Noroc ca nu am 10 maini

Doaaaamne, nu stiu ce-i cu mine, zici ca au intrat zilele in sac, vine sfarsitul Pamantului si eu nu mai ajung sa-mi cos ia aia al carei model imi zbarnaie prin cap. Am ajuns sa cos si 12 ore pe zi, ma rog sa treaca duminicile mai repede, de zilele de sarbatoare nu mai zic, ma enerveaza maxim, iar daca va zic ca acum cos la doua  ii simultan o sa ziceti ca am innebunit. Posiiiibil... 
Cos la ia Ioanei si in paralel la ia prietenei Ioanei. E poveste lunga, unele rugaminti nu pot fi refuzate si uite asa ia mea a mai cazut o pozitie pe lista de "to do", sper totusi sa o cos anul asta :) Daca se intreaba cineva de ce nu le cos pe rand, raspunsul e simplu: pentru ca unele modele nu le pot coase decat la lumina naturala si ca sa nu stau  degeaba, seara cos la cealalta ie.

Mi-am facut un plan... stiu cam cat pot sa "duc" si atunci totul imi este planificat "azi cos de aici pana aici" si nu ma culc pana nu-mi ating target-ul. 

Pana acum am cam reusit ce mi-am propus, dar asta numai cu ajutorul intregului familion (toti, toti, toti ma sustin si ma incurajeaza si ma lauda, sunt o rasfatata!). N-a mai fost asa "dezmat" de prajituri facute in casa, ba chiar s-au mai auzit  si chestii de genul "mancarea stiti si voi s-o incalziti", "ultimul strange masa", "ochiuri stiti si voi sa faceti"... Am avut ajutoare si la spalat de vase, cafeaua a cam trecut in sarcina jumatatilor, mari si mici, deci, da, sunt o norocoasa...  (Ma revansez eu cand ies din faza asta!)

Ce sa mai zic... noroc ca nu am 10 maini, ca  ma apucam sa cos cu toate.