30 iunie 2011

Despre Puiu


Azi dimineata pe la 7 l-am gasit pe marginea cutiei, piuia cu ochii spre geam, se auzea de afara ciripitul rudelor lui. Mi-a fost mila de el, dar n-am avut cum sa-i dau drumul, ar fi fost moarte sigura. Ploua intruna de ieri si e frig, ca sa nu mai amintesc de pisici...
Am incercat sa-i mai dau lapte cu seringa, n-a vrut si pace... Zic o fi prea devreme pentru el, il las pana se trezeste de-a binelea. Imi iau cafeau si urc la birou. Mai tarziu vine Pufoasa cu o falca-n cer si una in pamant, a disparut PUIU!
Mergem jos la bucatarie, cutia goala, deranj mare in cosul meu cu machiaje, dovada ca a trecut pe acolo. O fi vrut sa se uite in oglinda sa vada daca i s-a stricat freza in timpul somnului:)
Haaa, e asa haios cand doarme, sta cu ciocul in piept si se umfla in pene si se desumfla, parca te astepti sa si sforaie :)
L-am gasit intr-un final in coltul bucatariei cu o etichetuta de la o clama de par atarnandu-i de picior, dovada ca a trecut si pe la "depozitul" de agrafe si clame de par al fetelor. Chiar nestiutor in ale zburatului nu e, eu sper sa se perfectioneze cat sta pe la noi ca sa-l putem elibera in siguranta.
Azi a mancat ceva malai, mai cu forta mai de bunavoie, i-am mai dat si niste lapte cu seringa. Exerseaza zburatul de pe pervazul ferestrei pana jos pe mocheta de la bucatarie. As vrea sa-l vad ca se si inalta, dar sa avem putintica rabdare. E totusi foarte slabit si nu prea e sigur in miscarile lui. E incredibil de bland, nu se mai sperie de noi, nu trebuie sa tinem pumnul strans ca sa nu scape, sta singur pe palma, sau agatat de hainele noastre. A capatat insa un obicei ciudat danseaza asa in cerc, nu stiu cum sa va explic, ceva similar cu alergatul in jurul cozii la caini. Ce-o fi asta? Sa-l duc la pshiholog? (Am glumit).
Atat pentru azi. Ne vedem, auzim, citim si maine.

29 iunie 2011

Puiu Fraierica

Acum vreo ora, exact cand faceam eu clatite (in sfarsit... ca ma roaga Pufoasa de vreo 3 zile), ma cheama fetele afara sa-mi arate ceva. Un pui de vrabie statea nemiscat pe patratelul meu. Fetele strigau la mine: salveaza-l, mami, salveaza-l! Cand m-am apropiat de el s-a speriat si a incercat sa zboare dar nu i-a reusit, probabil mai are de luat lectii de zbor.

Bine mai fraierica, aci ti-ai gasit si tu sa aterizezi pe autostrada pisicilor? E un trafic de pisici la mine in curte ceva de speriat...
Intre doua clatite (arse) am gandit si am rumegat problema. Daca-l las afara sigur il inhata o pisica, in casa mai are o sansa dar cum il hranim? Las' ca vedem noi.

L-am prins si l-am dus in casa. Am trecut pe langa a treia clatita carbonizata, fetele cica sa n-o arunc ca poate ii place vrabiutei. Ma intorc si ma uit stramb la ele. Bineee, arunc-o !

Caut o cutie care sa-i devina casuta musafirului aerian. Fetele in spatele meu. Iar am doua umbre? Am gasit cutiuta, am pus carpe, am adus si niste malai, puiul nu papa. Hai mai fraierica, deschide ciocul, ca e papa bun. Nimic!

O fi deprimat zice Firicica, i-o fi dor de mama lui. Pufoasa incepe sa piuie. Tu ce mama zmeului faci? O imit pe maica-sa, sa nu-i mai fie dor de ea.

Ar fi bune niste insecte. Firicica se ofera sa prinda un paianjen. Se duce mai intai sa-si caute niste manusi sa nu puna direct mana pe insecta scarboasa. Pufoasa... si mai rau, se baricadeaza in sufragerie, are oroare de paianjeni. Striga de acolo: sunt in siguranta, sunt? N-a mers nici cu paianjenul.

Am iesit afara dupa o rama. I-am fluturat-o prin fata ochilor. Nimic! Mai fac o ultima incercare, am niste serigi prin casa de la ultima tura de intepaturi in zona posterioara, aduc una, suuuup, trag niste lapte in ea, il inhatz pe domnul pui si-l indop cu forta, ca doar n-o sa-l las sa moara de foame. Asaaa, acum stau si eu mai linistita, nu moare nimeni de foame la mine in casa, da?


Fetele mai au o problema: e fata sau baiat? Mariei i s-a parut a fi baiat asa ca i-a zis PUIU. Si mie mi s-a parut a fi tot baiat si i-am zis FRAIERICA.

Acuma ma duc sa vad ce face.

28 iunie 2011

Un altfel de "material"

Intr-o dimineata, saptamana trecuta, am vrut sa le fac fetelor o surpriza si le-am zis: azi facem ATELIER, va confectionati fiecare ce vreti, cercei, medalion, brosa, eu doar va ajut. Vestea a fost primita cu entuziasm de fetele mele dar mai ales de prietena lor, care era in vizita la noi, era foarte curioasa sa lucreze cu lut. Asta era la micul dejun. In ziua aceea insa Ioana nu s-a simtit bine si a trebuit sa fac o groaza de drumuri, la medic, la analize, la ridicat razultat de analize, asa ca nu prea am avut timp si nici starea sa mai fac ATELIER. Dupa masa de pranz Ale ma intreaba: da' noi mai facem azi MATERIAL? Incurcatura asta simpatica s-a intamplat pentru ca Ale a stat vreo 6 ani, parca, in Italia, si uneori mai face confuzii din astea. Mie mi-a placut cum a iesit si am adoptat repede expresia.
Am facut totusi "material" in ziua aceea, chiar si a doua zi, cand am pictat ceea ce am mesterit cu o zi inainte. Iata-le aici la uscat:



Intre timp au fost finalizate bijuurile, au fost chiar purtate, cu mandrie as putea spune (n-avem poze... ca n-avem).

Azi am facut un alfel de MATERIAL. De asta data doar cu Pufoasa si Firicica. Eu nu sunt o mare bucatareasa, in sensul ca nu ma dau in vant dupa gatit, facut prajituri... Asta nu inseamna ca nu fac. Si inca des. Dar as putea trai si fara sa fac activitatile astea. In schimb, ceea ce am facut azi am facut cu mare curiozitate si cu mare drag as putea spune. Ca sa n-o lungim, am facut chifle, sau painici, cum vreti sa le spuneti, cu faina neagra, tarate de grau, chimen, masline, branza, nuci si susan. Stiu, am amestecat multe ingrediente, n-am avut vreo reteta anume, dar stiti cum au iesit? Hiiimmmm... Si cred ca au iesit atat de gustoase pentru ca iar am facut MATERIAL cu fetele. Coca am impartit-o in trei si fiecare si-a facut propria forma de painica. Ce mandrie pe ele: tati, painicile alea lunguiete eu le-am facut! Nu e asa ca par a fi facute de un specialist?
Abia asteptam sa terminam painicile astea ca sa facem altele si sa experimentam si alte combinatii de ingrediente. Poze cu painicile nu va arat ca sa nu va fac pofta. (Aiurea, n-am facut!) Promit insa ca la urmatorul Material sa fac pe dracu-n patru si sa va arat si poze.
O seara faina va doresc!

24 iunie 2011

Marca inregistrata

Nu am eu cine stie ce recolta de legume din nanogradina mea dar un lucru minunat tot se intampla. Fetele mele n-au fost niciodata "fan" legume, Ioana cel putin nici nu vroia sa auda de ardei, rosii, mazare. Ei, acum situatia un pica s-a schimbat, au ajuns sa-si culeaga singure mazarica din curte si s-o manance asa cruda. Stiti cat de dulce e? E minunata, am pus-o in salata si am mancat-o ca atare, fara vreo alta pregatire.
Intr-o zi cand le-am pus salata pe masa le-am zis: va prezint cea mai minunata salata, mazarea si salata sunt de la noi din gradina. Maria mea zice: stii cum imi vine mie sa zic? "De la noi din gradina-marca inregistrata". Nu stiu de unde pana unde, dar mi-a placut si asa a ramas. Spre exemplu ieri mi-a aratat Ma o boaba de mazare in ciorba si intrebarea a fost scurta: "marca inregistrata?" Raspunsul a fost ceva mai lung: "normaaaaal!"
Invat in fiecare zi cate ceva despre gradinita mea. Spre exemplu la anu' o sa stiu ca dovleceii desi sunt mititei, planta in sine, daca-si pune mintea, invadeaza toata nanogradina, ca mazarea dupa ce a rodit, la revedere, trebuie sa o smulgi fiindca alta productie nu mai da. (Si eu care credeam ca o sa mananc mazare direct de pe lujer pana la Craciun!) Ca rasadul de rosii, pare el mititel la inceput, dar pe parcurs se dezvolta si simte si el nevoia sa respire, deci nu trebuia sa-l pun asa des (am fost calica, am vrut sa folosesc toate rasadurile, plus ca le-am luat si pe ale unei prietene care voia sa le arunce. Ce-ai fato, ai inebunit? Cum sa le arunci? Da-le aici ca le inghesui eu pe undeva). Si multe altele care nu-mi vin in minte acum.
Cam asta despre nanogradina...

Despre fete... Aseara au avut petrecerea de buna ramas, in seara asta o ducem pe Ale acasa. Nu stiu la cat s-au culcat, la 11 inca mai auzeam vorbaraie la ele in camera. Mi-e drag de ele ca se inteleg foarte bine, Ale e un copil intelegator, mai mare dragul s-o ai musafir.


Acuma fug sa iau rezultatul la analizele Pufoasei. Tineti-mi pumnii sa nu-mi zica iar ca nu e bine deloc, ca ma impusc. Stiti voi, am un pistol de lemn la mine tot timpul, just in case.

P.S.Am luat analizele, cica-s bune, a fost doar o raceala pe fondul unei sensibilitati crescute. Tre' sa avem grija pe viitor la balaceala in apa rece.






23 iunie 2011

Nu ma plictisesc, nu ma plictisesc!

Cred ca acolo sus cineva e insarcinat sa stea cu ochii pe oameni si cum da vreunul semne de plictiseala, trosc, ii mai trimite o belea pe cap. Asta asa pentru revigorare.
Sa va spun... Am venit de la tara impreuna cu o prietena de-a fetelor mele, o tin la mine o saptamana. Fetele se inteleg bine, ma bag si eu printre ele, e distractie mare la noi. Au program de voie, am incercat sa nu institui prea multe reguli, regulile astea sunt stresante. Adica daca vor petrecere in pijama, sa fie petrecere in pijama. Daca vor sa faca picnic pe o patura in sufragerie, se poate manca si pe jos in sufragerie. Asta inseamna ca nu e mereu ordine si curatenie la noi in casa, dar cel putin e veselie mare. In fiecare zi le scot in parc, la inghetata, ne dam cu rolele. Ele, eu doar supraveghez :). Apropo, asa pentru respectarea adevarului istoric, de cateva saptamani sa stiti ca nu am mai vazut porumbeii la locul stiut, ce-o fi cu ei?
Bun, pana aici toate bune si frumoase, numai ca alaltaieri cand am iesit cu rolele in oras, si am parcurs distante nu gluma, am ajuns si la fantana arteziana care iese din pamant. Acolo fetele au facut slalom printre jeturile de apa, bineinteles s-au cam udat, cel putin la picioare, ce mai tura vura, Ioana a capatat oaresce probleme de sanatate. Am mers fuga la medicul de familie: urgent la analize, intai sumar de urina. M-am descurcat de am facut analiza si am primit rezultaul in aceeasi zi, doctorita care mi-a inmanat rezultatul: nu e bine deloc! Nu stiu cum s-a intamplat, dar chiar in momentul ala s-au dublat cele 30 de grade de afara, am simtit cum tasneste apa din mine si mi se inmoaie gladiolele. Mai trebuie facute si analizele astea a zis dna doctor, mi le-a scris pe o hartie, 8 la numar, veniti maine dimineata cu copilul.
Eu nu prea stiam cum sa-i zic copilului ca tre' sa-i ia sange, sa nu-i provoc vreo spaima. Mie cand imi zicea mama ca maine mergem la analize, era clar in noaptea aia nu dormeam si aveam crampe la stomac pana ieseam din laborator. Nu mai zic ca daca-mi aruncam ochii spre sticlutele cu lichidul meu pretios incepeam sa ma scurg pe scaun.
Dar stai un pic, am uitat, Ioana nu seamana nici un pic cu mine, cand am anuntat-o de analize mi-a zis: ah, si primesc iar bomboane din alea rosii si verzi? Asa s-a intamplat la ultima "extragere", numai ca mersesem la un laborator care avea de a face mai mult cu copii, d-aia erau doamnele aprovizionate cu bombonici.
Am fost la analize cu Pufoasa, curajoasa nevoie mare, dupa aceea ne-am intors cu tramvaiul, ii place sa calatoreasca cu mijloacele de transport in comun, de fapt cred ca e mai mult curiozitate decat placere. Am mancat un sir de covrigi pe drum, asta fiindca nu mancase de dimineata, a primit si ciocolata ca sa capete culoare in obraji. Ne-am intors vesele acasa, i-am si zis: e o placere sa mearga omul cu tine pe strada. Si dupa aceea i-am povestit cam ce tragedie faceam eu cand era vorba de analize si cat de tare trebuie s-o fi stresat eu pe mama.
Asa, intre timp s-a mai intamplat o belea, ni s-a infundat canalizarea. Minunat! In buricul verii, cand ai nevoie de dush cat cuprinde, cand mai ai si musafiri, minunat! Am facut insa o distractie si din asta, sper. Cand faceam dush, ca se mai putea face asa cu mare economie de apa, insiram fetele la usa, potriveam apa si ziceam start, avea fiecare aproximativ 5 minute, timp in care cele de la usa faceau galerie: hai I-oa-na, hai I-oa-na! sau de la caz la caz, in functie de cine era inauntru.
Au venit diversi oameni, s-au bagat prin caminele (cred ca asa se numesc) din curte, de fapt intr-unul ca al doilea era impracticabil, nu va zic de ce. Unii au ridicat din umeri, altii au zis sa vina Apa Nova, Apa Nova a zis ca e prea riscant sa bage presiune pe conducta ca ne trezim cu toata chestia aia, iar nu va zic care, in casa. A gasit sotul in sfarsit pe cineva care a fost de acord sa sape in curte sa depisteze conducta, sa-i dea o gaura si sa desfunde, pentru ca se stia cam pe unde e blocata. Ei bine, cand am venit noi de la analize nu prea mai aveam pe unde sa ajungem in casa, am escaladat un morman da pamant, oamenii sapasera sanatos, fix pe fasiuta unde aveam eu gazon. Lasa, ca era cam chel. Cel putin aseara toata lumea a facut dush, fara cronometru si fara galerie.
Asa ca... vreau sa informez pe aceasta cale, nu stiu pe cine, entitatea aceea care are grija ca oamenii sa nu caste de plictiseala, ca eu, domnule, NU MA PLICTISESC!!!

21 iunie 2011

Cu mainile curate

Film regizat nu de Sergiu Nicolaescu ci de moi :).
In distributie: Firicica, Pufoasa si Jumatatea mea mai mare.
Actiunea filmului : moi, ajutata de o scara, o tarnica si de un carlig, dupa trei ore petrecute in ciresii din curtea parinteasca am prezentat familiei minunata recolta de cirese negre si pietroase (cam putine, ca nu erau toate coapte, a trebuit sa culeg selectiv). Pentru ca existau o groaza de alte trebi care ma asteptau am hotarat ca ciresele respective sa le MANCAM PUR SI SIMPLU si ce-o ramane, de-o ramane, sa facem compot pentru la iarna. Reactia familionului la scenariul conceput de mine: "si dulcetica?" Bun, cine vrea dulcetica ajuta la scos samburii. Zis si facut, toata lumea a participat, mai putin regizorul, adica moi, ca aveam alte trebi, v-am mai zis.


Scenariul a fost destul de lejer, au fost permise si improvizatiile. Cineva a zis: dar tu de ce esti asa de curata? Imediat a inceput "palmuiala" astfel ca la sfarsit toata lumea era manjita de "sange" de cireasa, ca asa e in filme, nu? La ei e suc de rosii, la noi e suc de cirese. Castigati noi!


Pufoasa, care a descoperit ca vrea sa se faca veterinar, a testat rezistenta puilor la cursa de o mie de metri fara garduri si a facut un control stomatologic catelului, ocazie cu care a descoperit ca are vreo patru carii si nush'ce probleme pe la gingii. Bleah!

Asta e filmul nostru de duminica. Scuzati regizorul, e incepator!

15 iunie 2011

Va avertizez... postarea asta este interzisa doamnelor insarcinate si pofticiosilor asa in general.
Este vorba despre fragi. Pe care le-am cules luni din padure.


Stiti cum miroaseau??? Nu exista cuvinte pentru un raspuns cat de cat aproximativ.


09 iunie 2011

Melcul ideal

Eu cu melcii am o relatie foarte speciala. Dar foarte speciala. Adica suntem in razboi, de cand ei, fara sa ma intrebe, au venit si s-au cazat in nanogradina mea. Eu nu stiu pe unde au mai stat ei pana acum dar am vrut sa le transmit un mesaj: nanogradina mea nu e pensiune all inclusive! Se pare ca n-au inteles si de la o vreme nu ma mai multumesc sa iau prizonieri, intelegeti ce vreau sa spun...

Asta nu inseamna ca nu-mi sunt simpatici melcii. Unii. Ca acesta facut de mine... care sta cuminte unde-l pui... si nu rontaie nimic...


08 iunie 2011

Nimic nu se pierde

Anul trecut, in vara, am fost cu niste prieteni intr-o drumetie pe dealuri, pe-acolo pe la tzara mea. Din aceasta drumetie venii acasa cu o punga de conuri de brad. Tata meu s-a amuzat foarte tare, cica am dat in mintea copiilor, ce faci tu cu atatea conuri de brad? N-or sa ramana ele nefolosite, o sa fac eu ceva... Poate niste brose, am aruncat si eu o vorba ca sa nu par chiar a nu sti de ce le-am adunat. Dar poate nu-l stiti pe tata... pai si cum adica faci brose? Si cum le prinzi si cum le tai? Ei, pai aici poate ma ajuti tu. Zis si facut, a avut tata de lucru cateva ore bune. Am pus rezultatul muncii lui inapoi in punga, promitandu-i solemn sa-i aduc sa vada produsul final. (Bine ca a uitat de ele ca ar fi fost in stare sa ma sune in fiecare zi sa ma intrebe in ce stadiu sunt brosele lui. E de-o curiozitateeeee...)
In timp ce mesteream nush'ce din lut am avut nevoie de ceva dintr-o cutie cu materiale si scotocind am dat si de punguta cu conuri. Am lasat balta ce faceam si lovita de-o inspiratie subita am facut o floricica din lut cu "petale" din con de brad. Iata rezultatul final:


O bentita care si-a gasit de mult stapana.

Zilelea astea i-ar m-am impiedicat de punga cu conuri. Si am pictat si am decupat si am lipit si am lacuit si... VOILA

Va trebui sa mai fac macar una, sa am ce-i arata si lui tata, sa ma creada ca nu a muncit degeaba, fiindca si brosa asta a fost "adoptata". Chiar foarte rapid :)

Intre timp, am terminat inca o bentita, m-a rugat cineva sa fac una asemanatoare primei "nascute". Aceasta este:


Ati recunoscut fotomodel pufos?


04 iunie 2011

Fara noima

Am avut o zi plina, destul de anosta, nimic deosebit de povestit. De dimineata am facut mancare impreuna cu fetele. E prima oara cand ma ajuta efectiv la gatit. Ele au curatat si taiat dovleceii. Vai cum ma exprim si eu... Ele au zis asa: "haideti dovleceilor la SPA!" Una i-a "barbierit", (curatat de coaja) si cealalta le-a facut masaj (adica i-a taiat cubulete). Au curatat si tocat marunt ardeii, una pe cei rosii cealalta pe cei galbeni, pe care mai tarziu i-au recunoscut in ciorba din farfurie: "hm, ardeiul asta rosu pare a fi taiat de un specialist", a zis Maria. Bineinteles ea ii taiase. Evident ciorba asta a fost cea mai buna ciorba pe care au gustat-o. Au tocat doua verze, integral, de la cap la coada, motiv pentru care au si mancat varza calita pentru prima oara in viata lor. Trebuia sa guste din ce-au facut, nu?

Dupa masa m-am ocupat de patratel. Nu v-am zis ca am pus rasaduri pe patratelul ce a capatat pamant nou. Am ceva emotii cu pamantul asta, nu stiu cat de cernoziom e el, s-a intarit foarte tare dupa ploaie, dar imi zic ca trebuie sa am putintica rabdare. Cand am pus rasadurile era fix dupa o ploaie cu spume, si apa baltea, nu se scurgea deloc, desi in curtea vecina si chiar si la mine in nanogradina nu era nicio balta. Am stat desculta pentru ca incaltarile imi ramaneau fixate in pamant, atat de clisos era. Cand m-a vazut Ioana s-a descaltat si a "circulat" si ea prin mocirla. "De cand astept eu asta!"(Cand vede o balta pe strada ma intreba: mami, pot sa ma trantesc in balta asta? Inca ma mai intreaba desi stie raspunsul.) A luat noroi si si-a facut sosete. Radia de bucurie, i s-a implinit si ei un vis dupa cum singura s-a exprimat. De atunci petrece mult mai mult timp afara in curte. Se descalta cand e cald si umbla printre rasadurile de rosii, ardei si castraveti. Uneori o las sa le ude ea desi am emotii ca s-ar putea sa scape stropitoarea si sa-mi omoare vreun rasad.
Maria participa si ea, dar seamana foarte mult cu mine, cum v-am zis. Cand se apuca mama de gradinarit o ajutam si eu cateva minute, dar daca mama zicea: du-te in casa daca ai de invatat imediat mi-aminteam ca mai am o tema de rezolvat. Asa si Maria. Saraaaaca, asa multe teme are... Nu vreau s-o stresez, cand vede ca e rost de distractie pe "plantatie" apare si ea.

Cand s-a facut foarte cald afara am intrat in casa. Ioana ma rugase inca de dimineata sa-mi fac ceva de lucru la sufragerie ca sa-si faca si ea temele acolo. Nu-i place deloc sa stea singura. Eu as fi stat la birou ca acolo am toate materialele, dar daca m-a rugat sa mergem la sufra...
Mi-am luat tot calabalacul si am coborat la sufra cu gandul ca o sa termin un tricou inceput zilele trecute. Am inceput insa cu o pauza, m-am asezat pe canapea, am pus capul pe Vasile si n-a durat mult si-am adormit. V-am zis eu ca Vasile asta umbla cu somniferele in buzunar. Ioana m-a invelit cu un halat si a facut liniste, da nu prea mult. Nu stiu cat sa fi durat, m-a trezit un scartait de usa, da, asa e la noi, mai scartaie usile, si imediat dupa aceea am simtit un miros de cafea. Am deschis ochii, langa pat era tras un scaun si pe el aburea o cafea. Pufoasa era cu un servetel in mana stergea cafeau ce cazuse pe scaun. Zic: au, ce-i cu cafeau asta? Pai nu ziceai tu ca te trezeste tati duminica cu mirosul de la cafea? Incepusem sa ma plictisesc si tu nu te mai trezeai...
La cafea mi-a adus si ciocolata asa cum face de fiecare data. A aparut si Maria, am impartit ciocolata si am lenevit toate trei pe canapeau de la sufragerie.
Cand m-am trezit de-a binelea m-am uitat inspre tricou si am avut instant o revelatie: NU AZI! Si-am iesit iar la patratel. Am mutat rasaduri din nanogradina unde se sufocau de multe ce erau, am udat...

Ah, am uitat sa va spun ca melcii imi dau mari batai de cap si am citit azi ca ar putea fi combatuti presarand cenusa sau zat de cafea in jurul plantutelor pe care ei le devoreaza. Am pus eu zatul de la cafeaua de azi, dar a fost putin si nici rabdare n-am mai avut asa ca am presarat si niste cafea macinata. Am inebunit sau ce?

Acum ma asteapta o baie fierbinte, sper ca nu a dat pe-afara din cada de cand scriu eu acilea si daca s-o mai putea... cateva pagini citite din cartea pe care mi-a trimis-o o buna prietena. Va trebui insa sa-l trimit pe Vasile in deplasare, cu somniferul lui cu tot...

V-am pupat si somn usor!