02 noiembrie 2008

asa sunt eu... intarzii mereu

"Asa sunt eu... intarzii mereu... dar merita sa ma astepti" este medalionul ala bestial pentru intarziaci pe care-l prezentam zilele trecute. Acuma ziceti si voi daca am exagerat eu cu ceva...
Ah, sa nu uit, nu e vorba despre mine, eu sunt asa de punctuala...

30 octombrie 2008

noutati

Ceva noutati... Am facut brose din fimo impreuna cu Ioana si Maria, ale lor aproape ca au iesit mai frumoase. Uite ca n-am sa spun care a cui e, sic!
Am mai facut cateva medalioane pt baieti si unul "bestial" pentru "intarziaci". Nu toate sunt gata, ca migalitul asta nu e asa cum crede lumea... ca sa citez o reclama care-mi place la nebunie. Poze n-o sa pun decat la ce este gata-gata de tot, ca asa e corect, nu?

20 octombrie 2008

Happy face forever

Am zis ca in weekend-ul asta n-o sa mai mesteresc nimic, ca iau o pauza... Dar n-am rezistat, am mai migalit un pic la doua medalioane, unul pentru fete unul pt baieti. Cel pt fete nu e finisat, deci poza... maine. Pana atunci ... "Happy face forever"

15 octombrie 2008

for lady

Nu era corect sa fie numai pt baieti, iata si esarfa diafana cu flori de camp, pentru fete romantice...

For men

Am promis poze si ma tin de cuvant. Am finalizat al doilea medalion pentru baieti (desi am avut surpriza sa placa si fetelor... Poate ar trebui sa ii schimb "incadrarea").

13 octombrie 2008

Rudele apropiate-sursa de inspiratie

Am mai terminat un "bombonel" de medalion. E roz de-ti vine sa-l mananci...
Si pentru ca Alexandru a vrut sa-i fac si lui un medalion din lut, dar mai... barbatesc asa, mi-a incoltit in minte o idee: bijuterii pentru baieti? De ce nu, grozava idee. Asa ca, zis si facut, deja am pus in practica vreo cateva idei. Poze... mai tarziu, dupa ce vor fi pictate si finisate.

12 octombrie 2008

Fratii lui Ding si Dong

Asa cum am promis, iata fratiorii delicati si frumos colorati ai lui Ding si Dong (care, intre noi fie spus, si-au gasit alt stapan). Noii veniti sunt Tina si Tinu.
Si Adelina...

06 octombrie 2008

Multi de "in sfarsit"

In sfarsit am reusit sa mai fac niste poze. In sfarsit am reusit sa termin brelocul promis. In sfarsit imi place si mie ce-a iesit. Brelocul are pe spate un text care-l face sa fie special, dar... sorry, textul nu e pentru ochii tuturor. Fara suparare. Oricum, numai cine il cunoaste pe fratele meu ar intelege ce-i cu textul ala...Sunt bucuroasa ca am reusit sa-i fac o surpriza cu brelocul meu. Si sunt inca si mai bucuroasa ca am reusit sa mai fac cuiva drag o surpriza. I-am daruit Corinei ultima mea "creatie", un colier mesterit de mine si se pare ca i-a placut foarte mult. Cred ca asta mi-a dat aripi sa continui ceea ce am inceput, dar am o mie de idei si numai doua maini. Si ziua numai 24 de ore. Dar mai e si maine o zi...

02 octombrie 2008

I'm back

Am lipsit ceva vreme... Dar n-am stat degeaba. Recunosc ca am avut si niste momente "amortite", dar bine ca s-au dus. Numai frigul e de vina. Sau si el...
Eu imi vreau vara inapoi. Da, deja sunt nostalgica, asta se vede si in felicitarile mele care nu mai sunt asa trasnite, sunt mai cuminti, mai cu dor de vara.
Ah, au aparut si "micutii". Cei mai harnici, Ding si Dong au facut deja cunostinta cu florile toamnei. Ding si Dong, primele papusele dintr-o serie luuunga, lunga de tot. Fratiorii lor asteapta mici finisaje, nu vor sa faca primul pas in societate asa... oricum.
Ah, da, si mai e si Alba ca Zapada. Esarfa asta a fost o mare provocare pentru mine. Stiam ca pot pune pe panza flori, frunze, fluturi, gargarite, etc. Dar personaje? Cat de fidel poti sa redai un personaj daca ai la dispozitie doar ata si ac? Raspunsul e simplu, dar te las sa-l afli tu.
Ma intreaba lumea cum stau cu "maruntisurile" facute din lut si fimo. Mi-e si frica sa mai vorbesc despre asta. Am devenit superstitioasa dupa ce, scriind aici despre brelocul fratelui meu, am avut surpiza ca dupa ce l-am pictat si finisat sa obtin o monstruozitate. Am tot incercat sa indrept lucrurile, ideea era buna, imi placea, dar ce a iesit... a ajuns la gunoi. Deci, bine ar fi sa nu mai comentez despre lucruri care nu sunt terminate.

17 septembrie 2008

si eu sunt putin "dusa"

Am cunoscut un om care se relaxa incercand sa gaureasca un sambure de maslina cu un ac cu gamalie. E putin "dus", am gandit eu. Asa ceva nu e posibil. Dar a deschis un sertat si mi-a aratat trei samburi de maslina insirati pe o ata. Reusise lucrul asta in cativa ani.

Pana la urma am ajuns sa-l simpatizez foarte tare pe omul respectiv.

Eu nu fac margele din samburi de masline ca sa ma relaxez. Fac altceva, fac felicitari... fac papusi... cos esarfe cu figurine sau flori sau orice-mi trece prin cap, fac "nimicuri" colorate din lut si multe altele... Si stii ce? Imi place la nebunie.

Uite, azi noapte nu puteam sa dorm (of, cafeaua asta!) si mi-am amintit ca fratele meu m-a rugat sa-i fac un breloc pe care sa-l poarte mereu cu el. Fiindca voiam sa fie ceva special am tot amanat sa ma apuc de lucru, nu-mi venise ideea ACEEA. Dar pe la unu noaptea mi-am dat seama ce i s-ar potrivi foarte bine, asa ca am aprins lumina, am pus un ziar pe jos si am mesterit din lut ceva special pentru cineva special. Asa cum spuneam, si eu sunt putin dusa, nu?

Promit sa pun poza aici, putin mai incolo, nu vreu sa stric surpriza fratelui meu.
Pana atunci, o sa postez cateva poze cu felicitarile mele trasnite, destinate numai si numai persoanelor super-dragi si cu mult, muuuuult simt al umorului...

16 septembrie 2008

am facut-o si p-asta...

"A venit momentul sa fac chestiile care imi plac cu adevarat..." Asa mi-a spus intr-o zi o persoana foarte draga mie si trebuie sa recunosc ca fraza asta a produs un "clik" in mintea mea... Cat de greu poate fi? Am gasit raspunsul, nu e greu cand faci ceva cu pasiune...