Juma' de poveste muntomana

Sambata trecuta dupa ce am aflat prognoza meteo ne-am cam dezumflat. Asta e, duminica stam acasa. Pe seara, jumatatea mea zice hai sa te scot in oras la o bere. Bine, hai sa dai un suc la terasa! 

Buna treaba asta cu iesitul din casa, te mai limpezesti la cap, iti vin idei... Ce ne-am gandit noi asa pe drum... da' de ce e musai sa mergem cu trenul si mai ales de ce e musai sa mergem pe valea Prahovei unde cica ploua? Cheia ce-are? Tuseste? La Cheia  nu trebuie sa mergi cu trenul ca n-ai ce aglomeratie sa eviti, daca incepe ploaia te sui in masina si p-aci ti-e drumul. 

Eram pe trecerea de pietoni cand am scos telefonul, sa sun prietenii, sa le spun ca s-a contramandat contramandarea, de fapt putem merge la munte dar la alt munte. MI-era cam teama de raspunsul lor, ei erau in mijlocul unei sindrofii, dar nu, raspuns corect, "mergem si noi".

Ei, dupa asta am mers la terasa mea preferata sa ascultam muzica, sa bem o bere, respectiv un suc. Ce suc? Orange juice. Sau mai bine Campari Orange! Tot cu orange, nu?

Acasa ne-am uitat pe net, am stabilit traseul, acuma stiam ca vrem sa mergem pe "cruce albastra" pana la cabana Ciucas.  Prognoza era bunicica, adica doar innorat, n-a murit nimeni de putin cer acoperit, nu?

Ce s-o mai lungim, duminica dimineata eram in fata panoului cu traseele din Cheia, da, Cheia se respecta, are panou si are si marcaje vizibile. Vremea, o splendoare, chiar radeam de prognoza meteo, unde e frate cerul ala acoperit de nori?

 

Masinile le-am lasat intr-o parcare, am luat rucsacelele la spinare si am inceput sa urcam pe un drum forestier, frumos marcat din loc in loc cu cruce albastra.

Copiii au plecat la drum zglobii, cu pofta de ciorba. De unde si pana unde nu stiu, cineva a dat tonul si pana sus asta s-a fredonat "eu la cabana vreau o ciorba de perisoare, eu una de vacuta...". Eu m-am mirat si m-am minunat, copilul meu micu' poftea la ciorba, ajutor, cineva mi-a schimbat copilu, ce extraterestrii bantuie p-aici?

Stiti vorba aceea: "buna ziua ti-am dat, belea mi-am capatat"?

Acesti doi "spioni sub neacoperire" ne-au filat si urmarit, pe fatza, o mare parte din drum.

Uraaa, am dat de un podet... Dar nu, nu e bine, e in afara marcajului, haideti inapoi.

In afara de placerea mersului pe munte, de salala-ul cu prietenii, iesirea aceasta  avea si un scop precis,  si anume "Siropul Din Muguri De Brad" (Deci Brad, fara Pitt, sa ne-ntelegem :))

Erau ceva mugurasi de-o parte si de alta a drumului, lumea zicea sa nu ma opresc sa-i adun ca am timp la coborare, dar eu tot m-am oprit ca doar nu era sa dau cioara din mana pe vrabia de pe gard.

Tot traseul este pe drum forestier, deci nu potecuta prin padure. Si ca sa nu fie monoton, s-a facut asa sa dam peste o turma de oi si capre, numai vreo trei sute la numar, care sa revendice acelasi drum forestier ca si noi.

Asta n-ar fi fost nicio problema, numa' ca erau manate de vreo zece caini ciobanesti (asta din poza fiind cel mai sfrijit).

Si-aolica doda, lupii maaa manancaaa...

"Fataaa, ce fac astia aicea?  Or fi venit sa ne manance iarba? Hai, baga, baga..."

Noi, oameni civilizati, am luat o pauza si am lasat sa treaca oitele, capritele, magarii, CAINII. Ne-am tras si noi sufletul, ca nici noua nu ne-a fost usor, biete vietati nascute  cu scaunul lipit de fund...

Dupa ce a trecut si ultima fiinta patrupeda ne-am continuat si noi drumul, unii mai razand, mai dansand...

Ultima parte a traseului a fost destul de abrupta, unii au facut-o si mai abrupta luand-o ei asa de capul lor pe o scurtatura la 83.5 grade. Nu dau nume, ca sunt o discreta, atata va zic, "persoana" a fost cu mine si in drumetia de la Poiana Tapului...

Cea mai viteaza muntomana din gasca noastra, trebuie sa o zic, mezina trupei, a fost cea care a ajuns prima si a strigat, nu pamant, ci cabanaaaa!

Ce cabana? Ciucas cabana!

De-aici poti sa-ti iei zborul in cele patru zari, dar e mai frumos cand o faci insotita de o prietena.

 Mai era putin pana in varf, numai vreo doua ore, dar noua ne-a placut si asa privit de la distanta si ca sa-l vedem mai de-aproape am dat cu zoomul de la aparat. Nu mai puteam intarzia, in cabana ne asteptau ciorbitele !

Unde sunt ciorbitele noastreeeee?

Ei, dar ciorbita o savuram maine, impreuna cu restul povestii.

Zi faina sa aveti!