01 mai 2015

Sa ne lăudăm, zic ☺

Nu pot chiar asa să nu scriu nimic despre copilul marele plecat în Franța,  chiar dacă am promis că în curând o să-și scrie el (copilul) impresiile personale aici la mine pe blog.

Aseară ne-a povestit că "mama" ei din Franța,  gazda adică,  o femeie foarte activă  care merge seara la tot felul de cursuri,  de dans,  de acordeon (!!! ☺), urma să  o ia și pe ea la cursul de dansuri populare sau așa ceva.  Ce sfat credeți ca i-am dat?  Să-și ia și ea iia,  bineînțeles. Dacă ea o să vadă ceva din tradițiile din Bretania (era să zic bretone,  dar nu știu dacă e chiar corect :)), atunci să  vadă și ei ceva din tradiția  noastră.  Nu știu dacă a putut pune în practică sfatul pentru că, se pare,  mai îmbrăcase iia și o prinsese o ploaie care a udat-o până la piele, că așa e vremea pe țărmul oceanului, schimbătoare,  și acum iisoara era un pic cam prea șifonată.  Avea însă varianta de rezervă, nu chiar tradițională,  dar cusută manual, probabil a recurs la aceasta. 

De ce mi-a crescut mie "pipota" precum aluatul lăsat la dospit? Pentru că "mama" din Franța i-a spus Firicelului că e un copil extraordinar!  Eu cred că și dumneaei este o femeie extraordinară pentru că a avut disponibilitatea și deschiderea de a-i acorda timp copilul meu,  că a stat de vorba cu el, i-a acordat toată atenția, altfel nu ar fi avut cum să constate ceea ce eu știu de mult, că Maria e un copil extraordinar. 
Mă bucur că e atât de vizibil,  înseamnă că am făcut treaba bună, nu? ☺

11 comentarii:

  1. Cu siguranta !
    Acest fapt e vede si dincolo de...monitor.:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc, Angi!
      Uneori îmi vine să mai șterg din postări (cazul postării de față), că - mi dau seama că oi fi eu aluat pus la dospit dar să "dau pe afară" chiar în asemenea haaaal... Dar asta e, e blogul meu și dau pe afară cât îmi permite... drojdia ☺

      Ștergere
  2. Eu spun exact acelasi lucru ca "mama" ei din Franta. :D
    Da. ai facut o treaba excelenta.
    Va pup!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Știu că sunt cam lăudăroasă , dar nu pot să ma mă abțin... ☺
      Bine, nu e numai meritul meu, mai e și tatăl ei pe aici. Și până la urmă tot meritul e al Firicelul.

      Ștergere
  3. chiar daca nu te cunosc nici pe tine, nici familia ta, doar din cate am citit aici pe blog, imi dau seama ca lucrurile stau exact asa cum spui si ca motivele de mandrie sunt intemeiate :)
    cred ca ti-am mai spus ca sunteti o familie frumoasa si iata ca "rezultatul" e vizibil daca nu peste mari, cu siguranta peste tari :)
    iia a facut impresie, fara doar si poate :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Eu vin sa intaresc ce ai spus. Ai intradevar doua fete minunate. Si destepte si frumoase pe deasupra. Meritul eu zic ca este si al vostru si in momente ca astea aveti voie sa va simtiti mandri. Le-ati crescut frumos si acum vad si altii acest lucru. Eu sunt de doua ori castigata si la fel de mandra ca si voi: sunt si finutele si nepoatele mele.

    RăspundețiȘtergere
  5. Draga Ina , felicitari! Cunosc sentimentul. Pentru o mama nu exista fericire mai mare decat sa auzi aprecieri asupra felului in care ti-ai crescut copilul

    RăspundețiȘtergere
  6. Cum sa nu fii "cu pipota umflata", avand doua fete minunate! Incep sa apara roadele...ma bucur pentru tine si pentru fetele tale!

    RăspundețiȘtergere