13 mai 2015

Povestile Firicelului -03

In ultima seara petrecuta la Saint Malo ne-am strans toti elevii, profesorii si gazdele la o mica petrecere de ramas-bun unde s-au facut poze, s-au schimbat adrese de e-mail, iar profesorul nostru a tinut un mic discurs. Ne-a spus cat este de mandru de cum ne-am descurcat noi si ca spera ca oamenii pe care i-am cunoscut sa-si fi schimbat, cu ajutorul nostru, parerea despre romani asa in general.

Pentru a completa experienta de la Saint Malo, doamna Colette m-a luat la cursul ei de dansuri traditionale. Am descoperit ca acolo oamenii mai in varsta sunt foarte activi, au tot felul de hobby-uri. Ies la alergat, danseaza, canta… Si majoritatea se cunosc intre ei, e o comunitate foarte inchegata. M-am distrat de minune (desi sa stiti ca e mai greu decat va imaginati, dansurile lor sunt un fel de hore foarte obositoare la care oamenii se tin de degetele mici si isi rotesc mainile pana le pica; sau, ma rog, aproape…) si, dupa cum v-a informat si mami, m-am laudat cu iia mea neagra (fiindca cea alba era inca uda si sifonata din ziua precedenta). 


Mi-a parut rau sa plec din Saint-Malo tocmai cand incepusem sa invat cat de cat orasul, sa ma obisnuiesc cu limba si sa ma atasez de "parintii" care m-au facut sa le promit ca daca mai vin vreodata in Saint Malo o sa stau tot la ei. Una peste alta, am stiut din secunda in care am plecat ca imi va fi imediat dor de acest orasel care mi-a lasat o impresie mai placuta chiar decat Parisul.

La Paris totul era complet diferit. Cladiri imense, strazi imense, monumente imense. Totul in Paris avea o dimensiune coplesitoare, dar, sincera sa fiu, nu m-a impresionat prea tare. 


Pe langa orasul primitor si pitoresc din care tocmai plecasem, unde totul era mititel, aranjat si cochet, Parisul mi s-a parut rece si murdar. Poate si din cauza ploii (care nu s-a oprit decat cand am plecat noi); intr-adevar, orice oras pare rece si monoton cand ploua cu galeata, dar aveam asteptari mai mari. Impresia cu care am ramas a fost ca Parisul e un Bucuresti mai mare, in unele zone mai luxuriant (inspre kitsch), in unele mai inspaimantator, dandu-ti senzatia ca poti sa te pierzi oricand. 
Masa mare de turisti, anunturile din difuzoarele din metrou care te atentioneaza sa ai grija la hoti si cartierele marginase cu aspect de ghetou mi-au dat un sentiment de neliniste. Nu am putut sa nu remarc si multimea de tigani de acolo. Fusesem avertizata dinainte, dar m-a socat sa vad cat de vizibili erau: in mall-uri, pe strazile mari, la toate monumentele. Ni s-a intamplat chiar sa trecem pe langa o masina din care se auzeau manele chiar intr-o intersectie, nu departe de Champs Elysee. Din instinct, am inceput sa mergem mai repede si sa vorbim in franceza, ca sa nu fim asociati in vreun fel cu ei. Atunci am inteles regula stricta a profului, "Tot ce va iese pe gura la Paris sa fie in franceza". Dar aveau si francezii  "insistentii" lor, care se tineau dupa tine cu jocuri de genul alba-neagra sau brelocuri cu turnul Eiffel, majoritatea negri. Si as adauga ca nu erau cu nimic mai breji decat tiganii nostri; intr-o scurta vizita la biserica Sacre Couer, m-am trezit apucata de mana de ditamai omul care voia sa faca nu stiu ce scamatorie si sa ma lege de deget cu ata (nu stiu cum functioneaza treaba si nici nu am stat sa aflu), in timp ce alti 5-6 au aparut de nicaieri si m-au inconjurat. Deci faptul ca a trebuit sa fim mereu cu ochii in 4 a cam stricat din frumusetea momentului, mai ales dupa libertatea pe care o avusesem zilele trecute pe stradutele din Saint Malo.




Trei zile inseamna, totusi, un timp prea scurt pentru a cunoaste un asemenea oras, deci e posibil sa nu il judec corect, mai ales ca am vazut mai mult metroul parizian decat Parisul. Mi-ar fi placut sa ma intorc cu impresii spectaculoase de acolo, ma asteptam sa fie cireasa de pe tort a excursiei in Franta. Nu spun acum ca nu e un oras frumos (ca doar trebuie sa fie un motiv pentru care toata lumea e asa innebunita dupa el!), dar din pacate eu nu am avut ocazia sa vad prea mult din frumusetea lui. Astea sunt impresiile cu care m-am intors si, cu riscul de a fi considerata fitoasa, nu o sa le indulcesc doar de dragul povestii.

Ce am vazut totusi spectaculos a fost Turnul Eiffel (luminat chiar, ca sa am si eu cu ce sa ma laud)



 Si se putea Turnul Eiffel fara selfie -uri?



In ziua vizitei la turnul Eiffel am avut o sarbatorita, asa ca i-am cantat "La multi ani", dar nu oricum, ci in stilul caracteristic profului de franceza. El ne-a invatat ca atunci cand canti, nu canti ca lesinatul, canti sa te auda lumea! O alta traditie de sarbatoare de-a lui este "tunelul": ne aliniem toti in 2 siruri fata in fata, iar sarbatoritul trebuie sa treaca prin mijloc, in timp ce noi ii dam palme la fund. Cine il rateaza, trece si el prin tunel. Trebuie sa fi fost un spectactol interesant pentru turistii care asteptau sa faca si ei poze cu turnul :)).
Dar ce a salvat cu adevarat experienta de la Paris a fost Disneyland-ul. Nu-mi imaginez nicio persoana, oricat de matura sau serioasa, care sa intre in Disneyland si sa nu se entuziasmeze ca un copil.






Scene din toate filmele si desenele animate cu care am crescut, recreate in cel mai mic detaliu si atat de realist incat uiti ca esti intr-un parc de distractii, montagne-rousse-uri din care se aud de la mare distanta tipetele oamenilor si cea mai frumoasa atmosfera din lume. As fi stat acolo toata ziua. Am cumparat cateva suveniruri, printre care si niste urechiuse Minnie pentru sora mea (stiu ca si le dorea de mult), ca sa nu mai zic ca mai aveam putin si imi cumparam o diadema de printesa si un pistol de Jack Sparrow. Dar m-am oprit la timp, ca doar na, nu degeaba mi se spune mie inteleapta familiei...




Spre seara,  dupa o zi de dat in cotomedii si colindat printre castelele printeselor, proful ne-a lasat pe cei carora ne era foame sa mergem la un restaurant micut de langa hotel sa mancam. Si asa am ajuns vreo 6 dintre noi sa stam pana la miezul noptii acolo si sa facem concurs de cantat melodii vechi in restaurant.


Pana la urma, momente de genul asta au contat mai mult decat toate obiectivele turistice si toate suvenirurile. Oamenii pe care i-am cunoscut, aventurile pe care le-am trait si distractia de care am avut parte au facut calatoria asta un succes si o amintire de neuitat. Si mai mult decat atat, au facut o poveste care, zic eu, merita scrisa.

14 comentarii:

  1. frumoase amintiri din Saint-Malo, ma bucur mult ca te-ai lipit de Bretagne si ca sejurul tau a fost atât de cald.
    Parisul... of, din cauza ploii ti sa parut totul asa urât. Este unul din cele mai frumoase locuri din lume! Eu iubesc Parisul si nu ma mai satur sa petrec concedii pe aici :) în ultimii 10 ani, cel putin o saptamâna petrec in fiecare an. Nu e o secunda sa ma plictisesc! Muzee peste tot, parcuri si cladiri impunatoare, biserici, cofetarii, expozitii de arta... oh, acum as pleca spre Paris! :))
    Disneyland-ul l-am vazut in 2004, cu fetele mele care erau atunci de varsta ta :) Ce ne-am mai distrat! In Discoveryland am vazut pentru prima data cinematograf circular 360°.
    Ei Firicel, uite cum datorita jurnalului tau, am picat în tolba cu amintiri :))
    Frumos ai scris! Bineînteles ca merita scris si fotografiile ordonate asa, ca peste ani sa te reîntorci virtual pe drumurile colindate acum alaturi de colegele tale.
    Mult succes la teze! pupici

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sper ca la anul când o sa merg iar sa vad și eu Parisul cu aceeași ochi.

      Ștergere
  2. Te rog, te rog, te rog nu te opri din scris! Scrie despre orice, caci totul la tine sunt sigura ca va fi interesant.
    Mie una orasele nu imi plac si de as alege excursii, oricand voi alege un orasel micut sau ceva rural. Zi tu daca nu a fost la Partizani, la noi mai frumos decat la Paris? :))) Glumeam, desigur.
    Ce mare e acum cea mica! Ii sade bine cu urechiusele acelea!
    Am sorbit fiecare cuvintel! Pupiiiici!

    RăspundețiȘtergere
  3. Adi Nasa (mica)14 mai 2015 la 11:18

    Si mie imi plac oraselele mici pline de farmec, flori, case vechi si oameni de treaba :)

    In toate orasele mari si cu foarte multi turisti o sa dai peste tot felul de dubiosi, important este sa ii ignori si sa stai aproape de grup.

    Eu zic sa ii mai dai o sansa Parisului, poate peste cativa ani si poate atunci o sa prinzi vreme buna si o sa il privesti cu alti ochi :)

    Ca de obicei, mi-a facut placere sa citesc povestea ta... Hope there's more to come... :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ii dau la anul o șansă Parisului, când o sa merg iarăși.

      Ștergere
  4. Amintirile frumoase iti vor ramane mereu in minte,iar locurile pe care le-ai vazut acum,oamenii pe care i-ai intalnit ,activitatile pe care le-ai desfasurat o sa-ti faca mult,mult bine .
    Pupici,draguta Firicel,sau sa zic mai bine frumoasa Firicel.:)
    Concluzia mea e ca...aschia(firicioasa) nu sare departe de trunchi :),iar mama -closca poate sa zambeasca sub mustati si sa-si umfle oleaca penele ca are de ce!

    Frumos povestit!

    RăspundețiȘtergere
  5. Draga Firicel,
    Mi-a placut tare mult sa iti citesc impresiile din excursie. :)
    Pe la 16 ani am fost si eu intr-o excursie organizata, cu alti colegi de liceu, pentru 6 zile in Anglia. Am fost cu autocarul si la intoarcere am trecut si prin Paris. L-am "vizitat" vara, caldura mare, praf mult si alb (pe ghetele mele negre), mizerie (motivata ce era sambata.. ziceau ei) si 12 ore de mers pe jos... departe de ce imi imaginasem eu.
    Raportat la Londra [curata... pe vremea aceea, acum am auzit ca nu ar mai fi chiar asa], a fost un "soc" - aveam mari asteptari de la Paris, ca sa spun asa:)).

    Cel mai mult mi-as fi dorit sa vina si sora mea mai mica in excursie - dar nu s-a putut. Cand plecasem eram de aceeasi inaltime, cand m-am intors era cu muuult mai inalta. :)) Parca au palit micile daruri pe care i le luasem pe langa surpriza ei. Haha. Si de atunci am devenit "sora mai mica".

    Cu drag
    rux

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur ca v-au placut povestile! Sper sa ma intorc din stagiul de la anul cu altele pe masura si cu o alta parere despre Paris (mi-a ramas dator cu niste impresii frumoase :)))

      Ștergere
  6. Draga Maria,
    Imi place tare mult spiritul tau critic. Imi place ca esti sincera si spui ce gandesti.Si imi place (stiu ca ma repet!) la nebunie cum scrii. As citi la nesfarsit povestile tale. Au un "je ne sais quoi" pe care, sincera sa fiu nu il gasesc mereu in scrierile (romane, articole, etc.) pe care le citesc eu. Si tu stii ca eu sunt o cititoare ferventa... Nu are oricine darul tau. Dar acest dar trebuie fructificat. Am citit recent un interviu al unui scriitor ungur care spunea ca a inceput sa scrie la 17 ani. Deci, la treaba cu tine! Si ai putea sa incepi prin a face blogul despre care am mai vorbit, in care sa scrii orice, despre orice tema. Am mai vazut astfel de bloguri. Pup! Nasa Cori

    RăspundețiȘtergere
  7. Draga Firicelule, stiu ca nu esti fitoasa pentru ca nu ai considerat Parisul minunat. Anul trecut am avut ocazia sa stau in Paris o saptamana (nu in vacanta, ci a fost un concurs de imprejurari, neplanificat si nesperat, asa am ajuns si eu pe acolo) si m-am plimbat, am mers mult cu metroul, dar am plecat cu aceeasi impresie ca si tine. :) Am avut si eu sentimentul de nesiguranta, orasul l-am gasit apasator, chiar deprimant uneori. Nu minimizez frumusetile pe care le-am vazut, nu sunt fitoasa nici eu ;)), dar nu m-a impresionat in mod deosebit. Inainte de a pleca din Romania am cautat pe internet locurile romanesti din Paris, am vrut sa le vizitez in mod special, dar nu am ajuns la toate (am reusit sa vad numai: mormantul lui Enescu, replica statuii lui Brancusi din statia Madeleine, biserica ortodoxa romaneasca aproape de care este si o statuie a lui Eminescu)
    Da, mama ta te mosteneste la scris :)) Ma bucura stilul tau de a scrie pentru ca e vesel si dragut, si sincer, si are entuziasmul tineretii.

    RăspundețiȘtergere
  8. Ma bucur ca nu sunt singura care crede asta :)) Poate impresia asta dezamăgitoare cu care m-am întors e și fiindcă am plecat cu așteptări prea mari. Când spui "Paris" te gândești la ceva impresionant, toată lumea laudă orașul ăsta dar nu auzi niciodată nimic de rău despre el. Așa că am fost mai plăcut surprinsă de Saint-Malo, despre care nu știam nimic, decât de Paris, care s-a dovedit diferit de ce ma așteptam.

    RăspundețiȘtergere