Pe drumuri de munte
Miercurea fara cuvinte a pornit de la Carmen (care a postat din nou, uraaaa!)
14 mai 2014
13 mai 2014
Drumetie cu peripetii 02
Ramasesem in poiana, la un pas de cabana.
Ia uite cum vin eu ca o floricica, pardon, CU o floricica la ureche...
Cabana se numeste Stana Regala. Inauntru n-am intrat, nu stiu cum e, dar privelistea ce o poti admira de pe terasa ei e de milioane...
Chiar in spatele cabanei sunt niste stanci imense, daca nu ma insel se numesc Pietrele lui Franz Iosif.
Noi ne-am asezat la terasa si pana am comandat ceva am admirat frumusetitle dimprejur.
Cand s-a ridicat putin ceata de pe varful muntelui am putut vedea Crucea de pe Caraiman.
Ei, dupa atata umblet meritam si noi ceva de mancare, sa incepem cu o palinca zic. (A zis jumatatea mea, dar l-am ajutat si eu un pica :))
Continuam cu o ciorbita si neste mititei.
Buna mancarea, un pic cam scumpa, dar avand in vedere ca era in varf de munte...
Cat am mancat am admirat peisajul inconjurator, care repet, e de nota 20 si ne-am amuzat pe seama copilasului din imagine care alerga sa prinda baloanele de sapun facute de tatal lui.
Barmanul ne-a zis ca putem ajunge in 45 de minute la Sinaia daca o luam pe potecuta din stanga cabanei (tot stanga!), care are si marcaj. Ne-am uitat la ceas, timp berechet pana la tren, atunci mai admiram peisajul pret de o cafeluta!
Cand am dat de potecuta din stanga cabanei am zis wow, asta e potecuta pentru regi. Si nu cred ca am gresit prea mult, cred ca numai pe vremea regelui, a unuia dintre ei, what ever, se putea face o asemenea poteca pietruita.
Are multe multe serpentine astfel incat sa nu simti oboseala urcusului sau a coborasului.
Unii mai viteji insa s-au gandit sa taie serpentinele ca sa scurteze drumul. Eu strigam, n-o mai lua pe scurtaturaaaa, pe mine nu ma mai asculta genunchiiii! Tu n-auzi? Imi tremura gladiolele...
Si tot ieri am inventat un cuvant nou, tre' sa vad acuma ce demersuri sunt necesare pentru a-l trece in Dex :) La un momnet dat, dupa o intrecere "care ajunge mai repede jos", intrecere pe care am pierdut-o, scurtatura aleasa de mine fiind mult prea plina de baltoace si frunze ude, am zis ceva de genul: nu e corect, eu n-am putut sa alerg pentru ca era... si aici am stat sa ma gandesc daca sa zic noroi sau mocirla si a iesit "nocirla" :) Deci ieri s-a nascut, (sa ne traiasca! ) cuvantul NOCIRLA.
Dar cu hi-hi-hi si ha-ha-ha-ul nostru nu ne-am mai uitat si dupa marcaj. Acuma, ce om normal s-ar gandi ca mergand pe o asemenea autostrada a padurii s-ar putea rataci? Eram 100% convinsi ca mega-poteca noastra duce pe undeva pe langa castelul Peles.
Am fost foaaaarte uimiti sa vedem ca drumul nostru cel frumos se termina brusc cu niste scari fix in mijlocul padurii.
Am urcat si scarile, duceau la o casa si gata, dupa casa nu mai era nimic. Fusese o casa socotita la vremea ei, acum avea atarnate de ferestre tot felul de haine si hainute, parea locuita de homeless-i. Mi-am arunca un ochi si in spatele casei. Da, printre tot felul de ciorciobote aruncate alandala era un homeless, si un caine nelegat. Hai stanga-mprejur ca nu mai am chef de o alta intalnire de grad zero cu un caine disperat.
Acu' ce facem?
Din mega-poteca pietruita care se terminase brusc parca se facea la dreapta un alt drumusor. Tot pietruit, nu tot atat de dichisit ca primul, abia l-am zarit ca era acoperit de pamant si de frunze dar ducea la vale. E bun si asta am zis, hai sa vedem unde se termina. Si am vazut...
\
Forbiden, forbiden, dar noi cum ajungem in Sinaia? Gardul imprejmuia ceva, ceva mare, ca nu se vedea capatul lui. Am luat-o si noi pe langa gard la stanga (hiii, tot la stanga!) , si am mers, si am mers, si ne tot uitam la ceas, gata, se duce trenul nostru...
Cand mai aveam vreo 25 de minute parca pana la plecarea trenului din gara am vazut acoperisuri de partea cealalta a gardului. Am mers mai departe si IN SFARSIT am gasit capatul gardului, pe aici puteam trece. Am ajuns langa o minunata cladire de pe domeniul palatului Peles, dar si aici o haita de caini nervosi, of! Dupa ce s-au dat la un alt grup care se afla deja in curte si-au luat totusi talpasita fara a ne mai baga si pe noi in seama, fiu!
De aici totul a fost maraton, am uitat de genunchii care nu ma mai ascultau, imi doream prea mult sa prindem trenul, urmatorul era peste vreo trei ore, asa ca am bagat mare.
Asa in viteza am facut totusi o poza castelului, nu se putea altfel.
Am ajuns la fix in gara, am avut chiar timp sa stam putin pe o bancuta si sa ne admiram bocancii. (Dupa cum vedeti, eu am fost prevazatoare mi-am luat de acasa sosetele anti-de-deochi, just in case :))
Gata, trenule, du-ne acasa ca suntem obositi!
A fost o iesire frumoasa, am promis ca o sa mergem si cu prietenii dar nu cred ca mai mergem pe acelasi drum. Marcajul e cuvantul de ordine!
12 mai 2014
Drumetie cu peripetii 01
Ieri am avut o iesire la munte, asa in stilul nostru caracteristic. Adica ne-am trezit si-am zis: unde mergem azi? Nu conteaza, hai sa plecam, vedem noi pe parcurs. Si daca a fost iesire de duminica a fost bineinteles iesire cu trenul, noi nu ne inghesuim duminica pe DN1 cu masina, ca e muuult prea aglomerat.
Nici macar in gara nu stabilisem destinatia finala asa ca am luat bilete pana la Predeal, in tren urmand sa mai "rumegam" subiectul. In cele din urma, de comun acord, am stabilit ca la Poiana Tapului n-am mai fost de niste ani, ar fi cazul sa remediem problema. Fiind o hotarare ad-hoc nici nu ne stabilisem vreun traseu, dar am zis ca orice oras de munte care se respecta, daca vrea turisti are in gara sau in centrul orasului un panou cu toate traseele ce pornesc de acolo, cu marcaj, timp de mers, tot tacamul. Poiana Tapului nu se respecta. Panouri ioc! Noroc cu Goagalu pe care-l am pe telefon atat cat ma tine bateria si nu ma tine prea mult.
In centrul orasului este un parc atat de frumos si la ora diminetii era atata lumina si atata liniste, se auzea doar pasarit de ciripele, nu ne-am putu abtine sa nu sedem macar un minut pe o bancuta.
Dupa aceea au inceput peripetiile... Traseul indicat de Goagal incepe din stanga parcului cica. Din stanga din stanga, dar care stanga? Aia a ta cand stai in parc sau cand stai cu fata la parc? Le-am verificat pe amandoua. Deci cu fata la parc. Dar de acolo porneau multe stradute, n-o gaseam pe aceea indicata pe net. Dupa vreo ora de benganit pe stradute, certat cu caini nervosi asa de dimineata, ajunsi la padure, gasit un marcaj care nu era al nostru ca nu voiam la cascada Urlatoarea, intrebat o femeia si dupa aia un domn, intors din drum, ajunsi iar la parc, am descoperit de ce nu vedeam nicicum straduta cautata. Placuta cu numele strazii era in spatele unui liliac. Pfuuu!
Acuma relaxati, eram pe drumul cel bun, cautam marcajul "bulina galbena" pe care internetul il indica. Ei, afla ca nu era, abia mult mai tarziu l-am gasit cand deja intrasem in padure si dupa ce am intrebat doi localnici care se plimbau pe acolo daca am luat-o pe drumul cel bun, vrem sa ajungem la Poiana Stanii. E bine!
Drumul prin padure a fost foarte frumos.
Pe alocuri a fost cam umed, unii au mai si alunecat/cazut, s-au murdarit, dar nu dau nume. (Ah, am uitat sa va spun, am plecat la drum doar eu cu jumatatea mea mai mare. Si eu nu am cazut!)
Cand am ajuns la paraiasul asta colegul meu de drumetie n-a avut de lucru si a zis: aici miroase a animal ud. Haaa? L-am si certat, nu puteai si tu sa tii pentru tine constatarea asta?
De aici in colo va puteti imagina, am fost cu ochii in patru, orice stanca mai neagra asa, orice buturuga, orice galma pe copac imi parea a fi un urs. Nu ma linisteam decat atunci cand ajungeam mai aproape. Stiu si eu, na, ca pe urs nu cresc licheni si nici muschi d-aia verzi, atata lucru am invatat si eu la zoologie...
De batranelul asta cocarjat ne-a fost cam mila, dar oricat am vrut noi sa-l indreptam, nu s-a putut.
La un moment dat ne-a apucat febra asta a comparatului, ia sa vedem noi care e mai murdar. Nu va imaginati cat am ras cand am facut poza asta... Eu stateam intr-un echilibru foarte... instabil, ma tineam de bratul cu care jumatatea mea incerca sa tina aparatul si sa si faca poza. Daca e adevarat ca 10 minute de ras ingrasa, ei, inseamna ca noi ne-am intors cu 10 kile in plus.
Drumul din oras pana la Poaiana Stanii dureaza o ora jumate, asa zice netul, dar noi cu rataceala noastra si cu hlizeala de pe parcurs, cu pozat flori si gaze si panze de paianjen (nu eu!) am lungit-o mai mult.
Cand am iesit din padure am dat de-o minunata poiana inconjurata de munti. Feerie!
Si da, domnule, dupa ce am admirat minunata poiana am indraznit sa-mi scot gloss-ul, spre amuzamentul jumatatii care m-a pozat pe ascuns. Nu voiam sa fiu frumoasa la intalnirea cu ursul, pur si simplu voiam sa evit uscarea buzelor din cauza de vant si soare. Dar nu stie... toata lumea ce e sofranul :)
De aici pana la cabana n-a mai fost decat un pas.
Dar pasul asta il vom face, in imagini si cuvinte, maine.
Zi faina va doresc! La fel de faina cum ne-a fost noua drumetia.
(Bine, voi sa nu va rataciti pe niciunde :))
11 mai 2014
Tragerea la sorti, concursul "Si eu cos"
Va rog sa scuzati intarzierea, am plecat cu noaptea-n cap la munte, n-am putut sa efectuam extragerea mai devreme.
Gata concursul, iata tragerea la sorti:
Mirela, felicitari, panza topita si pernita de ace vor "zbura" catre tine!
(Te rog, mesaj aici sau pe fb cu adresa unde sa expediez coletul.)
Va multumesc tuturor celor care ati dat curs invitatiei de a va inscrie in concurs si va mai astept si la concursurile viitoare, unde sigur veti avea mai mult noroc :)
Numai bine tuturor!
10 mai 2014
Tic-tac, tic-tac
Mai aveti cateva ore la dispozitie pentru a va inscrie in concursul “Si eu
cos”. Degete pufoase de copil vor avea onoarea sa extraga biletelul castigator din bol. Maine vom afla incotro se indreapta cuponul de panza topita si pernita de ace.
S-au inscris pana acum:
1.
Roxana Vasi
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=864162176943747&set=a.832109363482362.1073741830.100000499184613&type=1&theater www.facebook.com/photo.php?fbid=864162636943701&set=a.832109363482362.1073741830.100000499184613&type=1&theater)
2.
Catrinel
http://shorichitz.blogspot.ro/2014/04/de-va-uitati.html
3.
Mirela
4.Silvia
5.Irina.
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1497907613762265&set=a.1474388749447485.1073741828.100006291217167&type=1&theater
6. Raluca
7. Adriana
8. Nicole
9.Paula
10. Carmen Comanici
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=556100134508698&set=pcb.556100184508693&type=1&theater
11. Baciu Elena
Urez bafta tuturor!
08 mai 2014
Hai sa impanzim lumea!
Sa recapitulam...
Ce concurs avem noi aici? De fapt e mult spus concurs, nu concureaza nimeni cu nimeni, oricine coase acum, de mana, o ie, sau face doar incercari cusute in vederea confectionarii ulterioare a unei ii se poate inscrie la concurs. De ce? Pentru ca la "bataie" este pus un cupon de panza topita care asteapta sa fie transformat intr-o frumoasa ie, si o pernita de ace.
Mai multe detalii despre inscriere gasiti aici
Cine s-a inscris? Pana acum avem 9 "alergatoare" in cursa:
1. Roxana Vasi
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=864162176943747&set=a.832109363482362.1073741830.100000499184613&type=1&theater
www.facebook.com/photo.php?fbid=864162636943701&set=a.832109363482362.1073741830.100000499184613&type=1&theater)
2. Catrinel
http://shorichitz.blogspot.ro/2014/04/de-va-uitati.html
3. Mirela
4.Silvia
5.Irina.
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1497907613762265&set=a.1474388749447485.1073741828.100006291217167&type=1&theater
6. Raluca
7. Adriana
8. Nicole
9.Paula
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1486584058237241&set=a.1485538748341772.1073741826.100006569831559&type=1&theater
Multe dintre cele de mai sus s-au apucat de cusut impulsionate de tutorialele postate de mine si eu sunt foarte mandra de ele (si de mine un pic, na! :)) Stiu sigur ca mai sunt cateva care au ii in lucru, alte cateva care se gandesc doar sa se apuce. Lista este deschisa pana sambata la ora 00.
Am folosit azi intr-o discutie verbul a impanzi si mi-a placut mult pentru ca, prin cele doua sensuri ale lui, a invada si a acoperi ca o panza, a descris exact ce voiam eu sa zic.
Cu alte cuvinte, hai sa impanzim lumea, s-o invadam cu iile noastre, zic!
07 mai 2014
05 mai 2014
Cum fu
Buna dimineata! Cum v-a fost mini-vacanta? Mie mi-au placut mult zilele astea libere. Desi nu ne planificaseram absolut nimic am avut o iesire ad-hoc la tara, cu drumetie pe deal...
admirat floricele si umplut plamanii cu aer curat...
cules de micurei...
si apoi gratar cu prietenii (cum altfel?)
Aici eram prea infometati ca sa-i mai arda cuiva de poze :)
Sambata am facut un mega-tort..
Copilu' micu' si-a vazut visul cu ochii, tinea de multa vreme sa-si invite trei prietene care sa ramana peste noapte la noi. Zis si facut! Ne-am distrat si noi ca e mare veselie in casa cu 5 copii. (N-am reusit sa le pacalesc sa stea la pozat, vedete mari, ce sa mai...)
Una peste alta, cu toate reprizele de ploaie care s-au succedat in cele cateva zile libere, noi ne-am simtit minunat, ne-am incarcat bateriile si asteptam cu nerabdare alte asemenea zile de petrecut cu familia si prietenii.
Sper ca nu ati uitat de concurs, mai aveti 6 zile in care sa pozati ceea ce coaseti acum, sau sa va apucati de cusut si pana sambata sa postati o fotografie cu modelul in lucru. Va reamintesc, premiul se acorda prin tragere la sorti si consta intr-un cupon de panza topita pentru o ie si o pernita de ace handmade. Mai multe detalii aici
S-au inscris pana acum:
1. Roxana
2. Catrinel
3. Mirela
4. Silvia
5. Irina
29 aprilie 2014
Concurs - Si eu cos
Gata, e vremea concursului promis!
Cine se poate inscrie?
Se poate inscrie oricine coase in acest moment o ie sau face doar testari in vederea confectionarii unei ii. (Se pot inscrie si persoane care nu se afla in tara, cu conditia ca adresa de livrare a premiului sa fie undeva in Romania)
Cum ma inscriu?
O postare pe blogul personal sau pe facebook in care sa dati de veste ca v-ati inscris la acest concurs (deci link catre aceasta postare) + o poza cu ia in lucru sau cel putin cu un esantion pe care testati un model cusut. Dupa ce postati, lasati un mesaj la aceasta postare, cu link catre postarea unde gasesc fotografia (va rog, nu la tot blogul sau fb-ul, ci doar la postarea cu fotografia, ca sa nu "alerg" prea mult) Daca pe fb aveti setat ca nu pot vedea ce postati decat prietenii dvs atunci e musai sa ne imprietenim :) Pozele o sa le strang si o sa fac la sfarsit un mozaic cu toate cusaturile. O sa fie interesant, abia astept!
* Facem o mica modificare pentru a facilita inscrierea celor ce nu au blog ci doar facebook, inscrierea se poate face doar prin postarea pe facebook a fotografiei cusaturii (cu link catre aceasta postare). Nu mai este obligatoriu comentariul aici pe blog, e suficient un mesaj privat pe facebook prin care sa fiu instiintata de postare: https://www.facebook.com/irina.popescu.7165
* Facem o mica modificare pentru a facilita inscrierea celor ce nu au blog ci doar facebook, inscrierea se poate face doar prin postarea pe facebook a fotografiei cusaturii (cu link catre aceasta postare). Nu mai este obligatoriu comentariul aici pe blog, e suficient un mesaj privat pe facebook prin care sa fiu instiintata de postare: https://www.facebook.com/irina.popescu.7165
Care este premiul?
Premiul consta intr-un cupon de panza topita alba pentru o ie (1.3 m) si o cutiuta/pernita de ace confectionata de mine.
Cat dureaza concursul?
Perioada de inscriere 29 aprilie - 10 mai. Duminica 11 mai va avea loc extragerea castigatorului. (Sper ca pana atunci sa ma descurc sa descarc un random nu stiu cum, daca nu, doua degetele pufoase de fetita vor avea onoarea...)
Premiul se acorda prin tragere la sorti, deci nu va faceti probleme, nu judeca nimeni pe nimeni, nu rade nimeni de nimeni, mai ales ca noi aici avem o regula: cine rade, taiem nas! :)
Aveti mai jos tutorialele pe care le-am facut pentru iisoara de copil:
Cam acestea au fost de spus, eu va urez spor la cusut si multa bafta!
28 aprilie 2014
Next
Am promis poze cu ia Mariei. Copilu' mare a stiut din start ce vrea, ceva simplu, delicat si neaparat cusut cu rosu si grena. Din ce modele am selectat eu pentru ea si-a ales din prima unul cusut cu albastru si bleu, cu conditia sa-l fac cu rosu si grena. Si asa a ramas, oricate modele a mai vazut tot la primul ales s-a intors. Eu nu pot decat sa ma bucur ca am copii asa de hotarati. Ca si copilu' micu' la fel a facut, a pus ochii pe un model extrem de simplu (e chiar barbatesc, dar na, si mie imi place, de ce nu?) nu vrea decat culorile schimbate. Eu cos intr-o veselie, pentru ca nu pot sa-mi fac mie ie decat dupa ce le termin pe ale lor (mama closca, ce sa-i faci) si as vrea sa termin toate iile ce le am in cap inainte de a iesi din starea asta "cos o ie" si a intra intr-o alta stare, care-o fi aia...
Poza asta am pus-o mai mult ca sa vedeti ca am si liliac la fereastra:)
Aici se vede mai in detaliu modelul. E simplu, nu? Am facut si ajur si am cusut si niste siruri delicate cu matase, asa la inspiratia de moment...
Stiu ca am promis si concurs, n-am uitat, o sa postez, numai ca vreau sa completez premiul cu ceva dragut confectionat de mine. Pentru cine nu a auzit/citit, concursul se va adresa acelora care cos acum o ie, sau fac incercari de a coase un model in vederea confectionarii unei ii. Premiul va fi un cupon de panza topita (1,3 m atat cat intra la o ie) plus o surpriza confectionata de mine.
Acum va las, ma duc sa termin cadoul :) Spor in toate sa aveti!
P.S. Pentru cine e curios, am scapat de suruburile care-mi zanganeau in cap. Au ramas doar piulitele :) (Asta e de bine, inseamna ca mai sunt racita doar pe jumatate.)
25 aprilie 2014
Pregatiti-va de concurs
Domnisoara Cristina a acceptat sa pozeze imbracata cu iisoara mea, aceea pentru care am facut tutoriale, si va trimite un pupic.
Eu n-am disparut cum au insinuat unii :), au fost sarbatorile, a venit si-o raceala care nu se da dusa, chestii din astea...
Nu am stat, n-am iesit din faza "cos o ie" sa stiti, printre picaturi, sau mai bine zis printre cozonaci si placintele am cusut la ia Mariei mele. (Na, ca am facut si-o poezie!) Poze cu ia in lucru, cat de curand.
Si acum sa vedeti cum functioneaza telepatia pe la unii...
Stand de vorba cu copilu' micu', ma intreaba:
- Da' tu de ce nu mai faci un concurs pe blog? Ca n-ai mai facut de mult.
- Chiar ma gandeam sa fac unul.
- Si ca premiu o sa fie material pentru o ie?
- Maaaai, dar tu chiar citesti gandurile oamenilor? Exact asta ma gandeam sa fie premiul, panza topita pentru o ie.
(Si va garantez ca nu spusesem absolut nimanui despre intentiile mele.)
Deci, daca si copilu' micu' zice ca e vremea de concurs, atunci o sa fie concurs.
O sa fie o postare dedicata concursului, va trebui sa pun eu cap la cap problemele organizatorice, dar dupa ce scap de "suruburile si piulitele" ce-mi zangane prin cap (din cauza racelii). Dar va zic de-acum ca sa aveti timp sa va pregatiti, se va putea inscrie la concurs oricine are in lucru ceva cusut. Initial m-am gandit la o ie, dar poate nu toata lumea incepe direct cu o ie, poate cineva vrea sa exerseze un model cusut pe un esantioan de panza si abia apoi sa treaca la a coase o ie, e bine si asa. Nu va castiga cel mai frumos model, sau cel mai colorat, sau cel mai ingrijit, sau cel mai cel... desemnarea castigatorului se va face prin tragere la sorti. Ei, cum suna? Sunteti gata de concurs?
O sa revin cu mai multe detalii cat de curand. Pana atunci, sanatate maxima!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)