După ce am postat valiza cu amintiri la Miercurea
fara cuvinte, mi-am amintit ca ma tot împiedic de o scrisoare de cate ori vreau sa scot un tricou din șifonier Am ascuns-o repede sub un teanc de tricouri, acum niște ani, sa nu ma vadă vreun copil, după ce am luat-o din cutia de scrisori, cu gândul ca la un moment dat să o pun în valiza cu amintiri. Eu nu știu unde au auzit copiii mei că dacă vrei să-i scrii lui Moș Crăciun e de ajuns sa pui scrisoarea în cutia ta de scrisori, că vine el să o ia. Pare imposibil, nu? Dar uite că totuși a funcționat, toate scrisorile au ajuns la destinatar, deci știu copiii ce știu ☺...
Eu, ca secretară personală a lui Moș Crăciun (dar să nu uităm nici de Iepurașul de Paște și nici de Zâna Măseluță) am avut printre alte atribuțiuni și pe aceea de a pune la păstrare atât corespondența cât și micile daruri pe care "șefii" mei le-au primit în timp. Bineee, acelea ce se puteau păstra, pentru că prăjiturelele, laptele, cozonacul și morcovii au fost consumate pe loc. (Recunosc, eu am mâncat sau doar am mușcat, în miez de noapte, din bunătățile destinate personajelor mai sus amintite, că ar fi fost nepoliticos să rămână intacte pe masă, nu? Chiar și așa unii au fost nedumeriți, "da' de ce nu a mâncat tooot? ")
Așaaa... si ieri am deschis din nou valiza cu amintiri ca sa să așez scrisoarea din dulap printre suratele ei. V-am zis că valiza asta se deschide rar, mai mult ca să mai introduc cate ceva, asa că multe lucruri mă iau prin surprindere pentru că pur și simplu uit de ele.
Valiza are un buzunar rezervat felicitărilor și scrisorilor. Se vede în poza de mai jos. Tot acolo se vede în partea stânga un pachețel. Uitasem complet de el.
Este pachețelul pe care copilu' mic l-a lăsat pe masa din bucătărie pentru Mos Crăciun, în 2009.
Să vedem ce conține...
- O capsulă cu câteva bombonele din zahar, plus un ineluș.
- Doi nasturi metalici mari. S-o fi gândit Pufi a mea că dacă i se rupe Moșului vreun nasture de la haină să nu umble așa descheiat în plină iarnă, prin frig, deci de mare folos doi nasturi de rezervă!
- O cutiuță de lapte. Am păstrat doar recipientul bineînțeles.
- Doua lumânărele de tort. Astea nu știu cu ce scop, poate ca să știe Mosul ca s-a gândit la el când a mâncat tort.
- Creionul ei norocos.
- Doua cărți de vizita. Ale mele, numai că au suferit niște modificări cu creionul, iar jos de tot scria SUNĂ-MĂ! Nu le-am pozat, din motive lesne de înțeles.
Noi când dăm de astfel de lucrușoare prin valiză sau prin casă, invariabil zicem: ce bine e sa fii copiiil!!!
