09 ianuarie 2015

Și Mosu' primește daruri

După ce am postat valiza cu amintiri la Miercurea fara cuvinte,  mi-am amintit ca ma tot împiedic de o scrisoare de cate ori vreau sa scot un tricou din șifonier Am ascuns-o repede sub un teanc de tricouri, acum niște ani, sa nu ma vadă vreun copil, după ce am luat-o din cutia de scrisori, cu gândul ca la un moment dat să o pun în valiza cu amintiri.  Eu nu știu unde au auzit copiii mei că dacă vrei să-i scrii lui Moș Crăciun e de ajuns sa pui scrisoarea în cutia ta de scrisori, că vine el să o ia. Pare imposibil,  nu? Dar uite că totuși a funcționat, toate scrisorile au ajuns la destinatar,  deci știu copiii ce știu ☺...  

Eu,  ca secretară personală a lui Moș Crăciun (dar să nu uităm nici de Iepurașul de Paște și nici de Zâna Măseluță) am avut printre alte atribuțiuni și pe aceea de a pune la păstrare atât corespondența cât și micile daruri pe care "șefii" mei le-au primit în timp.  Bineee,  acelea ce se puteau păstra, pentru că prăjiturelele, laptele,  cozonacul și morcovii  au fost consumate pe loc. (Recunosc, eu am mâncat sau doar am mușcat, în miez de noapte, din bunătățile destinate personajelor mai sus amintite,  că ar fi fost nepoliticos să rămână intacte pe masă,  nu? Chiar și așa unii au fost nedumeriți,  "da' de ce nu a mâncat tooot? ") 

Așaaa... si  ieri am deschis din nou valiza cu amintiri ca sa să așez scrisoarea din dulap printre suratele ei. V-am zis că valiza asta se deschide rar,  mai mult ca să mai introduc cate ceva,  asa că multe lucruri mă iau prin surprindere pentru că pur și simplu uit de ele. 
Valiza are un buzunar rezervat felicitărilor și scrisorilor. Se vede în poza de mai jos.  Tot acolo se vede în partea stânga un pachețel. Uitasem complet de el.  


Este pachețelul pe care copilu' mic l-a lăsat pe masa  din bucătărie pentru Mos Crăciun,  în 2009.


Să vedem ce conține...  
  1. O capsulă cu câteva bombonele din zahar, plus un ineluș. 
  2. Doi nasturi metalici mari. S-o fi gândit Pufi a mea că dacă  i se rupe Moșului vreun nasture de la haină să  nu umble așa descheiat în plină iarnă,  prin frig,  deci de mare folos doi nasturi de rezervă! 
  3. O cutiuță de lapte.  Am păstrat doar recipientul bineînțeles. 
  4. Doua lumânărele de tort.  Astea nu știu cu ce scop,  poate ca să știe Mosul ca s-a gândit la el când a mâncat tort. 
  5. Creionul ei norocos. 
  6. Doua cărți de vizita.  Ale mele, numai că au suferit niște modificări cu creionul, iar jos de tot scria SUNĂ-MĂ! Nu le-am pozat,  din motive lesne de înțeles. 



Noi când dăm de astfel de lucrușoare prin valiză sau prin casă, invariabil zicem: ce bine e sa fii copiiil!!! 

18 comentarii:

  1. :) Postarile tale sunt delicioase, draga Ina! Pline de gingasie!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ooooh, ești o drăguță, draga Ioana...

      Ștergere
  2. Ce bine e sa fii copil cu asa parinti ! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aaaa, asta a sunat frumos ☺ Mulțumesc!

      Ștergere
  3. Foarte emotionant! Fetele tale sunt minunate, dar copilu' mic m-a topit, pe mine, da pe tine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu nu am șanse sa devin ghețar, în fiecare zi "floricelele" mele îmi dau motive sa ma mai topesc un pic, și acum chiar vorbesc serios.

      Ștergere
  4. Chiar: ce bine eeee!
    Cat de fain! Mama nu a pastrat astfel de lucruri si de aceea eu pentru Dei pastrez cat de multe pot.
    Va pup pe toti!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa sa faci, va veți bucura cu toții când va fi Andrei mare și veți "studia" toate amintirile. ☺
      Te îmbrățișez, Catrinel!

      Ștergere
  5. Daaa, ce mult imi place ca ai pastrat si ne-ai povestit. Sa stii ca si copilul meu i-a trimis lui "Mos Gerila" o scrisoare (ca asa se zicea pe vremea aia), si ce crezi, Mosul i-a raspuns la scrisoare, a fost o mare surpriza si pentru mine... am pastrat ambele scrisori !

    RăspundețiȘtergere
  6. Era cat pe ce sa răspund și eu la o scrisoare, către Zâna Măseaua atâta doar ca nu am reușit sa o scot de sub perna fără se trezesc copilul. Era un A4 neimpaturit. A fost mare dezamăgire dimineața când a constatat că scrisoarea era la locul ei, a zis: nu mi-a răspuns, asta e nepoliticos! A fost totuși mulțumită ca a găsit un bănuț sub perna.

    RăspundețiȘtergere
  7. un minunat cadou pentru Mosul! adorabil, numai un copil dulce putea sa faca asa ceva! :)
    si eu am o cutie cu astfel de scrisorele si biletele, pentru Mos Nicolae, Mos Craciun si pentru Iepuras :) Ce ne distram cand aduc cate o mostra spre citire! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu-i asa că e fain de savurat așa câte una, două, nu toate odată? ☺

      Ștergere
  8. Cat de mult imi place valiza voastra...O ADOR.Atat de plina de amintiri si de..copilarie...Sa umpleti valiza cu amintiri atat de frumoase.
    Imi plac nasturii...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daaa, e plină de minunății, și eu o ador! ☺

      Ștergere
  9. ce copil dulce, dar cu o asa mama cum ar fi putut fi altfel?:)
    micile ei daruri atat de dragalase denota grija dar si dragoste, sa renunti la creionul norocos nu e lucru usor :))
    m-a emoionat ce am gasit aici, sa stii :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Ei, sunt și eu o mama ca toate mamele, ce crezi?
    Creionul norocos, chiar ca a fost un sacrificiu sa renunțe la el. Mai are unul, scurt, scurt de tot, rosu, pe care l-a primit în prima zi de școală de la doamna învățătoare. Eram gata să-l arunc într-o zi când făceam o selecție prin suporturile de creioane pline ochi cu pixuri, creioane, carioci, mare parte din ele nefuncționale fiind. Mi-a zis: bine ca te-am văzut, ca tu erai în stare să-mi arunci creionul norocos de la doamna. Și l-a luat și l-a ascuns.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. adorabila fetita ta, o inteleg perfect, sa stii :))

      Ștergere
    2. Daaa? Și tu ascunzi cutiuțe cu lucrușoare microscopice sub mocheta, în spatele biroului? ☺

      Ștergere