18 septembrie 2014

Drumetia la Poiana Secuilor

Duminica tre-trecuta mi-am luat iar rucsacul in spinare si sosetele rosii in picioare pentru o mica drumetioara. 
Am fost gasca mare de data asta, 18 cu copilasi cu tot, am mers iar cu trenul, pana la Predeal si de acolo pe sosea si prin padure, pana la  cabana Trei brazi, in prima faza.
N-am facut traseu nou sau greu, spre dezamagirea unora care se simt cocosi pe gard si ar cara intreaga gasca pe trasee imposibil de lungi si grele :), ci am mers la Cabana Trei brazi pentru ca aveam noi intrati in grupul nostru de muntomani si ne-am gandit sa alegem un traseu si frumos si usor, sa nu-i speriem chiar de la inceput (mai avem noi timp :))  


Aici e pauza de rontait o fructa.




In poiana de la Trei Brazi am facut o pauza mai lunga..


Mi-am extras si eu picioarele din bocanci si mi-am expus la soare sosetele cele rosii... Ceee, si magenta e tot un fel de rosu numai ca-i lipseste galbenul.


Dupa ce ne-am odihnit o lecuta am pornit-o iar la drum, spre cabana Poiana secuilor, sa ne incercam norocul cu o ciorbita, stiti voi regula drumetiilor noastre. La Secui eu n-am mai fost din studentie si atunci mi-a lasat impresia de... mic si paraginit, dovada ca nici n-am mai dat pe acolo niciodata, chiar daca am mai ajuns prin zona de cateva ori, iar de la Trei brazi pana la Poiana secuilor nu faci mai mult de juma' de ora, maxim. 



Dar sa vezi surpriza..."Cenusareasa" noastra mica si paraginita s-a transformat intr-o frumusete de printesa. Mi-a produs o impresie foarte placuta, se vede ca e renovata, ingrijita, are multe flori, mese si banci afara, chiar si un nenisor care sa intretina atmosfera cu cantece de foc de tabara, mai mult sau mai putin.








Traditionala ciorba... Buna, dar nu sa cazi pe spate (ca asa sunt eu, sincera)


 Si dupa masa, leneveala de voie si cantat impreuna cu nenisorul care  ne transmitea  prin statie, fara sa fie stresant, ca "locuinta mea de vaaraaa, e la taaraa, acolo era sa mooor, de urat si de-ntristaaree... si "a fost si soare, au fost si plooi, dar important este c-ai stat cu miine..." 
A fost fain, chiar mi-am amintit de studentie cand purtam in rucsac caietul cu cantecele, suna ciudat acum, dar la focul de tabara cantam cu totii si cei mai dotati si cei mai afoni, nu conta.


Unii mai curajosi s-au apucat sa se dea de-a dura pe iarba, eu nu, abia mancasem si nu voiam  sa transmit bietului meu stomac mesaje gresite :) A fost haios de privit.


Dupa ce ne-am facut suma de leneveala ne-am luat picioarele la spinare si am pornit-o pe drumul de intoarcere, altul decat la venire, n-am mai trecut pe la Trei brazi, am ajuns prin padure direct in Predeal.
N-am mai inventat bancuri de data asta, nu stiu de ce, poate pentru ca am mers destul de dispersati fiind asa de multi. Ziua a fost insa productiva, am pus bazele unor "afaceri". O zgaiba mica de fetita m-a tocmit de partener la un viitor targ la ea in oras. A si impartit indatoririle, eu fac bratari, inele, brose, margele, genti, suporturi de creioane, ii, iar ea aduce masuta si imparte fluturasi pentru reclama si aduce cumparatori. Pai da, i-am si zis mamei ei sa nu-si faca griji, fata n-o sa moara de foame cand o fi mare ca de pe acum se pricepe  la afaceri. 
Si al doilea gen de afacere la care am lucrat noi mamele in varf de munte a fost schimbul de conservarai. Adica daca eu am surplus de dulceturi ma ofer sa fac schimb cu cine are surplus de bulioane sa zicem, cine are zacusti in plus poate doreste sa dea la schimb cu muraturi, variantele sunt multiple, mai avem de pus la punct mici formalitati... :)


Cand am iesit din padure la sosea ne-am asezat sa ne odihnim pe marginea drumului, pe gardul acela de beton. Nu stiu care a venit cu ideea sa facem cu mana tuturor masinilor care treceau pe langa noi si ca sa fim si mai "vizibili" am inceput si sa chiuim. Ar fi fost interesant de pozat sau filmat si figutrile celor din masini. Cum ieseau masinile din curba cum dadeau de niste zanateci care chiuiau si faceau cu mana. Unii incepeau sa rada si ne raspundeau si ei veseli, altii se faceau ca nu ne observa, altii doar ne zambeau, reactii si reactii. Cred ca asta a fost momentul cel mai haios al zilei, dupa ce m-am dat jos de pe balustrada aia ma dureau falcile de ras. 


Pai cam asta a fosta tura noastra  de duminica! 
Nici prea grea nici prea obositoare, dar de baterii incarcatoare :)




10 comentarii:

  1. Tare mi-ar fi placut sa fac si eu parte din trupa ta vesela cu trupa mea vesela.:)
    Sunteti niste frumosi voiosi si putin ...nebunatici.:))

    RăspundețiȘtergere
  2. Cred ca vreau sa intru si eu in grup. E singura mea sansa sa merg si eu pe munte..
    Ma primiiiti??

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce frumos le povestesti tu mai dragutza... Imi vine sa sar in tren sa ma duc si eu ...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hai maine! Stiu eu pe cineva care plange ca se sta acasa. E facut si traseul, musterii lipsesc :)

      Ștergere
    2. Ce frumooos!
      Am mai avut cateva tentative sa citesc, dar am amanat ca sa pot sta tihnita si sa pot citi pe indelete. :D
      La cat mai multe iesiri dintr-acestea!

      Ștergere
    3. Sper sa tina vremea cu noi si sa mai iesim pe ici pe colea. Pupicei!

      Ștergere