Vi-l prezint pe Gigel

Ieri și azi...  ce mai zile! 

Sa începem cu ieri.  Jumătatea mea mai mare a făcut acum ceva vreme o programare la un control oftalmologic pentru copilu' mare. M-a informat ca joi, 19 septembrie, tre'sa merg cu copilul la control. I-a mai zis  și Firicelului de câteva ori,  vezi sa nu uiți ca joi trebuie sa mergi la oftalmolog .  Ok,  mergem,  nicio problema. Copilul a chiulit la ultima ora,  ne-am întâlnit în statia  de autobuz,  am înotat prin ceva tranșee pentru ca da,  orașul nostru parca ar fi răscolit de bombe de când scot ăștia liniile de tramvai,  ne modernizam,  bravo,  dar pana se termina treaba,  vai de pingelele noastre.  

Ajungem la cabinet,  maaama ce norocoase suntem, nu mai e niciun pacient!  Doamnele asistente ne întreabă amabile ce-i cu noi pe acolo,  noi zicem ca avem programare.  Imposibil,  nu azi, ca domn' doctor nu are program azi.  Se uita în agenda,  aveți programare pe 19 septembrie.  Da, da, da,  asa am zis și noi. Pai nu,  19 este mâine, vineri.  Oookey, venim maine! 

Asta a fost ieri.  Azi înainte de a merge la oftalmolog a trebuit  să ma ocup de niște minunate pere,  am făcut marmelada/pasta de pere cu portocale.  Da,  iar!  Pe când marmelada  mea era aproape gata,  ma informează copilu' micu' ca n-a prea înțeles ce le-a predat azi la geometrie.  Pai ce v-a predat?  Despre semidrepte, semiplane,  d-astea...  Ah, banal,  ia da tu caietul lu' mami  a ta,  să-ți explic eu,  sa vezi ce chestii banale sunt astea...Zis și făcut,  după vreo 5 minute copilu s-a declarat pe deplin edificat și eu m-am întors la marmeladele mele care,  de geloase ce-au fost ca le-am părăsit au avut o tentativa de suicid.  Altfel nu-mi explic de ce s-au  lipit  atat  de tare.  Și de parcă  asta  nu  era de ajuns,  când am manevrat cratița și rotocolul metalic pe care-l pusesem sub ea (sa nu se ardă,  doamne ferește,  pelteaua mea)  am reușit sa scap rotocolul fierbinte  pe jos. Și ce am eu pe  jos? O minunata (a se citi groaznica,  de mult voiam s-o schimb) mocheta.  Acum nu mai este o banala mocheta,  este personalizata, rotocolul fiind fierbinte a lăsat o arsura perfect rotunda pe obrazul bietei mochete. Mie nu-mi venea sa cred ce-am făcut, râdeam ca proasta,  Ioana zicea ca ei ii place,  avem mocheta cu model. Pana la urma,  asta e,  se mai întâmplă și de-astea ..

Și era prea tentant... nu am putut sa nu iau un marker argintiu și sa completez modelul.  Acum avem o mascota care face parte din comitetul de primire si cum ar fi mai potrivit să-ți întâmpini musafirii decât cu o față  zâmbitoare?! 

Vi-l prezint pe Gigel!