Amendă, clar!

Ieri am umblat cu treburi mărțișorești prin oraș și m-a uimit densitatea de polițiști pe metrul pătrat din centrul orașului. Ia te uită, ce-o fi cu ăștia? Un polițist serios stătea pe mijlocul drumului, fluiera și făcea semn mașinilor să tragă pe dreapta. Eu m-am felicitat pentru a mia oară că nu am terminat școala aia de șoferi că sigur la un moment dat m-ar fi fluierat și pe mine și m-ar fi tras pe dreapta și eu, la cât de curajoasă sunt, aș fi făcut infarct pe loc. Mă uit mai bine și văd că opreau doar mașinile conduse de femei. Ce-au ăștia? Misterul s-a lămurit când am văzut un alt polițist cu un buchet de flori venind spre doamna din mașină. Așa, bravo, după ce a făcut infarct, îi dai o floare... Pentru mine trebuia să fie și o  ambulanță pitită prin boscheți... Ete de-ai nu-mi iau eu carnet!

Întâmplarea asta m-a inspirat pentru introducerea care-mi dădea bătăi de cap. Mergeam să ofer mărțișoare celor două doamne vânzătoare pe care eu, am spus în glumă, le-aș clona. Genul acela amabil, cu zâmbet  natural și vorbă plăcută cu care ajungi să mai schimbi două vorbe despre vreme sau cine știe ce nimic. Când am ajuns la ele le-am zis: știți că umblă polițiștii prin oraș?... Amendează toate femeile care nu poartă mărțișor. Dar dumneavoastră ați scăpat, uite, acuma aveți mărțișor... Doamnele s-au amuzat și și-au prins mărțișorul în piept.

Uite așa am făcut eu o faptă bună ieri... am salvat niște femei de la amendă... Bravo mie!