O fugă la țară

Sâmbătă am dat o fugă până acasă. La casa unde m-am născut. Adică nu m-am născut acasă... la maternitate, în sfârșit, ați înțeles... la casa părintească am mers.

Pe drum mă întreabă jumătatea ce-o fi cu atâta fum ce se ridică de pe dealul vecin. Ei, or fi făcând oamenii curățenie prin grădini și or fi dat foc la frunze. Habar n-aveam că asta ne aștepta și pe noi. 

Primul lucru pe care-l  fac eu când ajung acasă, merg în inspecție. Văd ce mai face Miuța (cățeaua), ce floricele au mai scos nasul la lumină, dacă e vreun ou în cotețul găinilor... Plăcerea asta a luatului oului din cuibar s-a transmis din mamă în fiică, suntem în stare să ne zicem una alteia: nu pune mâna, lasă că iau eu oul, dacă e vreunul...

Am fost cu toții uimiți de ghioceii care au răsărit în vârful unei grămezi de pământ. Tata a săpat ca să ajungă la o conductă și pământul rezultat a acoperit zona cu ghiocei, numai că în vârful grămezii de pământ au răsărit totuși niște ghiocei. Tata zice că aceeași ghiocei sunt, dar mie mi-e greu să cred că au străbătut atâta drum. Da' ce mai contează, ia uite ce frumoși sunt:

M-a rugat tata să  greblez frunzele din zmeură. După aceea am strâns toate frunzele de sub cireș, de sub nuc și vișin. Am făcut grămadă mare de frunze și l-am întrebat, deși știam răspunsul, dacă pot să le dau foc în altă parte decât la groapă. Cuuuum, să le dai foc p-aci prin curte? Naaa, păi tu nu știi unde dăm noi foc? La groapa de gunoi. Ba știam dar am încercat și eu... E haioasă faza asta cu groapa de gunoi, așa îi spunem de când mă știu, dar de fapt nu e o groapă  este o îngrăditură din tablă unde se strâng frunze și crengi, tot ce arde dar nu merge băgat în sobă.

Fetele au greblat și ele un picușor, fiecare cu grebluța ei, dar au abandonat repede. Erau prea multe de studiat, de fotografiat, cățelul trebuia și el băgat în seamă, le-a venit și o prietenă în vizită...

Jumătatea mea a luat  și anul acest lecții de altoit pomi fructiferi, sub directa observare și îndrumare a tatălui meu. Acum așteaptăm să vină vara să vedem dacă vișinul o face cireșe :)

                                         
Miuța a primit toate oasele dintr-o supă, plus legumele ce au dat gust acelei supe. A fost foarte bucuroasă de oase, le-a devorat în doi timpi și trei mișcări, în schimb la morcovi s-a uitat luuung de tot... 

Aoleu, ăștia au înebunit, mă cred porc! Bine că a trecut Crăciunul...

Cam așa am petrecut sâmbăta, mi-am ostoit un pic dorul de casă, de grădină și grădinărit. Dar doar un pic!