Luna lui mărțișor

Luna martie nu s-a încheiat, ce zic eu aici, nu a ajuns nici la jumătate... Poate vă amintiți de hotărârea mea de a nu mai face decât puține mărțișoare și acelea destinate celor care sunt dornice să le poarte. Puține anul acesta a însemnat cam 100. Le-am   dăruit în totalitate, eu, fetele sau soțul. Eu nu am dăruit personal decât soacrei mele, restul le-am trimis prin poștă, chiar și prietenelor care stau la două stații de autobuz depărtare. Ideea mi-a venit când am citit la Carmen despre un obicei pe cale de a se pierde, acela de a trimite felicitări scrise de mână. Ar fi păcat să se piardă, e un obicei frumos, aducător de bucurie.

Eu, nu chiar de Crăciun dar pe la sfârșitul lui ianuarie, m-am apucat de confecționat felicitări. Vă spun cu toată sinceritatea, activitatea asta și faptul că am primit nenumărate mesaje care-mi  descriau bucuria primirii prin metoda clasică, ca să zic așa, a micului mărțișor, mi-a umplut sufletul de mare bucurie. Am mai spus, am simțit o mare de îmbrățișări și asta e  minunat!

Din păcate au fost și mici incidente. Două plicuri, cred că două, nu au ajuns la destinație. Unul din vina mea, celălalt... poate a ajuns totuși dar destinatara nu a avut timp să confirme primirea. Elly, dacă citești, dă un semn, sper că și mărțișorul tău a ajuns în cele din urmă la tine. Celălalt plic era adresat unei prietene, oarecum vecine :), dar am trecut din greșeală 51 în loc de 53 la adresă, așa că mărțișorul a ajuns (sau nu) la o firmă care culmea, nu are nici cutie poștală. Mi-am întrebat discret prietena dacă a primit ceva prin poștă. Nu primise și a făcut o față bosumflată când a aflat că trebuia să primească un mărțișor. Am mai așteptat două zile în speranța că poștașul o să se ia după numele destinatarului și nu după numărul casei, că doar poștașii vechi își cunosc bine oamenii de pe "traseu". Când am văzut că nu se întâmplă nimic mi-am trimis jumătatea să pună direct la cutia poștală a prietenei încă un plic. Era seară când a făcut asta și ne-am înțeles să-mi dea un bip după ce pleacă de lângă cutia poștală. După aceea mi-am sunat prietena s-o întreb dacă a primit în cele din urmă felicitarea. "Nuuu, n-am primit, am întrebat și la vecini, nici la ei nu a ajuns." Zic, ia trimite-l tu pe bărbatu' matale la cutia poștală că io am un presimț... Fata așa a făcut, soțul a intrat cu plicul în casă și ea nu contenea să mă întrebe: cum ai știut, cine l-a pus? Și eu ziceam: da' ce mă-ntrebi pe mine, de unde să știu eu, ce eu lucrez la poștă? Deci încurcătura asta am reușit s-o dreg, oarecum rezonabil zic eu.

Acum trebuie să vorbesc și despre felicitările pe care le-am primit eu. Nici eu nu prea am primit mărțișoare prin poștă în ultimii ani așa că m-am bucurat foarte mult când am primit brățărica de la Rux, lalelele de la Fotodeinginer, ghiocelul de la FoamBubbles floarea croșetată  de la Catrinel.  Frumos ar fi fost din partea mea să adaug și niște poze, dar până acum nu m-am învrednicit să fac iar în momentul acesta e o vreme mohorâtă... 
Fetelor, vă mulțumesc mult! Să fiți iubite!