12 martie 2013

Luna lui mărțișor

Luna martie nu s-a încheiat, ce zic eu aici, nu a ajuns nici la jumătate... Poate vă amintiți de hotărârea mea de a nu mai face decât puține mărțișoare și acelea destinate celor care sunt dornice să le poarte. Puține anul acesta a însemnat cam 100. Le-am   dăruit în totalitate, eu, fetele sau soțul. Eu nu am dăruit personal decât soacrei mele, restul le-am trimis prin poștă, chiar și prietenelor care stau la două stații de autobuz depărtare. Ideea mi-a venit când am citit la Carmen despre un obicei pe cale de a se pierde, acela de a trimite felicitări scrise de mână. Ar fi păcat să se piardă, e un obicei frumos, aducător de bucurie.
Eu, nu chiar de Crăciun dar pe la sfârșitul lui ianuarie, m-am apucat de confecționat felicitări. Vă spun cu toată sinceritatea, activitatea asta și faptul că am primit nenumărate mesaje care-mi  descriau bucuria primirii prin metoda clasică, ca să zic așa, a micului mărțișor, mi-a umplut sufletul de mare bucurie. Am mai spus, am simțit o mare de îmbrățișări și asta e  minunat!
Din păcate au fost și mici incidente. Două plicuri, cred că două, nu au ajuns la destinație. Unul din vina mea, celălalt... poate a ajuns totuși dar destinatara nu a avut timp să confirme primirea. Elly, dacă citești, dă un semn, sper că și mărțișorul tău a ajuns în cele din urmă la tine. Celălalt plic era adresat unei prietene, oarecum vecine :), dar am trecut din greșeală 51 în loc de 53 la adresă, așa că mărțișorul a ajuns (sau nu) la o firmă care culmea, nu are nici cutie poștală. Mi-am întrebat discret prietena dacă a primit ceva prin poștă. Nu primise și a făcut o față bosumflată când a aflat că trebuia să primească un mărțișor. Am mai așteptat două zile în speranța că poștașul o să se ia după numele destinatarului și nu după numărul casei, că doar poștașii vechi își cunosc bine oamenii de pe "traseu". Când am văzut că nu se întâmplă nimic mi-am trimis jumătatea să pună direct la cutia poștală a prietenei încă un plic. Era seară când a făcut asta și ne-am înțeles să-mi dea un bip după ce pleacă de lângă cutia poștală. După aceea mi-am sunat prietena s-o întreb dacă a primit în cele din urmă felicitarea. "Nuuu, n-am primit, am întrebat și la vecini, nici la ei nu a ajuns." Zic, ia trimite-l tu pe bărbatu' matale la cutia poștală că io am un presimț... Fata așa a făcut, soțul a intrat cu plicul în casă și ea nu contenea să mă întrebe: cum ai știut, cine l-a pus? Și eu ziceam: da' ce mă-ntrebi pe mine, de unde să știu eu, ce eu lucrez la poștă? Deci încurcătura asta am reușit s-o dreg, oarecum rezonabil zic eu.
Acum trebuie să vorbesc și despre felicitările pe care le-am primit eu. Nici eu nu prea am primit mărțișoare prin poștă în ultimii ani așa că m-am bucurat foarte mult când am primit brățărica de la Rux, lalelele de la Fotodeinginerghiocelul de la FoamBubbles floarea croșetată  de la Catrinel Frumos ar fi fost din partea mea să adaug și niște poze, dar până acum nu m-am învrednicit să fac iar în momentul acesta e o vreme mohorâtă... 
Fetelor, vă mulțumesc mult! Să fiți iubite!


6 comentarii:

  1. Iti spun si eu sa ai o primavara frumoasa! Si eu trimit felicitari si martisoare/mici cadouri, prin posta. Bineinteles ca le scriu de mana, doar ca le cumpar gata printate. Nu mai am timp sa le si fac. A, ca sa fiu sigura ca ajung, le pun recomandate, chiar daca inseamna ceva costuri in plus. :) La rindul meu, nu tin sa primesc nimic material. Imi place doar sa stiu ca persoana care a primit ceva de la mine, pentru o clipa macar, s-a bucurat si a zimbit. E cel mai frumos cadou.
    Imi place ca mai sunt persoane care mai trimit martisoare cu posta. Poate totusi nu va disparea obiceiul :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Facem un club al expeditorilor de felicitări :))

      Ștergere
  2. Draga mea pentru mine a fost o mare bucurie acest exercitiu de ... "curaj". Pentru ca nu imi inchipuiam ca mai merge sa trimiti plic cu martisor:)). Eh... e drept ca si cand eram mici se mai "pierdeau " martisoarele pe drumul spre noi (din plicuri) dar culmea e ca ajungeau plicurile cu felicitarile mereu. ;)

    A fost ca si o calatorie in trecut, totusi ancorata cat se poate de mult in prezent - ceea ce m-a bucurat nespus. Nu stiu daca ai vazut dar am facut si poze la martisor si felicitare (sunt bine si tare indragiti:D):
    http://www.blog.copilarim.ro/2013/03/miercurea-fara-cuvinte-martisoare.html

    Te pup si sa avem o primavara MINUNATA!!

    Cu drag

    Rux

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Uite eu nu-mi aduc aminte să se fi pierdut mărțișoarele din plicuri pe vremuri. Chiar pe asta am mizat și acum.Chiar dacă plicurile au fost mai dolofane și se simțea și un obiecțel în interior eram sigură că poștașii știu că-s mărțișoare și nu altceva, deci n-aveau ce să obiecteze, tradiția e tradiție!

      Am văzut pozele de când le-ai postat, mulțumesc!

      Minunată să fie primăvară, pentru noi toți! Te pup și eu!

      Ștergere
  3. ce frumooooos! 100 de felicitari?! wow! asta da munca, dar împletita cu satisfactii de diferite feluri ;)
    Felicitari Ina draga, esti fantastica!
    Iti mai spun ceva, daca reactia destinatarilor felicitarilor tale nu va fi cea asteptata - adica la anul de 1 martie sa primesti si tu la rândul tau macar 50 felicitari -pe posta, nu abandona acest minunat obicei de a scrie celor dragi! :) Cânva, toate gesturile tale frumoase se vor întoarce!
    Iti trimit gânduri bune si îmbratisari.
    Un weekend minunat iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu,nu, nu, am facut 100 si ceva de martisoare, felicitari mai putine. Dintre acestea o parte au fost daruite de sotul meu colegelor de serviciu si de fete colegelor de clasa si nu au fost insotite de felicitari.
    Si nu, nu asteptam nicio reactie, adica ma asteptam sa aduca bucurie acolo unde ajung. Si au adus, si acolo si aici.
    In Corea martisorul a ajuns la Jeny chiar de ziua ei (eu nestiind cand e, de fapt nestiind-o nici pe Jeny), ce zici de asta? Eu cred ca un... spiridus sa-i zicem, a vegheat toata "operatiunea" asta.
    Cum spuneam, tu m-ai inspirat cu postarea ta de dupa Craciun :)
    Un weekend fain si tie, Carmen!

    RăspundețiȘtergere