04 aprilie 2012

Postarea asta contine o mica eroare

Weekendul trecut am fost la tara sa-l vedem pe tata si sa-l invitam pe Victoras la masa de Paste. 


Vremea a tinut cu noi, doar putintel cam racoare, fetele s-au dat cu rolele, cu bicicleta, si-au vizitat prietenii. Eu am stat mai mult prin curte, care e impanzita de primule iesite asa de capul lor, ca nu le-a plantat nimeni, am mai aranjat una, alta, iar jumatatea mea a fost la inaltime... la propriu... adica s-a apucat de curatat pomii.



Ca o recunoastere a meritelor deosebite, socrul lui, tatal meu adica, l-a lasat sa altoiasca un ciresc, sub atenta supraveghere insa.




Cea mai incantata de vizita noastra cred ca a fost Miuta.




Pe Miuta am gasit-o acum vreo doi ani la usa casei parintesti. Nici acum nu pot sa-mi explic cum a ajuns acolo (portile erau inchise), fix la o zi dupa ce tata a decretat: Hai mai ca de dragul vostru o sa iau un catelus sa-l cresc. Si cum spuneam, a doua zi l-am gasit schelalaind la usa, jigarit ca vai de lume, mort de foame, si nu, nu tata l-a adus. Eu tocmai ce terminasem de facut o ciorbica, i-am pus intr-un castron si a hapait-o in doi timpi si trei miscari. De atunci, cum ieseam prin curte el era printre picioarele mele, de multe ori chiar ma impiedicam de el si nu e doar un fel de a spune. Acum a crescut. Cum aude ca trantim portiera masinii cum incepe sa latre, desi din locul in care sade nu poate vedea ce masina este si cine se da jos din ea. Are simtul ala al nu stiu catelea, stie el ca vine cineva cu ceva bun si pentru el.



Singurul care nu s-a bucurat de venirea noastra a fost Victoras, cocosul care s-a facut cam rau si cam gras si nici nu a auzit de legea aia care interzice violenta in familie, a trebuit sa taiem o gaina din cauza ranilor provocate de pintenii lui cei ascutiti, si se pare ca mai este o "suferinda" in familia galinaceelor. Asa, apropo de gaini, le-am depistat mari devoratoare de oua, da, da, de propriile oua. M-am suparat asa de tare ca m-am transformat pe data in detectiv particular, am stat de paza cu batul intr-o mana si cu telefonul in alta, motiv pentru care sotul meu drag a gasit de cuviinta sa faca glume pe seama mea: "Si uite asa nevasta mea in timp ce pazeste gainile verifica si ea mailul". Ce sa fac, el e de vina, pe cuvant, eu n-am vrut absolut deloc internet pe telefon :), el mi l-a facut cadou asa cu touch si cu internet, adica exact cum ii spusesem sa nu fie.

La tara sunt multe treburi acum si in perioada asta as face o mica rocada, sa fie saptamana de doua zile si weekendul de 5, ca sa apuc sa fac si eu mai multe pe acolo. Dar pana mi s-o indeplini dorinta, ma multumesc si cu cele doua zile.  Ce e mult strica, parca asa zice o vorba inteleapta, nu?

N-o sa va las sa va "spargeti" capul sa gasiti eroarea din postarea asta desi ma batea gandul la un moment dat :). Eroarea se afla chiar in fraza de inceput: invitatia nu e LA masa ci PE.


8 comentarii:

  1. M-am prins inca de cand ne-ai spus cine e Victoras.;))

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, saracul, am avut procese de constiinta din cauza lui Victoras. Tata a avut nevoie de cineva sa-l ajute sa-l prinda si eu m-am dat barbata. Din cat de inspaimantator era el pana atunci, se facuse mielusel, de parca stia ce-l asteapta, mi-a fost o milaaaa :(

    RăspundețiȘtergere
  3. Doamne ce albastru frumos e cerul din poza a treia... Aproape ireal..

    RăspundețiȘtergere
  4. Of, tocmai cand admiram asa cocos frumos,asa culori pe el. De ce oare oi fi citit eu postul asta, si comentariul tau,of. Revin cand postezi ceva vesel,sa stii! :D. Macar sa faci o brosa cu cocosul,un colier,ceva.

    RăspundețiȘtergere
  5. Irina, imi pare rau daca te-a intristat disparitia lui Victoras... Trebuia sa se intample si asta la un moment dat, gainile, respectiv cocosul, nu le-am luat ca animale de casa.

    RăspundețiȘtergere
  6. gainele care mananca oua - cica au lipsa de calciu :D. De fapt, ele nu vor ouale, ci doar coaja. Uneori isi suplinesc necesarul ciugulind varul de pe pereti, sau prin nisip (nu stiu ce gasesc ele acolo). Mamaia avea o solutie: pisa cojile ramase de la oua, mai marunt asa, si amesteca in mancarea ce le-o dadea. Efectul era visibil in 2 zile: nu le mai interesau productia proprie....

    RăspundețiȘtergere
  7. Oh, da, Arakelian, mulțumesc de sfat, așa le-am dezvățat și noi, cu coji de ouă pisate. Plus că, nu m-a răbdat inima, am fost la farmacia veterinară și am luat o ditamai punga de calciu (o lingură la un kg de tărâțe) plus niște vitamine ce se pun în apă. Chiar a dat foarte repede rezultat.

    RăspundețiȘtergere