Nu flori de camp, flori de munte! :)
\
02 iulie 2014
01 iulie 2014
Daca sunt sosete rosii...
Daca duminica mi-am pus sosetele rosii, ce credeti ca am facut?
Ati ghicit, am fost pe munteeeee !
Traseul nu a fost unul nou, am vrut sa ducem si copiii si prietenii pe traseul pe care l-am ratacit eu cu jumatatea mea cea mare cand am plecat din Poiana Tapului. Stati, nu va ganditi ca am vrut sa scapam de ei, sa-i ratacim pe acolo, am vrut sa vada si ei frumusetile ce le-am admirat noi. Si pana la urma rataceala noastra n-a fost una dramatica, acum imi dau seama ca a fost chiar misto. Chiar ne doream sa ne ratacim si de data asta, eram siguri ca putem reface fidel drumul de acum cateva saptamani... dar n-a fost sa fie asa, n-am mai dat nici de casuta parasita, nici de gardul imprejmuitor al domeniului castelului Peles cu acel indicator pe care scria Forbidden si nici punctul final al drumetiei n-a mai fost castelul. E adevarat ca nici cainii nu ne-au mai facut zile fripte, dar drumul de intoarcere a fost parca mai lung si am ajuns in cealalta parte a orasului.
Se stie ca la munte e binevenita orice mana de ajutor...
... sau bat de ajutor
... sau umar de ajutor
Astea-s incaltarile noastre care arata cat de diferiti suntem noi oamenii.
Dupa cum se vede, unii sunt chiar FOAAARTE diferiti!
O bututuga este intotdeauna un motiv bun pentru o pauza de cantare:
"Vulpe, tu mi-ai furat gasca, da-mi-o inapoooi, da-mi-o inapooooi
Ca de nu ma-ntorc cu pusca si cu trei copoooi, si cu trei copoooi..."
N-are rost sa mai descriu traseul, l-am descris mai pe larg in cele doua postari Drumetie cu peripetii 01 si Drumetie cu peripetii 02 . Important este ca a fost super-super si de data asta, ca a fost gasca mai mare, motivele de hlizeala au fost mai multe si da, ciorbita de la cabana a fost delicioasa si de data asta :)
Cred ca ne-am mai facut un obicei. La fiecare iesire sa inventam un banc sau cel putin o glumita, eu avand sarcina sa le transmit lumii intregi.
Glumita de tura asta a pornit de la faptul ca unii dintre noi, nu dau nume, se simteau muschiosi tare si voiau sa fie prinsi in poza cu muschii la vedere :)
Copilul Ana (am promis ca o sa spun ca ea e initiatoarea glumei, uite, am pus si-o poza cu super-copilul Ana) l-a intrebat pe Cornel:
Copilul Ana (am promis ca o sa spun ca ea e initiatoarea glumei, uite, am pus si-o poza cu super-copilul Ana) l-a intrebat pe Cornel:
" - Cornel, tu ai muschi?
- Am! In stomac.
- Cum in stomac?
- Pai da, tocmai am mancat un sandvis cu muschi de porc!"
(Unu, doi si la trei radem :))
Aceasta a fost iesirea cu muntomanii mei. Ati vazut, sosetele norocoase si-au facut treaba, am fentat ploaia si de data asta (prognoza meteo estima cam 25% sanse de ploaie), am fost norocosi si la tren, am prins un tren pe care nici nu-l gasiseram in mersul trenurilor, unul particular (da exista si asa ceva si e la acelasi pret cu cel de stat).
Chiar nu am ce comenta, nu pot zice decat... lasa ca e bine asa bine cum e!
24 iunie 2014
Problema remediata
Azi ne pregatim sa scoatem iile in oras... Dar pana atunci m-am gandit sa mai ... "sterg praful" pe-aici pe blog. Si ce am constatat? Unele link-uri pentru tutorialele ce le-am facut pentru confectionarea iisoarei nu vroiau si pace sa se deschida. Am remediat problema asa ca le mai postez o data aici pentru cine a vrut sa vada si nu s-a vazut.
(Si pentru ca nu mai am poze noi, va las cu o poza mai veche de ie de papusa:))
Ia de la A la Z in 18 tutoriale:
23 iunie 2014
I love monday
Imi place lunea pentru ca pot sa cos din nou! Duminicile stau ca pe ace. Iisoara mea sporeste in model pe zi ce trece, imi place din ce in ce mai mult, cred ca e pentru prima oara in viata cand imi pare rau sa termin o ie. Acum chiar m-as fi bucurat sa am patru maini, ca aveam patru maneci de cusut, deci petreceam mai mult timp cu ia asta. Hm, dar daca ma gandesc bine, dupa cum ma stiu eu, as fi cusut cu toate cele patru maini si tot atunci as fi terminat ia, deci nu, las' ca e bine asa!
Vremea asta de acum, o sa supar pe multi, mie-mi place! Daca am de ales intre o zi cu canicula si una ploioasa, o aleg pe cea din urma. Asta si pentru ca stiu ca or sa vina si zilele cu cuptorul dat pe max, iar mie nu-mi place sa ma coc in suc propriu la 40 de grade.
Un pic, un pic de tot m-a deranjat totusi vremea in week-endul asta, ca nu stiam daca e vreme de mers la tara sau de stat in casa. Sambata ploaie, duminica dimineata soare si frumos, deci ne-am suit in masina dornici de o zi in mijlocul naturii, cu mers descult prin iarba, cu cocotat in copaci, pardon pomi fructiferi. Numai ca dupa ce am ajuns noi, abia am avut timp sa-mi fac rondul prin gradina, pe la cirese (s-au trecut in pomi, ca nici nu s-au copt de-atata ploaie si frig), pe la zmeurica (abia acum incepe sa se coaca), pe la cotetul gainilor (mai, n-a vrut niciuna sa oua!!!) ca s-au si strans nori fiorosi deasupra capului. Unii au avut totusi timp sa se ascunda in frunzis, sau macar au incercat...
Ar trebui sa luam lectii de la aceasta lacusta, maestra in arta camuflajului.
Maestra, maestra, dar tot a depistat-o aparatul meu...
Cum va spuneam, nori negri s-au strans deasupra capului, ne-au cam taiat din elan si ne-am intors acasa mai devreme decat preconizasem. Nu inainte de a trece pe la prietena mea care avea ceva sa-mi arate. A inceput a doua ie, bravo ei, sunt mandra de ea (si bineinteles de mine, ca ma stiti cat de modesta sunt :))
Nu-i bai, vacanta e lunga, mai gasim noi zile insorite sa le petrecem la tara. Acum va fi si mai frumos ca se intrevad niste sezatori pe cinste.
Vacanta si vara frumoase sa avem!!!
20 iunie 2014
Viteza luminii
Cred ca mi-am subestimat modelul ales pentru ie. De fapt nu l-am subestimat, l-am tot modificat pentru ca nu am avut un model batut in cuie, eu l-am incropit si l-am complicat putin cate putin, astfel incat nu am vreo speranta sa-l termin pana pe 24 iunie. Mie nu-mi pare rau pentru ca, cu cat petrec mai mult timp cu acest model cu atat mai multe idei imi vin si el se transforma in ceva din ce in ce mai frumos. Si de unde speram sa pot coase cu viteza luminii o ie simpla-simpla de tot, ea s-a tot complicat, am adaugat si un ajur la care inaintez intr-adevar cu viteza luminii... dar a luminii stinse, deci nu, in nici un caz n-o imbrac pe 24 iunie. Dar nu-i bai, ziua de 24 nu ma gaseste fara ie, iar ia asta o sa iasa asa cum imi place mie.
Hai spor la treaba s-avem, dar mai ales la cusut!
16 iunie 2014
Am fost la sezatoare
Sambata am dat curs unei invitatii si am participat la o sezatoare. Ati citit bine, sezatoare, si nu oriunde, la conacul Bellu din Urlati. Sa mai zica cineva ca facebookul asta nu are si partile lui bune, uite, asa am cunoscut-o eu pe Carmen, cea care a organizat sezatoarea si care a fost atat de draguta sa ma invite la acest placut eveniment.
La conac nu fusesem niciodata, chiar imi doream sa merg, auzisem ca e foarte frumos. Mi-a placut gradina/parcul imens care inconjoara conacul, verdeata multa, flori, pasarele, ce sa mai... ambianta propice unei sezatori.
La sezatoare... numai lume faina!
Nu cunosteam pe nimeni (inafara de copilu' meu mic si prietena din dotare :)) dar parca ne stiam de cand lumea, am descoperit pasiuni comune, fie ca e vorba de cusut, de crosetat, de impletit, toata lumea avea un hobby legat de lucrul manual.
De la cei mai experimentati...
...pana la incepatori
... cred ca toata lumea a apreciat aceasta sezatoarea
Poate doar jumatatea mea mai mare sa se fi plictisit (ce sa-i fac daca nu si-a luat si el un ac si-o ata de acasa, panza ii dadeam eu:)), dar spre norocul lui a avut aparatul foto la dispozitie si nenumarate fotomodele de pozat
Mie imi pare rau ca am stat cu nasul in cusatura si nu m-am ocupat si eu de fotografiat, sa fi aratat aici pe indelete, fiecare ce facea. Pozele le-am lasat pe seama copiilor si a sotului pentru ca eu mi-am fixat un target greu-greu de atins, vreau sa termin ia asta pana pe 24 iunie. Da, stiti deja, nu-s chiar cu toate tiglele pe casa... Eu sper, de-o fi posibil o fi, de nu... n-au intrat zilele in sac. Ia asta este (in sfarsit!) a mea si nu, nu e modelul ala complicat pe care-l visez, termenul era prea scurt pentru aceea, am ales ceva simplu si delicat, la asorte cu fetele mele.
La sfarsit am facut o poza de grup pe prispa conacului.
(Mi se pare ca mai plecasera dintre participante, ca am fost mai multe)
La sfarsit de tot am vizitat foisorul conacului, care foisor gazduia o expozitie de arme foarte vechi si una de ii, tot asa, foarte vechi.
Acolo n-am avut voie sa facem poze, deci nu pot sa va arat nimic, trebuie sa ma credeti pe cuvant ca am vazut ii foarte vechi la care cred ca s-a muncit cu lunile, daca nu cu anii.
Chiar daca n-am avut sosetele rosii, chiar daca n-am urcat pe munte, uite ca si weekend-ul asta mi-am incarcat pana la refuz bateriile pentru saptamana ce abia incepu.
Saptamana frumoasa si spornica sa avem!!!
15 iunie 2014
Drumet + ie = Drumetie
Cred ca v-ati obisnuit cu alternanta asta a postarilor mele, una cu drumetie, una cu ie, una cu drumetie... acum urmeaza cu ie. De fapt cred ca azi o sa avem ceva genul "doi in unu", pentru ca la ultima poveste muntomana am uitat sa va spun bancul ce l-am inventat noi pe munte :)
Sa incepem insa cu ultima ie pe care am terminat-o de curand. V-am zis eu ca unele rugaminti nu pot fi refuzate, am facut o ie pentru niste prietene. Da, ati citit bine, am facut o ie pentru o buna prietena care este mama unei prietene de-a copilului mic, deci am facut o ie pentru niste prietene. Au vrut doar sa fie cu ceva portocaliu, in rest am avut mana libera in alegerea modelului. Iubesc cand se intampla asta! Increderea care-mi este acordata ma face sa dau tot ce-i mai bun si in cele din urma sa iasa un lucru care sa placa tuturor. Va spun sincer ca atunci cand cineva imi zice, si mi s-a intamplat, vezi ca eu sunt pretentiosa, nu vreau sa fie nici asa, dar nici asa, sa nu aiba nici aia nici ailalta, chestiile astea ma inhiba si chiar imi iese ce Nu trebuia sa iasa. Dar acum totul a iesit perfect! (Parerea mea si a altor specialisti, hhihihi :))
... si in realitate e mai frumoasa decat in poza, asta se subintelege.
Si acum, bancul...
Unul dintre copiii muntomani s-a intrebat la un moment dat daca or fi ursi prin zona pe care tocmai o urcam noi la pas si daca da, ce-or manca ei... Uite-asa a luat nastere urmatorul banc... cam sinistru... inventat de unii care mananca paine Turist:
Il cheama ursoaica pe urs la ea si-i zice:
- Du-te si tu si ia o paine.
- Ce paine vrei sa iau?
- Ia si tu un Turist.
Dupa doua ore de umblat prin padure se intoarce ursul cu un turist la subrat si zice:
- Mamicule, imi pare rau, n-am gasit feliat!
13 iunie 2014
Zaganu 02
Daca ati avut emotii pentru noi din cauza lui Patrocle, stati linistiti, nu era atata de fioros pe cat prevestea panoul ala cu "ATENTIE, CAINI RAI".
Saraaacul, cum sa te sperie o asemenea fatalie care mai degraba cere un aparat dentar decat un os? Era sperios tare, daca faceai un pas spre ele, facea si el doi inapoi. A stat cu noi cat am "ciugulit" ceva pe stancile dolofane din poiana, ca doar na, mai sareau si spre el ceva "firimituri", iar cand ne-am luat picioarele la spinare, cine credeti ca ne-a urmat?
Gata cu leneveala, palaria pe cap, toiagul in mana si p-aci ti-e drumul...
... ca e mult pana departe, respectiv pana in varful Zaganu
Am descoperit in cele din urma si stana care, probabil, a impus amplasarea acelui indicator prevestitor de rele tratamente din parte cainilor. Se pare ca sosetele mele rosii sunt totusi norocoase, stana era parasita si in afara fiorosului de Patrocle n-am mai intalnit niciun alt patruped.
Intrebare: la ce invita aceste radacini dibaci impletite?
La o PAAAAUZA, bineinteles!
Ce daca abia facuram pauza?
Acuma ca sa nu denaturez adevarul istoric trebuie sa spun ca la umbra acestui copac s-a aprins flacara unei revolte spontane, adica unii mai obositi au zis ca ar fi suficient cat am mers, ca uite ce peisaj frumos avem in fata, am vazut destul si se mai strang si norii aia deasupra noastra, hai sa ne intoarcem! Partea cu norii m-a ingrijorat si pe mine putin, dar seful nostru de trib (autointitulat, sa stiti!) o luase deja inainte nici nu se mai zarea. Mi-am asumat riscul sa-l sun si sa-i spun hotararea majoritatii, hotarare care l-a necajit, s-a vazut cu ochiul liber cand s-a intors. A trecut pe langa noi fara sa se opreasca, "acuma daca vreti sa va intoarceti, hai sa mergem!" si a bombanit morocanos, n-a crezut ca ne ingijorasera norii (care ai naibii disparusera intre timp) ne-a banuit de lene, stiu eu! Eu i-am zis sa ia o pauza, sa se calmeze si sa hotaram impreuna ce facem in continuare. A luat pauza, dar mai departe asa, atat de departe pe cat de mare-i era supararea, el venise cu un scop, sa ajunga in varful Zaganu si lenesii astia se dadeau loviti pe ultima suta de metri. Noi, lenesii, am mai dezbatut cateva minute, ne-am mobilizat, ne-am facut curaj si... hai la urcus! A fost revolutie portocalie, cum s-ar zice :)
Hai ca mai e un pic!
Oooh, hai ca am ajuns, nici n-a fost (extraordinar de ingrozitor de foarte) greu!
Uite si indicatorul, merita si el o imbratisare?
Hai la pozat cu indicatorul.
Acum avem dovada, in ciuda revoltelor populare s-a ajuns totusi in formula completa la Varful Zaganu, iuhuuuu!!!!
Se putea sa lipseasca martie (a se citi Patrocle) din post?
Acuma meritati si voi sa mancati
si sa admirati peisajul
Aoleo, dar ce sunt astia? Nori cumva?
Hai, viteza, ca ne urmaresc norii aia, hai sa-i intrecem!
Am ajuns din nou la stancile dodoloate si, surpriza, nici urma de nor! Ne-am relaxat, deci mai putem lenevi 5 minute in dumbrava minunata. Aici l-am gasit pe Patrocle, cred ca aici l-am si pierdut.
Cum se poate sa-mi fi uitat eu bunul obicei? Placerea vietii mele sa merg desculta prin iarba!
Iarba verde, liniste, cer senin... sa tot stai.
Dar nu prea mult, ca la munte nu stii de unde si cand apar norii. Adica stii, ca-ti spun meteorologii ca la ora 3 incepe ploaia, dar tu nu-i crezi si faci misto, zici ca vine pe la 3 si 10. Dar ca sa va faca in ciuda ploaia vine cand vrea ea, mai precis la ora 3 si 20.
Si da si cu piatra, dar noroc ca e padurea deasa si mai atenueaza din impact.
Daca la urcus am facut 4 ore, la coborare am facut 2, am ajuns (foarte) putin murati in Cheia, ne-am oprit la prima pensiune cu chiosc acoperit in gradina, am comandat un ceai fierbinte, o apa (de la frigider am primit, brrr!), o cafea, o bere fara alcool, dupa preferinte. Pardon, berea doar am comandat-o ca de adus ne-a fost adusa odata cu nota de plata, deci nu, nu mai dorim. Conform principiului actiunii si reactiunii... no tip!
Ne-am suit in masini, ne-am schimbat de hantele ude (cine a avut) si hai acasa ca ajunge pentru azi! La cateva minute dupa ce am pornit la drum, cerul s-a innegrit si a inceput adevarata ploaie torentiala pe care meteorologii o "mirosisera" ei bine. Ha, sosetele mele rosii au fost norocoase, sau ce?
Deci, concluzia zile ar fi ca: cine nu are sosete rosii, sa-si cumpere!!!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)