Zaganu 02

Daca ati avut emotii pentru noi din cauza lui Patrocle, stati linistiti, nu era atata de fioros pe cat prevestea panoul ala cu "ATENTIE, CAINI RAI". 

Saraaacul, cum sa te sperie o asemenea fatalie care mai degraba cere un aparat dentar decat un os? Era sperios tare, daca faceai un pas spre ele, facea si el doi inapoi. A stat cu noi cat am "ciugulit" ceva pe stancile dolofane din poiana, ca doar na, mai sareau si spre el ceva "firimituri", iar cand ne-am luat picioarele la spinare, cine credeti ca ne-a urmat? 

Gata cu leneveala, palaria pe cap, toiagul in mana si p-aci ti-e drumul...

... ca e mult pana departe, respectiv pana in varful Zaganu

Am descoperit in cele din urma si stana care, probabil, a impus amplasarea acelui indicator prevestitor de rele tratamente din parte cainilor. Se pare ca sosetele mele rosii sunt totusi norocoase, stana era parasita si in afara fiorosului de Patrocle n-am mai intalnit niciun alt patruped. 

Intrebare: la ce invita aceste radacini dibaci impletite? 

 

La o PAAAAUZA, bineinteles!

Ce daca abia facuram pauza?

Acuma ca sa nu denaturez adevarul istoric trebuie sa spun ca la umbra acestui copac s-a aprins flacara unei revolte spontane, adica unii mai obositi au zis ca ar fi suficient cat am mers, ca uite ce peisaj frumos avem in fata, am vazut destul si se mai strang si norii aia deasupra noastra, hai sa ne intoarcem! Partea cu norii m-a ingrijorat si pe mine putin, dar seful nostru de trib (autointitulat, sa stiti!) o luase deja inainte nici nu se mai zarea. Mi-am asumat riscul sa-l sun si sa-i spun hotararea majoritatii, hotarare care l-a necajit, s-a vazut cu ochiul liber cand s-a intors. A trecut pe langa noi fara sa se opreasca, "acuma daca vreti sa va intoarceti, hai sa mergem!" si a bombanit morocanos, n-a crezut ca ne ingijorasera norii (care ai naibii disparusera intre timp) ne-a banuit de lene, stiu eu! Eu i-am zis sa ia o pauza, sa se calmeze si sa hotaram impreuna ce facem in continuare. A luat pauza, dar mai departe asa, atat de departe pe cat de mare-i era supararea, el venise cu un scop, sa ajunga in varful Zaganu si lenesii astia se dadeau loviti pe ultima suta de metri. Noi, lenesii, am mai dezbatut cateva minute, ne-am mobilizat, ne-am facut curaj si... hai la urcus! A fost revolutie portocalie, cum s-ar zice :)

La urmatoarea pauza am avut parte de un musafir indraznet mare admirator de domnisoare, a stat fara timiditate in pletele si pe mainile lor chiar si atunci cand acestea se miscau. Asa e cand pleci cu floricelele la drum :)

Hai ca mai e un pic!

Oooh, hai ca am ajuns, nici n-a fost (extraordinar de ingrozitor de foarte) greu!

Uite si indicatorul, merita si el o imbratisare? 

Hai la pozat cu indicatorul.

Acum avem dovada, in ciuda revoltelor populare s-a ajuns totusi in formula completa  la Varful Zaganu, iuhuuuu!!!!

Se putea sa lipseasca martie (a se citi Patrocle) din post?

Acuma meritati si voi sa mancati

si sa admirati peisajul

Aoleo, dar ce sunt astia? Nori cumva?

Hai, viteza, ca ne urmaresc norii aia, hai sa-i intrecem!

Am ajuns din nou la stancile dodoloate si, surpriza, nici urma de nor! Ne-am relaxat, deci mai putem lenevi 5 minute in dumbrava minunata. Aici l-am gasit pe Patrocle, cred ca aici l-am si pierdut.

 Cum se poate sa-mi fi uitat eu bunul obicei?  Placerea vietii mele sa merg desculta prin iarba!

 Iarba verde, liniste, cer senin... sa tot stai.

Dar nu prea mult, ca la munte nu stii de unde si cand apar norii. Adica stii, ca-ti spun meteorologii ca la ora 3 incepe ploaia, dar tu nu-i crezi si faci misto, zici ca vine pe la 3 si 10. Dar ca sa va faca in ciuda ploaia vine cand vrea ea, mai precis la ora 3 si 20.

Si da si cu piatra, dar noroc ca e padurea deasa si mai atenueaza din impact.

Daca la urcus am facut 4 ore, la coborare am facut 2, am ajuns (foarte) putin murati in Cheia, ne-am oprit la prima pensiune cu chiosc acoperit in gradina, am comandat un ceai fierbinte, o apa (de la frigider am primit, brrr!), o cafea, o bere fara alcool, dupa preferinte.  Pardon, berea doar am comandat-o ca de adus ne-a fost adusa odata cu nota de plata, deci nu, nu mai dorim. Conform principiului actiunii si reactiunii... no tip!

Ne-am suit in masini, ne-am schimbat de hantele ude (cine a avut) si hai acasa ca ajunge pentru azi! La cateva minute dupa ce am pornit la drum, cerul s-a innegrit si a inceput adevarata ploaie torentiala pe care meteorologii o "mirosisera" ei bine. Ha, sosetele mele rosii au fost norocoase, sau ce? 

Deci, concluzia zile ar fi ca: cine nu are sosete rosii, sa-si cumpere!!!