Ultimul mesaj,"Autocritica", trebuie oarecum explicat. Cand l-am scris eram sub influenta unei intamplari.
Am scris despre un concurs de pe www.breslo.ro. Tema era: produs handmade cu specific romanesc. Aveam dreptul sa inscriu 3 produse in concurs si mi-am propus ca ultimul sa fie mai "gandit" decat celelalte doua. Am avut cateva idei, dintre care, una era sa fac un colier cu margele din lut si pe fiecare margica sa pictez ceva specific romanesc, o hora, prima strofa din Luceafarul... etc. Am vorbit cu sfatuitorii (si criticii) mei de nadejde, Maria, Ioana si Cornel, am obtinut acceptul lor, desi Cornel si-a exprimat indoiala ca as putea scrie versuri pe o margica. Ei bine, odata hotararea luata, ar fi trebuit sa ma apuc imediat de treaba. Dar nu... La foarte scurt timp am vazut la concurs, un colier care pleca de la aceeasi idee si avea cel putin trei motivele traditionale romanesti pe care le-as fi folosit si eu. Inclusiv prima strofa din Luceafarul. Am fost nemultumita de mine atunci, pentru ca, daca am avut o idee care mi s-a parut buna, trebuia sa ma apuc imediat de treaba. I-am trimis un mesaj fetei si am felicitat-o pentru colier, chiar mi-a placut, nu stiu daca al meu ar fi iesit tot atat de interesant. Dar... cert este ca intamplarea asta m-a ambitionat si am incaput sa caut alta idee. M-am gandit intai sa caut cateva personalitati romane din istorie, stiinta, medicina, etc, sa le trec numele pe cate o margica, cu ani, realizari, etc.
Maria: "Hhhm, interesanta idee, dar eu n-as purta asa ceva" Buuun, m-am desumflat. Cornel, diplomat: "Stiu si eu, tre' sa vad mai intai" Deci am renuntat la ideea asta. Eu, ca ei nu, ma tot intrebau, ce mai faci cu margelele alea cu Mihai Viteazu? Asa ca, doar pe jumatate convinsa ca ideea e buna m-am apucat sa caut pe net personalitati romane carora le-ar fi stat bine pe colierul meu. Mergea greu cautarea, asa ca m-am gandit la... BANCNOTELE ROMANESTI. Fiecare bancnota are o personalitate pe ea, nu? Am dat de urmatoarea informatie: "Pe data de 22 aprilie 1867 a fost adoptata "Legea pentru înfiintarea unui sistem monetar si pentru fabricarea monedei nationale. Astfel, leul a devenit moneda nationala, reprezentând echivalentul a circa 0,30 grame de aur". O intreb pe Maria: in cat suntem azi ? (Evident, eu niciodata nu stiu exact!) In 22. Wow, 22 aprilie 2009, adica exact 142 de ani mai tarziu. Asta mi s-a parut un semn, asta era IDEEA. Si de aici pana la colierul "margelele leu" n-a mai fost decat un pas. Trebuie sa mai spun ca am vazut tooooate bancnotele romanesti care au existat de-a lungul timpului si nu exista nicio personalitate de gen feminin pe ele. O sa ma contrazica poate cineva, exista doua femei, o tarancuta (fara nume) si o alta tarancuta dintr-o pictura de-a lui Grigorescu. Eu ma refeam la o PERSONALITATE, cu nume, cu realizari importante, o Ecaterina Teodoroiu, o Ana Aslan sau mai stiu eu cine... Mi s-a parut nedrept sa fac un colier numai si numai cu nume de barbati. Si uite asa, am vazut cu ochii mintii o femeie revoltata, care ia bancnota cu bancnota si o mototoleste si o arunca. Ghemotoacele semanau cu niste margele. URAAAAA, asta era ideea, margele imbracate in bancnote. Da, acum am avut aprobarea tuturor, fara "stai sa mai vedem", sau "eu n-as purta asa ceva". Ioana e intotdeauna de acord cu tot ce zic eu, asa ca si de data asta a fost, normal, entuziasmata.
Si stiti ceva? SI EU!
