De când mi-a zis Ioana "fă-ți rai din ce ai", parcă mi-am mai venit în fire, nu mai visez la cai verzi pe pereți. De fapt, visam la cai verzi pe pereți tocmai pentru că aveam impresia că toaaată familia suspina după caii ăia. Dar nu, doar eu suspinam. Acum nici eu nu mai suspin. Deci problema e parțial rezolvată.
Să ne concentrăm, zic, pe raiul ce deja îl deținem, hai să-l scoatem la suprafață.
Cu o schelă, o găleată de vopsea, niște scule, vreme frumoasă.... Dar de unde vreme frumoasă?
În mod normal mie îmi place ploaia, dar nu și acum când îmi încurcă "ploile".
Dar lasă că așa ușurel, ușurel, se rezolvă ele toate...
