Jurnal de Duminica

Daca e duminica,  e Jurnal de Duminica
Azi,  duminica,  22 februarie,  ora 19.10

Săptămâna ce-a trecut...
A fost așa și-așa. 

Luni mi-am scos cutiile cu materiale și am început sa răscolesc prin ele în speranța că o să-mi vină niște idei de cadouri pe care să le confecționez pentru nepoata mea preferată, care s-a mutat în casă nouă. 
Deși am avut impresia ca am pierdut timp degeaba,  nu a fost chiar asa,  nu m-am apucat efectiv de lucru dar mi-am făcut o idee asupra ceea ce voiam sa fac și am incropit o lista cu materialele de care mai aveam nevoie. 

Marți am făcut rost de ceea ce îmi lipsea și am început să  cos un șorț de bucătărie cu doua fețe. Ideea de a coase de mana pe buzunar un text mi-a venit de la Catrinel. Bineinteles textul eu l-am conceput, mi s-a părut amuzant și potrivit pentru o proaspata sotioara :) 
(Nu stiu de ce albastrul sortuletului nu am reusit sa-l prind exact asa cum e el in realitate, dar cred ca e bine si asa...) 

Tot marți au reînceput grijile legate de tata care se simțea din ce în ce mai rău. Telefoanele lui au fost ca niște dușuri scoțiene,  unul cu "mi-e rău tare,  gata pregătiți-vă ca n-o mai duc mult", următorul "lasa, nu veniti, ca parcă un pic un pic sunt mai bine"  ca sa urmeze un "cred ca trebuie sa va interesați de un spital", si tot asa. Dusurile astea s-au succedat de doua-trei ori pe zi de marti pana vineri.

Miercuri m-am apucat de cel de-al doilea proiect, de daruit impreuna cu sortuletul, un sacotei multifunctional. Eu l-am umplut cu nuci si tot felul de ustensile de bucatarie, insa noul proprietar a zis ca e ideal pentru depozitat sosete. Faca-se voia dumneavoastra!  :)

Ideea sacoteiului ma "bantuia" de mult, vinovata pentru asta fiind Silvia, pe blogul careia am vazut niste minunatii...

In poza de mai jos cred ca se vad culorile mai aproape de realitate.

Joi l-am convins pe tata sa cheme medicul de familie acasa, inainte de a pleca noi cu el la vreun spital, sa ne spuna ce avem de facut, sa ne indrume.

Medicul nu a putut veni decat vineri.

Vineri am avut intelegere cu tata  sa ma sune imediat dupa ce pleaca medicul de la el, sau chiar in prezenta medicului sa-mi comunice incotro ne trimite. Vizita trebuia sa se intample intre 9 si 9, 30. Si am asteptat, am asteptat, am tot sunat, stai ca n-a venit inca, vine intr-o jumatate de ora, dupa aia intr-o ora si tot asa.

Eu ca sa-mi ocup mintea cu ceva, am luat o pereche dezafectata de blugi si mi-am varsat nervii pe ea. Pana am primit telefonul final adica la ora 15, aproape am terminat geanta cu copacel (de care sunt tare mandra, cred ca vor mai urma si altele) 

Tata a primit un tratament injectabil pe care i l-am dus de ugenta, a scapat de spital, desi medicul asta sugerase initial. (De cand scriu aici am dat un telefon, ca noi avem ore prestabilite la care ne sunam. Manca, avea alt tonus, ii disparusera mare parte din simptome, iuhuuu!)

Ieri am fost cu intreg familionul la fratele si cumnata mea. Mie tare-mi plac intalnirile astea, am facut un iepure la cuptor, am baut un pahar de vin, ne-am uitat la niste filme, am povestit, ne-am hlizit. Am ramas peste noapte la ei.

Azi am fost cu totii la proaspetii insuratei, in casuta lor cea noua de care sunt tare mandrii (asa si trebuie!), am dus daruri de care sper ca s-au bucurat, am mai povestit, ne-am bagat nasul prin toate cele, ia sa vedem noi ce-i cu aragazul asta electric, chestii de-astea normale :)

Deci, desi a fost o saptamana plina de tensiune, s-a incheiat totusi in mod fericit, e bine cand totul se termina cu bine, nu?

Maine nu stiu ce am sa fac si nici nu vreau sa ma gandesc, sic!

Saptamana ce incepe sa va fie usoara ca un fulg de colibri! :)

(Valabil si pentru mine, da?)