Când aveam 17 ani și ceva s-a născut nepoata mea preferată. Nu sunt nepoliticoasă, pur și simplu nu există o altă nepoată. Deci are două calități, e și preferată e și unică.
Așa... Si când nepoata mea preferată a împlinit 17 ani, dar fix-fix in aceeași zi s-a născut copila mea mică.
Deci două verișoare, nașă și fină pe deasupra, și-au serbat luna asta ziua de naștere fix în aceeași zi. Și eu le-am făcut mărgele, cum credeți? Fix la fel. Mi s-a părut că am destule motive să fac asta.
Inițial le-am dorit a fi cu flori de zarzăr, inspirată fiind de pomul din spatele casei, dar până să îmi pun ideea în aplicare zarzărul s-a scuturat și de la primele încercări am observat că nici nu se vedeau bine petalele albe pe fundalul pe care îl dădusem deja pe mărgele. Așa că am reconfigurat traseul :) și m-am inspirat de la caisul/piersicul (nu știu exact ce e) din grădină vecină.
A ieșit ce a ieșit. Ioana când le-a văzut a zis: "Hiiii, flori de cireș!!! Sunt pentru mineeee?" Sigur că sunt pentru tine. Dar nu sunt flori de cireș, sunt de cais.
A urmat o dezbatere aprinsă, eu că e cais, ea că e cireș. Eu i-am zis că nu am văzut în viata mea cireș cu floare altfel decât albă, și am văzut ceva cireși la viața mea (și țara mea). Ioana a găsit repede pe net nenumărate poze cu flori roz și cu mâna îndreptată spre monitor a zis: "Japonez. Cireș japonez." Pe mine m-a umflat râsul pentru că m-a dus imediat gândul la "Bond. James Bond"
Când și nepoata a zis că i-am făcut margele cu flori de cireș japonez, am gândit că e ok, nu contează ce am vrut eu să fac, fiecare are propria viziune, important e să placă și să fie purtate cu drag.
Și nu e nicio supărare din partea mea, caisul meu se poate prezenta oricând: "Japonez. Cireș japonez"
