Acum niște zile, fix când eram mai atentă să tai o ceapă fără a-mi tăia și degetele cum am făcut mai demult de am rămas marcată pe viață (glumesc), mă intreabă copilu' mic: "auzi, care sunt rezoluțiile tale pentru 2017? Da' zi repede, nu te gândi prea mult"
Eu m-am conformat, doar am abandonat ceapa și cuțitul și am zis ce mi-a trecut prima oara prin cap. In 2017 vreau să călătoresc, să îmi fac prieteni noi și să păstrez și întăresc prieteniile vechi. Cam asta...
Cred ca am trecut examenul fiindca raspunsul a venit si el prompt: "Aaaa, bun așa!"
După aia mi-am continuat activitatea intreruptă dar tot cu gandul la... rezoluții. M-am întrebat, dacă aș fi avut mult timp la dispoziție care ar fi fost răspunsul meu? Și ce să vezi? Mi-am luat tot timpul din lume și tot același lucru mi-a dat. Ce economii, ce casă ? Daaa, o să economisesc, dar ca să am ce cheltui PE si ÎN excursii. Și casă la țară... dacă o fi să am vreodată, o să am, dacă nu, nu e cazul să duc în cârcă o povară așa de mare. Deci e bine, sunt împăcată cu lipsa asta de planuri mărețe, voi fi mulțumită dacă la sfarșitul anului o să fie bifat tot ce-am scris mai sus.
Și nu știu dacă discuția asta mi-a produs poftă de făcut căsuțe din lut, pentru că le aveam de mult în cap,cert este că în aceeași zi m-am apucat de treabă.
Și dacă tot m-am apucat să-mi fac casă din lut, m-am încordat puțin și mi-am făcut diiitamai satul, cu cățel și cu purcel. Tot numai al meu. (Momentan)
Sunt boieroaica, cum ar veni.
Hai să trăim!
