13 aprilie 2018

Mi-am găsit elvețianul

Mă apuca jalea și suspinul de câte ori îmi aminteam de ceasul pe care mi l-a dăruit jumătatea, imediat după nuntă. Ceasul ăla era cumva "inelul" de logodnă. Da, cererea în căsătorie a fost un pic atipică la noi, nu dezvolt subiectul, important e că eu consideram ceasul meu ca fiind inelul de logodnă. 

Numai că de ceva vreme, adică ceva ani, ceasul ăsta a dispărut. L-am căutat peste tot, în cutiuța în care îl țineam când nu îl purtam, în cutiile cu bijuterii, prin sertare, printre haine în dulap, la prosoape, la ciorapi, prin dulapuri pe la țară. Nimic. 

Ei, și de câte ori vedeam vreun ceas care semăna numai puțin cu "elvețianul" meu mă apuca jalea și suspinul. Cred că nu e prieten sau rudă care să nu fi știut cât sufăr eu că am pierdut/rătăcit mândrețe de ceas, cu o așa valoare sentimentală, unde mai pui.

Ieri, stând de vorbă cineva, nu știu prin ce minune cotește discuția spre ceasuri. Bineînțeles că n-am ratat ocazia să oftez din toți rărunchii și să depăn povestea "elvețianului'' meu. Persoana zice: 
-  Întoarceți o cană cu gura în jos și ziceți "arată-mi unde e ceasul", și să vedeți că îl găsiți.
- Ei, cum așa!? Cum să îmi arate cana? întreb eu, fără să mai adaug că eu nu cred în chestii d-astea.
- Da, zice, faceți așa, întoarceți o cană cu gura în jos și lăsați-o peste noapte, dar aveți grijă să fie într-un loc în care să nu mai pună nimeni mâna pe ea. 
Am dat din cap sceptică și aproape am uitat discuția până seara la culcare când am dat cu ochii de cutia ceasului cel nou pe care l-am primit de Craciun. Deci da, până și pe Moș Crăciun l-au apucat pandaliile din cauza văicărelilor mele, a cedat psihic și a zis ia d-acilea ceas, numai taci! (n-a zis, dar sigur a gândit :))

M-am dus la bucătărie, am luat o cană, am pus-o într-o servantă unde nu umblă nimeni noaptea și am întors-o cu gura în jos. Da măăăi, am zis și "hai arată-mi unde e ceasul", na, ce mă costa? Am rămas căteva minute stând pe jos gândindu-mă în ce loc nu am căutat eu niciodată. Mi-au picat ochii pe o bombonieră de cristal, sau ceva, din servanta aia. Am dat să ridic capacul dar m-am lăsat păgubașă, sigur soacră-mea a șters-o de praf cel puțin la fiecare sarbătoare din aia la care TREBUIE să faci curățenie generală. Altceva nu-mi venea în minte, poate doar patul dublu din dormitorul nostru, ăla mare și greu, cu ladă dedesupt, pe care nu l-am clintit de muultă vreme.

M-am dus ață în dormitor, am încercat să clintesc patul, dar ți-ai găsit... Caut jumătatea prin casă, era la calculator. Stau 10 secunde în spatele lui căutându-mi cuvintele, cum să-i zic eu că vreau să mutăm patul acum, la ora 22, nu mâine, nu poimâine? Azi,  acuma.

- Ce-ai, femeie!? Nu mutăm niciun pat la ora asta, sunt rupt de oboseală (și îl cred că era)
- Bine, lasă că mă duc și îl trag singură.

Știam că o să îmi meargă cu replica asta, nu-l lasă inima să mă coțopenesc eu cu ditamai namila de pat. Bine, oricum n-aș fi reușit singură să-l clintesc vreun micrometu.
Dar împreună... l-am tras vreo 20 de centimetri, și ceeee să veeeezi???????




Daaaaa, elvețianul meu!!!!! Nu mi-a venit să cred... Întâi am țopâit prin toată casa și am arătat ceasul tuturor și am și spus povestea cu cana, apoi am luat și ceasul de la Moșu', mi le-am pus pe amândouă la mână, adică la mâini, unul la stânga, celălalt la dreapta, m-am așezat pe un scaun și am staaaat așa minute bune privindu-le, nevenindu-mi să cred că asta chiar s-a întâmplat.

Dar da, chiar s-a întâmplat, mi-am regăsit "elvețianul"!







12 comentarii:

  1. eu stiam si de un cutit pus peste paharul intors si o incantatie adresata cuiva, nu dau nume.
    da, functioneaza.
    ma bucur ca l-ai gasit.

    RăspundețiȘtergere
  2. Aia cu "scoate ..... ce-ai furat?" :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da. "ca te duc la spanzurat."

      Ștergere
    2. La mine asta nu a mers niciodata. Cred ca echipa "adversa" imi e de maimare akutor 😇

      Ștergere
  3. Treaba cu... cana merge doar pt ceas sau? Ca sa stiu!! Ca as incerca... :D.

    Ma bucur mult de tot ca l-ai gasit. Sunt "chestii marunte" cu o importanta mare sufleteasca, insa. <3

    pupici!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu stiu la ce merge, daca merge... Poti incerca.
      Elvetianul meu chiar nu era o chestie marunta, sunt asa fericita ca l-am gasit.

      Ștergere
    2. :))) ca ne place sau nu, in general toate posesiunile materiale sunt asa... de-aia am pus in ghilimele. Doar ca pentru noi capata valoare sentimentala (si materiala). La asta ma refeream si chiar ma bucur ca lai gasit! Mi-ar placea mie sa pun cana in jos si sa gasesc anumite lucruri... crede-ma ...

      Si eu sunt foarte legata de lucrurile mele [ de unele foarte mult chiar ].. desi probabil nu e chiar foarte bine, dar nu am ce-i face. :)

      :*

      Ștergere
    3. Da, știu cum e sa te legi prea tare de anumite lucruri

      Ștergere
  4. Fata draga, esti totala! Auzi la ea, "pe Mos Craciun l-au apucat pandaliile" :))))))
    Acuma, numa' sa ai grija unde-l pui, desi, la cum te citesc, probabil ca o sa-l porti si-n dus :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu, nu, nu, la duș exclus! Am grijă mare acum. I-am schimbat bateria, vreau să îi iau și curea nouă, că merită... 😁

      Ștergere