Greu cu surprizele astea!

N-ar fi trebuit sa ma surprinda, o stiu cat de avida de surprize este...  Ioana mea m-a rugat sa-i mai fac un suport de creioane. "Sa-l faci cum vrei tu, dar sa-l faci  cand sunt eu la scoala, sau in orice caz cand nu sunt acasa, cu un model nou, cum n-ai mai facut pana acum, si sa nu-mi spui cu ce o sa fie, ca sa fie surpriza, imi faci, imi faci, te rooog... " 

Asta e cam greu pentru mine, nu sa fac un model nou ci sa pastrez secretul. Sa va dau un exemplu... Ma duc s-o iau de la scoala, eu sunt grabita nevoie mare, ea are chef de joaca, vrea sa mai stea. Bun, scot artileria grea, zic hai repede  ca acasa te asteapta o surpriza (si nu mint!). Vad ochi stralucind, ghiozdan aruncat in spate, hai sa mergem! Dar de aici incepe greul. O anunt din start ca am gura pecetluita, de la mine n-o sa afle nimic pana acasa. Pe moment e de acord dar cand sa rasuflu usurata incepe bombardamentul: e de mancare, e de imbracat, imi place mie mult, te-am rugat eu de curand sa-mi iei, e de cumparat, e facut de tine, ai facut clatite, cu ce litera incepe? Si tot asa... Si ce credeti? Pana la urma afla care e surpriza, cateodata la 50 de metri de casa, ca eu nu rezist asediului. Si in loc sa savureze victoria, Pufi a mea zice dezamagita: of, nu poti si tu sa pastrezi un secret...

Dar acum am putut, ieri a fost la un concurs si cat a fost ea plecata eu am mesterit. Ei, nu terminasem cand s-a intors  ea,  dar am avut complici care m-au ajutat s-o tin departe. Poftim, am reusit si eu sa tin un secret. Multumita?

Dupa cat de tare m-a strans in brate, cred ca da...