17 octombrie 2014

Nici 80, nici 80!

Eram pe drum. Suna telefonul, ma uit, tata! Bateria aproape epuizata. Raspund.
- Alooo, Iri, tu esti? (Stilul arhicunoscut, americanesc as spune, fara salut de inceput)
- Pai cine? Salut! Vezi ca am bateria epuizata, s-ar putea sa se intrerupa...
- Auzi, vezi ca a venit Liviu cu 200 de nuci, le vrei?
- Normal ca le vreau.
- Da' m-a intrebat daca mai vrei.
- Pai mai vreau.
- Cate?
- Hai ca sunt pe drum, vin acasa, vorbim cand ajung, ca ma lasa bateria.
- Ah, bine, dar vezi sa nu uiti, cand ajungi acasa sa ma suni de pe fix, ca asteapta baiatul raspuns.
- N-auzi ca vin la tine? Sunt in statia de autobuz, vin acasa, nu ti-am zis de ieri?
- Ah, acasa, adica la mine? Pai mi-ai zis tu ceva, dar nu mi-ai zis ca vii asa cu noaptea-n cap. Las' sa-ti tie Dumnezeu obiceiul...

Cand am ajuns acasa, la primul acasa pe care-l stiu, tata fremata de bucurie, dar si de curiozitate... 

Fiindca plecasem fara sa-mi iau micul dejun, bausem doar o cafea in Autogara, si nici tata nu mancase, m-a rugat, adica e incorect spus rugat, tata nu e asa "simandicos", nu umbla el cu te roguri, cu multumescuri prea multe, a zis: "hai, faci o omleta d-aia buna, cu de toate, cum numai tu stii sa faci?". Si ne-am inghesuit amandoi la masuta mica din bucatarie (cum om fi mancat noi, patru oameni, la masuta aia, nu stiu), si am mancat omleta si branza cu gogosar si fasole batuta si am povestit...
Dupa aia ne-am mutat in dormitor, cu cafelutele, ce daca mai bausem una, asta era "vorbita" nu puteam sari peste ea.
Eu cu tata n-am stat prea mult la taclale in copilarie, sau adolescenta. Acum chiar imi face placere sa-l descos, sa aflu cum a trait, cum era cand era mic, sa-mi spuna despre fratii lui, despre bunica lui (ca parintii i-au murit cand era mititel) despre cum era gradina noastra pe vremuri si tot ce-i mai trece lui prin cap. Si are o groaza de povesti de spus, de pe vremea razboiului, a foametei, din scoala generala, are multe de spus si chiar au farmec povestile lui. (Intr-o zi l-am inregistrat ca prea radeam de cum povestea el cum a incasat o bataie de la frate-su, fiindca fugise pe terenul de fotbal si lasase vaca nesupravegheata si aceasta mancase toate sarmalele dintr-o oala pe care bunica lui o pusese la racit afara.)

La un moment dat nu s-a mai abtinut si a bagat replica aia a lui dupa care ai impresia ca o sa urmeze o intrebare de departajare pentru premiul Nobel:
- Ia sa-mi spui tu mie acumaaaaa... (aici e pauza pentru suspans), ce-ti veni tie sa te urci in autobuz si sa vii la mine, asa fara barbac'tu, fara copii, cand puteai sa vii sambata cu masina? Ce motiv ai avut?
- N-am avut niciun motiv, am vrut sa vin asa... pur si simplu.
- Lasa ca ceva ceva ai avut tu, ca e prima oara cand faci asta...
- Ei, am imbatranit si eu...mi-e dor de-acasa!
- Ei, nu mai spune... ai imbatranit...
- Da, am imbatranit... si am vrut sa stau si eu mai mult cu tine.
- Bine, ma tata........ sa-ti tie Dumnezeu obiceiul!

Pe seara, cand am vrut sa sun acasa, la celalalt acasa, am constatat ca bateria murise si incarcatorul uitasem sa-l pun in bagaje. Ma duc la fix, formez numarul de fix de acasa dar ce sa vezi, greseala. Stiam eu ca e ceva in neregula cu numarul ala. Il intreb pe tata unde e dosarelul cu numere de telefon, ca el asa tine foile cu numere de telefon, intr-un dosarel pe frigider. 
- Da' ce-ti trebuie? 
- Fixul meu de acasa. 
- Pai nu-ti stii fixul de acasa ?????
- Nu, ca il am in mobil si nu e nevoie sa-l memorez.
- Pai eu stiu pe de rost aproape toate numerele de telefon din dosarul ala.
- Vorbesti seriooooos?
- Pai dar cum? (Si incepe sa-mi spuna numarul meu de fix)
- Ar trebui sa memorezi si tu numerele tale, ca uite mai ai nevoie.
- Vezi de treaba, ca eu nu le tin minte.
- Aoleuuu....... chiar c-ai imbatranit!



Asta e tata meu, acum cativa ani, cand era mai "verde", acum s-a mai imputinat, nu mai e chiar asa in putere, dar tot se mai suie prin pomi, pe magazie...
Imi povestea ca in primavara cand era cocotat in marul ionatan, sa-l curete, a trecut o femeie pe strada si l-a intrebat: "da' cati ani ai, de te mai sui in pomi?"
Nici 80, nici 80! :) 


28 de comentarii:

  1. Offf! De ce nu il asculti tu pe fratele tau in legatura cu cartea aceea?
    Multumesc pentru povestea asta frumoasa! Ai asa un mod de a ma face sa cred ca sunt langa voi acolo si parca va si vad stand cu cafelele si vorbind...
    Sa iti traiasca tatal de nici 80! Va pup!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Uite, dacă zici tu, promit că-l las sa stranga totul într-o carte, dar nu acum, când oi avea și eu nici 80. Te pup și eu, Catrinelule drag, mulțam de Urări!

      Ștergere
  2. Să-ţi trăiască tata şi să te bucuri cât mai mult timp de el !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc frumos, sper și eu sa ne bucuram cat mai mult de el acolo la "moșie" ☺

      Ștergere
  3. Sa-ti traiasca si sa stati asa la cafele , impreuna voi doi, inca multi-multi ani ... Sanatate , ca voie buna e clar ca are ! ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc, Tiktakule ☺! Are, are voie buna, si uneori un tonus... mai ceva decât noi ăștia tinerii. Tineri cu numele, ca dacă am face concurs de "cine știe mai multe numere de telefon", ne-ar face de rușine pe toți. Eu, spre exemplu, știu... 4.

      Ștergere
  4. Chiar frumoasa povestea si nici eu nu inteleg de ce nu te apuci odata de cartea aia!!
    Ei nu am vrut sa sune chiar asa imperativ. La o adica mie imi place si asa "cu lingurita". Nu vreau chiar toata "prajitura" deodata. Mie teama ca daca o s-o am pe toata, "prajitura"/cartea adica, o s-o devorez si pe urma o sa fiu trista ca s-a terminat. Asa, daca o iau cu portia stiu ca o sa mai urmeze si altceva si asteptarea e chiar placuta...
    In ce-l priveste pe tata (care pentru mine este tata-socrul) pot sa le spun cititoarelor tale ca Moromete era mic copil prin comparatie....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Coriiiiina, tu ghicesti gândurile oamenilor? Știi ce am vrut scriu sub poza? Ca asta e tata Moromete, dar m-am gândit ca asta ar necesita și o explicație și deja postarea era cam lunga, am lăsat pentru alta data. Deci și tu îl vezi ca pe un Moromete? Eu când am văzut prima oara filmul, la carte nu am avut revelația asta, cu Victor Rebengiuc care și aduce un pic cu el, am zis: asta e taaata! Deci nu mi s-a părut.
      Despre carte, ce sa zic, ar însemna să ma iau prea mult în seama cu scrisul asta, și eu nu ma iau.

      Ștergere
  5. M-a uns pe suflet povestirea ta!
    Basca ca a tatalui tau avea si bunicul meu, care mi-a fost, practic, ca un tata.
    Sa-i dea Dumnezeu sanatate si multi ani inainte, iar tie, asa cum a zis si dansul, sa-ti tie Dumnezeu naravul! :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Are tata basca din asta din tinerețea lui, cred ca nici nu se mai găseste asa ceva prin magazine. E ca un brand al lui as putea spune. Mulțumesc de urări, draga Ella.

      Ștergere
  6. Sanatate multa si la multi, multi ani înainte, tatalui tau!
    Frumoasa povestioara relatata de tine, are atâta sensibilitate si e redata într-un stil aparte, made INA :)) Imi place mult! te pup

    RăspundețiȘtergere
  7. cartea, daca nu te roaga si nu-ti impune cineva, n-o s-o trimiti la publicat. daca iti place sa scrii, scrie si-atat. de carte sa se ocupe cine trebuie, cand o fi sa fie, tu numa' scrie.
    iti spun cu certitudine ca talent ai, nerv ai, suflet pui - ca uite, mie mi-au dat lacrimile si eu plang numai la lucruri bune, poate ca ai avea si timp, inspiratie iti gasesti in jur, asa ca ceea ce e mai greu - sa scrii efectiv, are toate conditiile sa se intample. mai incolo, o sa mai vezi tu cum faci sa-ti iasa si cartea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga Cristina, stii ce reacție are asupra mea indemnul asta "scrie o carte"? Nu știu cum sa zic mai explicit... E ca și când ii cânți unui melc "melc, melc codobelc", ca să-și scoată coarnele, dar în același timp i le atingi cu degetul. Imediat ma retrag, stai asa domnule, cărțile sunt pentru scriitori, pentru poeți, nu pentru mine. Da, cam asta sunt eu, un melc ☺

      Ștergere
  8. Sa fie sanatos, sa traiasca muuuuuuult, muuuuuuult si sa-ti mai spuna povesti de demult, ca tare au farmec xxx

    RăspundețiȘtergere
  9. Cred că semeni cu tatăl tău așa povestitoare. Să fiți sănătoși amîndoi!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Exact revelatia asta am avut-o când îl înregistram cu povestea cu sarmalele: uite, de la tata am eu gena asta...
      Mulțumesc de urări!

      Ștergere
  10. Cu ochii umezi de emotie, dar si de amuzament, va urez sa fiti sanatosi si bucurosi! Esti asa norocoasa ca-l ai si puteti impartasi asemenea momente pretioase!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai ce facem noi aici, Silvioara? Un fel de rasu' plansu'? (Glumesc și eu... ) Chiar sunt momente prețioase, de aceea am și simțit nevoia sa le împărtășesc.

      Ștergere
  11. Of, Inuca, sa-ti traiasca sanatos taticul! Tatal meu are nici 88 nici 88...nu mai poate, saracu', e tare slabit...Aseara, rupta de oboseala, m-am asezat intr-un fotoliu la tembelizor si-am inceput sa plang - de oboseala, de dor, in fine, ideea e ca la ora aia credeam ca el a adormit... dar nu, ce crezi? A venit in usa (e intotdeauna deschisa) si-a zis "esti obosita" - n-a intrebat, a constatat, prin nu stiu ce simturi, ca era si liniste si intuneric. "da", am zis, scurt, sa nu se prinda ca plang. Si pleaca. Peste 10 minute vine c-o cana cu ceai de tei - "eu nu stiu ce sa fac altceva, poate iti face bine asta..." - il facuse el, atunci, desi el nici lui insusi nu-si mai face ceai...Am zis ca...nu stiu, se rupe tot in mine, tu stii, era prima data cand mi-a facut un ceai, era a miliarda data cand nu stia ce sa-mi faca sa ma ajute...dar ceva trebuia el sa faca! Ah, cat este de greu, cat doare sufletul, inima, parca lumea-ntreaga apasa peste inima si-o striveste si-o stoarce si-o...
    Sa-l pupi pe taticul tau de nici 8o, nici 8o... Sa te pupi si pe tine, asa, din partea mea...
    Da' vaca, vaca aia carnivora, ori erau sarmalele de post!!...

    RăspundețiȘtergere
  12. Hai ca m-ai făcut să-mi dea lacrimile asa de dimineață... Am avut și eu niște momente din astea cu tatăl meu, nu la un ceai, la o cafea, el care n-a pus gura pe cafea în tinerețea lui, acum bea de dragul companiei. Tata, în tinerețea lui a fost un dur, un Moromete pe care trebuia să-l asculte toată lumea, niciodată nunta mulțumit de notele noastre, în general voia mai mult de la noi. De aceea nu mi-a venit sa cred când mi_a zis într-o zi: "îmi place cum îți crești fetele, asa, sa le încurajezi mereu ca asa prind încredere în ele. Sa nu faci ca mine, ca eu am fost un..., eram numai cu cearta pe voi. Oricum, copii cuminți ca ai tai eu n-am mai vazut" Daaaa? Dar de mine ce zici? "AI dreptate, și tu ai fost un copil cuminte" E bine și mai târziu asa, sa afli ca părintele tău a fost totuși mulțumit de tine...
    Dar m-ai făcut sa și rad. O sa întreb de erau sarmalele de post sau de dulce dar nu cred să-și amintească, mai ales ca nu apucase nimeni sa guste din ele.
    Maria, te îmbrățișez cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  13. Ce mult mi-a placut povestioara ta :) Cred ca seman putin cu tine, cateodata si mie imi vine sa ma urc in tren si sa merg la Cornu :)
    Iar de tataie ce sa mai zic, am senzatia ca e un "intelept" care are un talent nativ de a citi oamenii... :)

    RăspundețiȘtergere
  14. Adică ai îmbătrânit și tu?☺
    Cred ca avem amândouă cate o gena de la mama/mamai-ta, ca numai ea, când i se făcea dor de mine sau de taică-tu, făcea ea ceva bun, își făcea bagajul și venea la Brașov sau pe unde mai eram noi, asa neanunțata. Dar știi ce noroc avea? Odată, țin minte ca ma îmbrăcasem sa plec la cursuri și nu știu ce mi-a venit de m-am răzgândit, am rămas în cămin. Nu zici ca nu trece mult și-mi bate cineva la ușă. Mama, încărcată cu de-ale gurii. Când i-am zis ca avea toate șansele sa stea pe la uși, ca eu ar fi trebuit sa fiu plecata, a ras. Pai ce, nu știu eu când sa viu?
    Lui tata nu prea-i convenea sa rămână singur, dar, deși mama nu-i ieșea din vorba, când i se punea ei pata ca tre' sa plece la copii, nimeni n-o întorcea din drum.

    RăspundețiȘtergere
  15. Foarte frumos!!! Esti o norocoasa!!!!!
    Hazlie si induiosatoare postarea!
    Sa-ti tie Dumnezeu obiceiul!

    RăspundețiȘtergere
  16. Mi-as fi dorit un tata ca al tau. :) Sa ti-l tina Dumnezeu sanatos iar tie sa-ti tina obiceiul de a-l vizita fara un motiv anume.

    RăspundețiȘtergere
  17. Cristina, draga mea, ca sa fiu sincera, acum ceva vreme l-aș fi dat la schimb ☺, acum nu!
    Mulțam de urări!

    RăspundețiȘtergere