Nici 80, nici 80!

Eram pe drum. Suna telefonul, ma uit, tata! Bateria aproape epuizata. Raspund.

- Alooo, Iri, tu esti? (Stilul arhicunoscut, americanesc as spune, fara salut de inceput)

- Pai cine? Salut! Vezi ca am bateria epuizata, s-ar putea sa se intrerupa...

- Auzi, vezi ca a venit Liviu cu 200 de nuci, le vrei?

- Normal ca le vreau.

- Da' m-a intrebat daca mai vrei.

- Pai mai vreau.

- Cate?

- Hai ca sunt pe drum, vin acasa, vorbim cand ajung, ca ma lasa bateria.

- Ah, bine, dar vezi sa nu uiti, cand ajungi acasa sa ma suni de pe fix, ca asteapta baiatul raspuns.

- N-auzi ca vin la tine? Sunt in statia de autobuz, vin acasa, nu ti-am zis de ieri?

- Ah, acasa, adica la mine? Pai mi-ai zis tu ceva, dar nu mi-ai zis ca vii asa cu noaptea-n cap. Las' sa-ti tie Dumnezeu obiceiul...

Cand am ajuns acasa, la primul acasa pe care-l stiu, tata fremata de bucurie, dar si de curiozitate... 

Fiindca plecasem fara sa-mi iau micul dejun, bausem doar o cafea in Autogara, si nici tata nu mancase, m-a rugat, adica e incorect spus rugat, tata nu e asa "simandicos", nu umbla el cu te roguri, cu multumescuri prea multe, a zis: "hai, faci o omleta d-aia buna, cu de toate, cum numai tu stii sa faci?". Si ne-am inghesuit amandoi la masuta mica din bucatarie (cum om fi mancat noi, patru oameni, la masuta aia, nu stiu), si am mancat omleta si branza cu gogosar si fasole batuta si am povestit...

Dupa aia ne-am mutat in dormitor, cu cafelutele, ce daca mai bausem una, asta era "vorbita" nu puteam sari peste ea.

Eu cu tata n-am stat prea mult la taclale in copilarie, sau adolescenta. Acum chiar imi face placere sa-l descos, sa aflu cum a trait, cum era cand era mic, sa-mi spuna despre fratii lui, despre bunica lui (ca parintii i-au murit cand era mititel) despre cum era gradina noastra pe vremuri si tot ce-i mai trece lui prin cap. Si are o groaza de povesti de spus, de pe vremea razboiului, a foametei, din scoala generala, are multe de spus si chiar au farmec povestile lui. (Intr-o zi l-am inregistrat ca prea radeam de cum povestea el cum a incasat o bataie de la frate-su, fiindca fugise pe terenul de fotbal si lasase vaca nesupravegheata si aceasta mancase toate sarmalele dintr-o oala pe care bunica lui o pusese la racit afara.)

La un moment dat nu s-a mai abtinut si a bagat replica aia a lui dupa care ai impresia ca o sa urmeze o intrebare de departajare pentru premiul Nobel:

- Ia sa-mi spui tu mie acumaaaaa... (aici e pauza pentru suspans), ce-ti veni tie sa te urci in autobuz si sa vii la mine, asa fara barbac'tu, fara copii, cand puteai sa vii sambata cu masina? Ce motiv ai avut?

- N-am avut niciun motiv, am vrut sa vin asa... pur si simplu.

- Lasa ca ceva ceva ai avut tu, ca e prima oara cand faci asta...

- Ei, am imbatranit si eu...mi-e dor de-acasa!

- Ei, nu mai spune... ai imbatranit...

- Da, am imbatranit... si am vrut sa stau si eu mai mult cu tine.

- Bine, ma tata........ sa-ti tie Dumnezeu obiceiul!

Pe seara, cand am vrut sa sun acasa, la celalalt acasa, am constatat ca bateria murise si incarcatorul uitasem sa-l pun in bagaje. Ma duc la fix, formez numarul de fix de acasa dar ce sa vezi, greseala. Stiam eu ca e ceva in neregula cu numarul ala. Il intreb pe tata unde e dosarelul cu numere de telefon, ca el asa tine foile cu numere de telefon, intr-un dosarel pe frigider. 

- Da' ce-ti trebuie? 

- Fixul meu de acasa. 

- Pai nu-ti stii fixul de acasa ?????

- Nu, ca il am in mobil si nu e nevoie sa-l memorez.

- Pai eu stiu pe de rost aproape toate numerele de telefon din dosarul ala.

- Vorbesti seriooooos?

- Pai dar cum? (Si incepe sa-mi spuna numarul meu de fix)

- Ar trebui sa memorezi si tu numerele tale, ca uite mai ai nevoie.

- Vezi de treaba, ca eu nu le tin minte.

- Aoleuuu....... chiar c-ai imbatranit!

Asta e tata meu, acum cativa ani, cand era mai "verde", acum s-a mai imputinat, nu mai e chiar asa in putere, dar tot se mai suie prin pomi, pe magazie...

Imi povestea ca in primavara cand era cocotat in marul ionatan, sa-l curete, a trecut o femeie pe strada si l-a intrebat: "da' cati ani ai, de te mai sui in pomi?"

Nici 80, nici 80! :)