31 martie 2011

Rezumat pseudoagricol

Ce-am facut astazi? Bine, multumesc de intrebare. Am decopertat juma' de patratel de pamant,impreuna cu Cornel bineinteles, si am carat pamantul "escavat". Numa' de juma' de patratel ne-a permis conditia fizica...

Plantutele cresc, noi ne minunam de ele de cate ori dam perdeaua la o parte si le privim.

Ioana m-a certat: azi n-ai mai vorbit cu plantele!
Eu m-am aparat: de unde stii tu? Ce, vroiai sa te amuzi iar pe seama mea, eu fac spectacol aici? :) (Da, cam asta faceam)

Una peste alta... e efervescenta mare la mine in familie de cand dadu pasiunea asta agricola peste noi.

Despre lucrul manual (in afara gradinii)... n-am ce consemna. Daca m-ar intreba spiridusii imaginari: ce ar avea chef sa faca stapana? As zice: MARGELEEEEE. Am rotunjit mai deunazi cateva zeci de margeluse din lut. Stau cuminti, asteapta sa le pictez. Si eu stau la fel de cuminte, astept sa ma apuce dorul ala mare ...

30 martie 2011

Imbatranesc sau ce?

Cred ca imbatranesc. Cati ani am? Nu stiu, ma asteptati sa ma duc dupa buletin? Va anunt ca o sa dureze cam mult. Bine, daca va grabiti va spun asa cu aproximatie fara sa ma uit in buletin (sau oglinda)... cam 24, poate 25, maxim-maxim 28 (sa nu credeti chiar tot ce spun eu:)). Si totusi cred ca imbatranesc pentru ca m-a lovit asa un dor de a lucra pamantul... Care pamant? Cand eram mai tanara decat sunt acum imi doream o casa mica, alba cu ferestre rosii, si o curte mare. Cineva acolo sus m-a auzit, dar pentru ca erau multe cereri de genul asta a facut o mica confuzie, asa ca am o casa mare si o curte mica... ca de furnica :). De fapt alta cred ca e problema cu mine, cum vine primavara cum imi revine in minte intrebarea aia: ce caut eu, domnule, la oras? Paradoxal nu? Pana la 19 ani cea mai arzatoare dorinta a mea era sa plec de acasa, acum nu stiu cum sa ma intorc. Am copilarit la tara, am avut o copilarie sanatoasa cu alergat in aer curat, mancat cirese (de furat sau nu) direct din pom, cu sala de lectura in gutui, cu intreceri pe bicicleta cu tot "norodul" de copii de pe strada mea si cu multe peripetii care nu cred sa existe in jurnalul vreunui copil de la oras. Cand am intrat la facultate am crezut ca l-am apucat pe Dumnezeu de un picior. In naivitatea mea credeam ca nu o sa mai dau pe acasa decat asa in vizita si ca n-o sa-mi fie niciodata dor de locul ala. Multa vreme am crezut asta, dar se pare ca ata aia invizibila ce te leaga de locul natal chiar exista.
Anul asta a inceput pentru mine cu un freamat, cu o neliniste, cu o nemultumire asa ca o umbra, pe care n-o puteam defini cu exactitate, TREBUIA sa schimb ceva. Eu as schimba multe daca ar fi vorba numai de mine, dar cum nu e... Totusi au inceput sa se miste niste lucruri. Cea mai mare realizare e ca am reusit sa daram niste acareturi (care nu mai erau de niciun folos) din spatele casei si asa am obtinut o mica, foaaarte mica fasie de pamant pe care as putea sa-mi etalez talentele mele de agricultor in devenire. Sa nu va imaginati ca am vreun hectar de pamant in spatele casei, nuuu, cativa metri patrati. Si mai am o bucatica mica mica de tot undeva pe laterala casei dar care are un pamant ingrozitor. Acolo a fost pe vremuri o casuta si pamantul a ramas plin de pietre, var, rame, nu se face nimic pe pamantul ala. Asa ca am hotarat cu jumatatea mea ca anul asta sa ne mobilizam sa decopertam tot patratelul ala de pamant, si sa aducem pamant bun si sa incerc sa pun si acolo ceva. Nu vreau sa pun flori, din astea am mai pus, vreau sa pun ceva ce n-am mai pus decat in copilarie cand o ajutam pe mama la treburi in gospodarie. Asa ca m-am inarmat cu rabdare si intr-o zi m-am asezat la coada la cel mai faimos magazin de seminte din oras si dupa 35 de minute am iesit victorioasa cu 4 plicuri de seminte in mana si un sacotei de pamant. Abia acasa am descoprit ca fata de la tejghea a incurcat plicurile de rosii, voiam din acelea cherry, am primit din alea lunguiete. Bun si-asa. Am adunat toate cutiile de plastic din casa, in special pe cele pe care le-am cumparat cu kiwi ca erau mari si gata gaurite, am pus pamant de trei feluri, inclusiv nisip cum am citit eu pe net, si impreuna cu Ioana am pus seminte de tot felul in ele. Le-am asezat la geam si am asteptat si le-am udat si le-am vorbit... Sa nu radeti, de fapt radeti ca si eu rad cand vorbesc cu ele. Pare hilar asa sa vorbesti cu niste plante, dar daca asta ma binedispune si pe mine si, eventual, le face bine si plantelor eu nu vad de ce n-as face-o. Le zic dimineta: buna dimineata, ce face feteleee? Va faceti mari, si frumoase ca sa ajungeti afara la soare, da? Acum o sa le zic: fetelor, am scris despre voi pe blog nu ma faceti de ras, bine? Ioana rade de mine cand ma aude vorbind cu plantutele alea cu tulpinite ca niste fire de par de mi-e si frica sa le ud sa nu le culc la pamant atat sunt de firave, pe cand Maria ma intelege perfect. Era si normal, Maria mi-a dovedit de multe ori ca are un "sac" de gene de la mine, pe cand Ioana... vreo zece gene cu totul.

In spatele casei pe locul nou castigat am pus deja cateva fire de zmeura aduse de acasa, plus cateva capsuni.

Cam asta ar fi "aventura" la care am pornit. O sa va mai plictisesc eu si cu alte "stiri agricole".

P.S. As fi facut poze dar aparatul meu foto a murit (de tot!). Profit de aceasta ocazie sa-l rog pe Mos Craciun, Zana Maseluta, Bugs Bunny, sau cine o mai fi responsabil in zilele astea cu indeplinirea dorintelor (stie el despre cine e vorba), sa-mi aduca si mie un aparat foto, ca de mare trebuinta imi mai e...


29 martie 2011

Noi iubim lucruri care cresc

Maria, inteleapta familiei, imi spune intr-o zi:
- Stii ce am observat eu? Ca noi, familia noastra adica, iubim lucrurile care cresc. Spre exemplu o iubim pe Miuta (catelusa de la tara) si ea creste, iubim plantutele astea pe care le-am pus in cutiute la fereastra si ele cresc.
- Si eu va iubesc pe voi, fetele mele, si voi cresteti. Poate de aceea cresc lucrurile... pentru ca sunt iubite.
- Mda, s-ar putea sa ai dreptate. Dar si eu te iubesc pe tine si tu nu mai cresti.

Care o fi adevarul? Mai conteaza, atata vreme cat iubim si suntem iubiti?

19 martie 2011

Extragerea




Fix la ora 11 a avut loc extragerea. Castigator:

Cosuletul colorat!

Avem si un Premiu Special, pentru singurul baiat (ca noi aici suntem fete si baieti) care a avut curajul sa se inscrie in concurs siropos de printese, respectiv: NINUUUU!!!!
Premiul o sa fie tot un borcan plin cu dulcegarii pe care ma angajez sa-l pictez si umplu cu dulciurele in acest week-end.
Acestea fiind zise, felicit castigatorii si celor care nu au avut noroc de aceasta data le promit ca or sa mai fie concursuri.
Week-end frumos va doresc!

Lista participantilor

Avem si lista participantilor:

1. Andreea
http://magichobbyatelier.blogspot.com/2011/03/deliciosi-inghetata-si-gogosi-cu.html

2. Diana si PATI
http://diastudiocreativ.blogspot.com/2011/03/dulce-de-tot.html

3. Cameleonic
http://cameleonic.blogspot.com/2011/03/participare-la-un-concur.html

4. Silving
http://irenatelier.files.wordpress.com/2011/03/daisy-013.jpg

5. Ninu
http://ninulescu.blogspot.com/2011/03/dulce-de-tot.html

6.Ana Maria Prunariu
http://www.facebook.com/photo.php?fbid=10150218041122942&set=p.10150218041122942&theater

7. Cosuletul colorat
http://coshuletzulcolorath.blogspot.com/2011/03/113-cireshele-pt-concurs-dulce-de-tot-x.html

8. Cristina Ilie
Mesaj (simpatic) pe mail

9. Bibi
http://bijuterii-bibi.blogspot.com/2011/03/concurs-dulce-de-tot-by-handmadeina.html

10 Adi
http://www.facebook.com/jasmine.stya

Daca am omis pe cineva, va rog, dati-mi de veste pana in ora 11. Eu acum pregatesc biletelele.

Stop joc!

Buna dimineata! Chiar ca-i buna. Serios, m-am trezit vesela, chiar daca din cauza asteniei de primavara (care primavara?) sau din cauze mai mult sau mai putin cunoscute avusei de curand si zile mai putin zambitoare. Sa fie concursul de vina, sa fie Maria la ale carei emotii particip si eu vrand-nevrand? Nu stiu si nici nu conteaza, sper sa tina starea asta cat mai mult. Momentan ne ocupam de concurs. Cand va fi publicata aceasta postare va fi decalarat STOP JOC, urmand ca eu sa fac lista cu participantii, sa o dau la corectat, (nu mi-am luat secretara dar sper sa am ajutor din partea personalului existent in casa, respectiv sot si copii) si la ora 11 Firicica va baga degetelele ei delicate in bolul cu hartiute si va extrage biletelul norocos. Apropo de degetele delicate ale Mariei, mereu glumesc pe seama ei, ii zic: tu esti buna de Hansel si Gretel. Daca nimeriti vreodata intr-o situatie similara cu cea din poveste, sa n-o lasi pe sora-ta sa scoata degetelul printre zabrele, ca sunteti MANCATE! Degetelele astea ale tale ar fi salvarea voastra! Daaa, stiu, am un umor cam negru uneori...



Gata, timpul pentru inscriere a expirat! Va multumesc tuturor celor care v-ati inscris, precum si celor care doar au trecut pe aici sa vada ce se mai intampla pe taramul handmadeina. Revin cat de curand.

18 martie 2011

Ultima suta de metri


Mai aveti la dispozitie cateva ore pana la incheierea inscrierilor in Concursul Dulce de TOT. Respectiv pana maine, sambata 19 martie, ora 10. Care este premiul? Bineinteles ceva dulce de tot, borcanelul pictat doldora de dulciuri. Detalii aici: http://handmadeina.blogspot.com/2011/03/concurs-dulce-de-tot.html

17 martie 2011

Am 12 ani si 9 luni

O femeie poate spune ca are orice varsta vrea ea. Trebuie doar sa aiba grija sa pastreze o distanta de minim 9 luni intre ea si fiica ei.
Eu... azi... am 12 ani si noua luni!

Iar voi... mai aveti proximativ doua zile (respectiv pana sambata la ora 10) in care va puteti inscrie la Concursul Dulce de Tot.

15 martie 2011

Concurs - DULCE DE TOT




E vremea sa dam drumul concursului. Premiul este acest borcanel cochet (are palariuta, da?), pictat, plin cu dulciurele, pe care il puteti castiga prin tragere la sorti. Ce trebuie sa faceti?

1* sa postati pe blogul personal, sau pe facebook, o poza cu ceva ce considerati a fi DULCE DE TOT cu link la aceasta postare a mea. Pentru ca vreau sa fie si simplu de tot, acel ceva poate fi orice. Nu trebuie sa fie un obiect confectionat de voi, nu trebuie nici macar sa fie un obiect, poate fi un fluture, sau o floare sau orice vi se pare voua a fi dulce de tot.

2* daca nu e blog si nu e facebook :), trimiteti mail la 3 prieteni, punand irina.popescu08@gmail la cc. Subiectul mailului sa fie Concurs Dulce de Tot, in continut spuneti doua vorbe prin care va informati prietenii de existenta acestui concurs cu link catre aceasta postare. Ah, da, mailul sa aiba si el atasat o poza cu ceva dulce de tot in acceptiunea voastra.

3* sa lasati un comentariu pe blogul meu la aceasta postare in care sa-mi puneti link-ul catre postarea cu poza obiectului "dulce" pe care l-ati expus pe blogul vostru sau facebook. Si cei care au trimis doar mail trebuie sa scrie aici un comentariu, in care sa mentioneze numele cu care au trimis mail, pentru a putea tine o evidenta exacta a tuturor celor inscrisi (oricum cred ca tre' sa-mi angajez o secretara... :)

Expedierea, momentan, o pot face numai pe teritoriul Romaniei. Cei ce nu sunt in tara, se pot inscrie pentru a face un cadou dulce cuiva drag ramas acasa. Perioada de inscriere, din momentul asta pana sambata 19 martie, ora 10. Biletelul castigator il va extrage din bol Mariuca mea, fix la ora 11, inainte de a-i incepe petrecerea (v-ati prins, e ziua ei:))
Cam asta ar fi, sper ca n-am uitat nimic.
Va urez multa bafta!!!

P.S. Am renuntat la conditia aceea cu prezentat analizele, cu glicemia in limite normale... Mergem pe incredere, da? :)

Seriosul si Neseriosul

M-a rugat N. sa-i fac doua borcane cu dulcegarii, pe care urmeaza sa le daruiasca. "Unul cum vrei tu si unul serios, fara ciupercute, floricele si alte brizbrizuri ". Ahaaa, deci a presupus din start ca daca le-as fi facut pe amandoua cum vroiam eu, ar fi iesit doua borcane neserioase. Si a presupus bine :)
Cel portocaliu este Neseriosul...


Si acesta mov e Seriosul.



09 martie 2011

Stati pe aproape!

Nu pot sa fac si eu o surpriza-surpriza, trebuie sa dezvalui cate ceva mai inainte, altfel nu se poate... Asta e defectul meu. Maria ma avertizeaza mereu: vezi, nu cumva sa-mi dai cadoul cu o zi inainte de ziua mea, CHIAR vreau sa fie surpriza!
Azi am fost la Plus. Va faceti vreodata cumparaturile la Plus? Eu foarte rar, doar atunci cand vreau dulciuri. Iooooi, ce dulciuri au acolo! Or mai fi si in alte parti dulciuri faine, dar acolo stiu sigur ca gasesc si dulciurele pe care nu le gasesc in alte magazine, le aleg pe spranceana, doar pe cele nemtesti. Stiu ca nu suna bine ce-am zis in fraza precedenta, dar ce sa facem daca ne-am pacalit cu dulciuri frumos ambalate in punctul de lucru din comuna Dudesti (am dat un nume la intamplare). Si apoi stiti si voi proverbul ala chinezesc sau japonez sau ce natie o fi: e prost pestele care se lasa prins de doua ori cu aceeasi momeala.
Sa revenim, am fost la Plus, mi-am umplut cosul de dulciuri si mi-am golit portofelul de a trebuit sa mai fac un drum pana acasa sa fac un "refill", pentru ca aveam de pus un colet la posta de care am uitat complet cand m-am vazut intre atatea bunatati.

Deci, pofticiosi avem, borcanele avem, dulciuri (inca mai :)) sunt, pesulele si acuarelele astepta cuminti pe masa, ce mai asteptam? Inspiratie si timp pentru pictat borcane. Desi eu m-am gandit initial la borcanelele mele doar ca la niste cadouri pe care sa le ofer cu anumite ocazii, am avut surpriza sa vad ca si altii doresc sa ofere, din partea lor, asemenea daruri dulci. Ma bucura foarte tare acest lucru si le multumesc celor care au incredere sa-si lasa cadourile pe mana mea.

Stati pe aproape, se apropie concurs siropos!

07 martie 2011

Sondaj de opinie :)

Cu postarea asta vreau sa impusc doi iepuri dintr-un foc. Stiti ca va vorbeam la un moment dat despre un concurs de-a dreptu' siropos, cu multe dulcegarii... Stiu, nu am pus ghilimele pentru simplul motiv ca vorbim aici de lucruri dulci la propriu, nu la figurat. Ideea mi-a venit de la o prietena care mi-a spus ca a fugit cateva momente de la servici ca sa-si cumpere ceva dulce pentru ca simtea ca-i scazuse glicemia. Mie mi s-a aprins un beculet si, pentru ca se apropia ziua ei de nastere, i-am pictat niste lalele pe un borcan cu o forma interesanta si l-am umplut cu dulciuri, sa-l tina la servici si sa ia cate una in fiecare zi. Mi s-a parut (de fapt sper din toata inima sa nu mi se fi parut) ca a fost primit foarte bine acest cadou si de aceea m-am gandit ca urmatorul concurs pe blog sa aiba drept premiu un astfel de borcan cu dulcegarii. Borcanul respectiv l-am daruit inainte sa-l pozez, dar o sa vedeti altul putin mai incolo. Concursul il gandisem cam pe la sfarsitul lunii, tragerea la sorti s-o faca doar Firicica (prietenii stiu de ce). De ce va spun toate astea inca de pe acum? Am doua motive:
1. Vreau sa stiu cum stati cu glicemia... Mai pe romaneste, v-ar tenta un astfel de borcan pictat, plin cu dulciurele, sa-l castigati prin tragere la sorti? Daca da, dati-mi de veste, ca ma si apuc de lucru :)
2. N-am putut sa mai pastrez secretul pentru ca am descoperit pe http://scrapper-in-romania.blogspot.com/ un concurs care avea exact tema asta "Provocare delicioasa". S-a dat o adevarata lupta in mintea mea, pentru ca mi se parea ca daca particip la concursul asta o sa stric surpriza concursului pe care-l pregatesc eu insami. Dupa adanci cugetari am ajuns la concluzia ca pot impaca si capra si varza, asa ca m-am apucat de lucru si am pictat un borcan pe care l-am umplut cu dulciuri cu care voi participa la concursul "Provocare delicioasa".

Ce trebuie sa retineti? Borcanul pe care-l veti vedea l-am facut special pentru a participa la un concurs in afara blogului meu. Concursul pe care vi-l pregatesc, doar daca ma anuntati ca sunteti cu analizele la zi si glicemia in limite normale :), va avea ca premiu un borcan plin cu dulcegarii, dar cu totul si cu totul diferit.
Cam asta a fost de zis, sper ca am fost oarecum coerenta, daca nu, sper sa fiu iertata, ca am un cap plin de suruburi si piulite si alte chestii metalice care fac cling-clig la fiecare miscare, mai pe scurt spus sunt foarte racita. Astept mesajele voastre pro/contra concurs "Borcanul cu dulcegarii".


Va doresc o zi... de primavara!

Provocare delicioasa

Acest borcan pictat, plin cu dulciuri, l-am facut special pentru Scrapper in Romania unde se desfasoara un concurs "Provocare delicioasa".





02 martie 2011

Despre transhumanta la... martisoare

N-am lasat sa treaca 1 Martie asa neobservat. Am facut martisoare pentru ceva rugaminti (asta asa ca sa nu zic "comenzi") si pentru listele noastre proprii, ca avem si noi rude, prietene, colege. A fost mai lejer si mai placut decat in alti ani, am lucrat punctual, am incercat sa fac fiecareia ce i s-ar potrivi. Daca am reusit... probabil n-o sa aflu niciodata.
O sa va povestesc scurt de tot ce-am gandit eu intr-o seara cand incercam sa fac ordine la biroul de lucru. Cu o mana tineam aspiratorul si cu cealalta scormoneam prin gramada de martisoare si le admiram, le mangaiam ca pe niste puisori si la un moment dat mi-am dat seama ca e prea de tot, aspiratorul ala o sa faca gaura in mocheta de atata aspirat pe loc, trebuia sa ma hotarasc, pun aspiratorul sau ma holbez la martisoare? Si mi-am zis:
- Hai ca te uiti la martisoarele astea cum se uita... (si nu mi-a venit nimic mai inteligent in minte decat...) cum se uita Becali la oile lui! M-a pufnit rasul, am oprit aspiratorul si am pozat martisoarele sa vedeti si voi cum aratau "oile" mele. Acum nu mai sunt ale mele, ca stiti si voi cum sta treaba cu transhumanta :)


Avem aici o parte din martisoarele lucrate in "coproductie" cu Firicica si Pufoasa. Scuzati calitatea pozelor, era seara si am folosit blitz-ul...

Ah, si sa nu uit, am pus la posta coletele cu cadourile de la concurs, deci fiti cu ochii pe cutia postala!