26 februarie 2010

Ce mai zi

Aseara n-am putut sa scriu despre ce-am facut la scoala. Intai pentru ca n-am avut timp, apoi n-am mai avut loc la calculator, si pe urma n-am mai avut porneala.
Sa o luam cu inceputul. Dupa ce mi-am pus toate materialele intr-o geanta, am sarit in cizme, alea cu toc, v-am zis eu, si-am plecat in viteza spre scoala. Noroc ca pe holul de la intrare am o oglinda, ca altfel plecam cu un bigudiu in frunte, s-ar fi prapadit copiii de ras, dar si lumea de pe strada. Stai, nu mi-am pus bigudiuri special pentru lectie, numai unul, ca eu am parul rebel si daca ma mai si culc cu el ud, a doua zi sta in toate directiile, iar bretonul fix in sus, zici c-am dormit in cap. Si nu tine sa-l ud putin cu apa, trebuie "constrans" cu un bigudel. Ei, cu bigudelul ala era sa ies eu pe usa.
Cu mersul pe tocuri m-am reobisnuit rapid, cam prin curtea scolii am simtit si eu ca merg oarecum normal, as mai fi dat roata scolii de vreo doua ori ca sa fiu sigura, dar nu mai aveam timp ca si asa intarziasem 10 minute. Cand am intrat in clasa am constatat ca de fapt nu intarziasem, copiii inca mancau. Si stiti ce, nici urma de emotii... Eram sigura ca asa o sa fie. Lucrurile par mai grele atunci cand te gandesti la ele decat atunci cand treci prin ele.
Am profitat de faptul ca prichindeii erau ocupati, mi-am scos ustensilele si am inceput sa tai lutul, sa pun pe farfurioare bucuruzele, floricelele si ce mai pregatisem eu acolo, ca sa-mi fie mai usor sa le impart. S-au apropiat asa timid cateva fetite care m-au intrebat ce fac eu acolo. Le-am spus: martisoare. Atunci mi-am dat seama ca doamna invatatoare nu le spuse nimic de treaba asta, era o surpriza si pentru ei. Tot ele m-au intrebat: putem sa va ajutam si noi? Eu am zis NU. Le-am vazut dezamagite, apoi am continuat: VOI o sa le faceti si EU o sa va ajut. Ohhh, ce bucurie a declansat fraza asta...Si de aici a inceput nebunia, nebunia in sensul bun, nu stiu cand au trecut aproape trei ore. Copiii... nemaipomenit de dornici de a afla si de a face. Si daca aveti impresia ca numai fetele au fost entuziasmate va inselati. Am constat si cu alta ocazie, anul trecut am facut martisoare cu copii de gradinita, baietii sunt la fel de interesati de activitatea asta.
Cel mai nazdravan baietel din clasa, asa credeam eu ca e pentru ca-l vedeam mereu alergand pe hol si tipand si luandu-se la tranta cu baietii, a fost un mielusel, era mana mea dreapta, ma urmarea printre banci ajutandu-ma sa impart farfurioarele sau imi tinea vasul cu apa cu care eu trecem pe la copii si le mai udam servetul in care tineau bucata de lut. Si facea asta fara sa-l fi rugat cineva.
Si mi-a mai placut de ei ca stiau sa zica "va rog" si "multumesc" de cate ori ii ajutam sau le dadeam ceva, ca eu sunt foarte sensibila la lucrurile astea...
Si mi-a placut de doamna ca a vorbit cu ei asa... pe sufletul meu, le-a explicat aproape in soapta ca martisoarele nu se fac asa oricum, ca trebuie sa pui suflet in ceea ce faci, sa simta cea careia ii oferi martisorul tau ca ti-ai pus toata dragostea in el. Norocosi copii!
Bineinteles ca de aparatul de fotografiat nu am avut cum sa ma apropii decat atunci cand am vazut ca mai erau vreo 10 minute si copiii trebuiau sa plece acasa. Si asa murdara de lut, l-am scos din geanta si-am facut cateva poze. Martisoarele gata-gata vor fi abia azi, dupa ce le vor fi pictat copiii. La activitatea asta nu voi mai participa, stiu ei si cu doamna ce au de facut.
Am plecat de la scoala vesela, cu 33 de prieteni mai mult. Pardon, 34. Si doamna.


P.S. Am observat ca am scris bucuruze in loc de buburuze si n-am sa corectez. Degetele mele au stiut ele bine cand au tastat... acelea sunt BUBURUZE care aduc BUCURIE.

12 comentarii:

  1. Super frumos a fost, si mi-a placut mult si faptul ca inca mai sint scoli unde copii poarta uniforme, asta chiar e ceva extraordinar.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ma bucur mult :) sa lucrezi cu copiii este foarte placut (mai ales cand sunt cuminti si bine crescuti). Cand le vezi bucuria pe chipuri face mai mult decat orice apreciere si te simti mai bine decat dupa o zi de relaxare :D Cel putin asa e la mine :D

    RăspundețiȘtergere
  3. Cred ca a fost super! Mi-ar fi placut sa fiu si eu acolo dar cred ca as fi fost prea emotionata...mai emotionata ca ei cu siguranta :))
    Multumesc pentru poze (stiu eu de ce) ..."bucuruzele" nu au aratat niciodata mai bine ca in aceste poze! :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Ninule, hai sa-ti zic ce-a comentat fii-mea la ce-ai zis tu: "Ti se pare tie ca e extraordinar!"

    RăspundețiȘtergere
  5. Daciana, ma bucur ca mai gasesc si altii bucuria acolo unde o gasesc si eu...

    RăspundețiȘtergere
  6. Blue-Arrine am uitat sa povestesc in postarea mea cum la un moment dat au intrat in clasa toate invatatoarele de la clasele I, de m-am speriat, am crezut ca e inspectie. S-au minunat toate de ce faceam noi acolo, de bucuruze si mai ales s-au mirat unde am gasit eu snurulete la snop. Si eu le-am zis: mi le-a trimis o doamna foarte draguta!

    RăspundețiȘtergere
  7. Ce fain ai povestit! Eu am sustinut un eveniment asemanator in varianta cu adulti si secretul pe care l-am aflat este ca sunt toti niste copii mai mari in situatia potrivita :)

    Mult succes, faci niste lucrusoare minunate si spui povesti pline de drag!

    RăspundețiȘtergere
  8. Wow, Glory, mi-a batut inima sa-mi sara din piept cand am vazut de la cine-i mesajul. Si nu glumesc! Esti preferata fetelor mele, cand vorbim despre tine ele zic: cine, fata care avea cei mai faini cercei din club Maya si care ne-a daruit bratara impletita?
    Am citit si eu povestile tale cu "oameni mari", si v-am invidiat ca nu pot participa si eu la ele.
    Multam de vizita!

    RăspundețiȘtergere
  9. Ei, ma faci sa rosesc. Te urmaresc si de admir de foarte mult timp si imi amintesc si de fete de la Maya, desi recunosc (si ma mai inrosesc o data) ca nu stiu daca le-as recunoaste. Cand sunt la targuri retin foarte putin fet(z)ele pentru ca sunt fie foarte agitata, fie foarte obosita.

    Daca ma mai intalnesti la vreun targ si nu dau nici un semn, trage-ma, te rog, de maneca :)

    Salutari la fete!

    RăspundețiȘtergere
  10. Daca n-ai maneca, pot sa te ciupesc? :)
    (Umor la miezul noptii, adica negru)

    RăspundețiȘtergere
  11. :)) Promiti? Eu sunt rupta dupa 2 zile de targ in frig, dar inca lucrez pentru ca am ramas fara martisoare ...

    RăspundețiȘtergere
  12. Hi-hi-hi, si eu la fel, intai am crezut ca am prea multe martisoare, acum nu am ce darui. Dar se face pana luni.
    Despre targuri, nu stiu daca mai ajung, Maya a fost singurul targ la care am participat. E mai complicat pentru mine care nu-s din Bucuresti.

    RăspundețiȘtergere