31 martie 2016

Ingerasul electrocasnicelor

Pe la inceputul anului mai ca-mi faceam ganduri negre legate de armata de electrocasnice dezertoare din casa noastra. Nici nu mai stiu care ne-a parasit primul, parca espressorul. A decedat, banuim noi, de la prea multul calcar din apa de la robinet cu care il alimentam. I-au cedat arterele, cum ar veni. Am comandat altul de pe net, ntzzz, nu bun, l-am trimis inapoi!

Pe urma i-a venit randul radioului cu ceas din camera fetelor. Astuia nu i-am luat inlocuitor, am amanat pana la o data viitoare nedefinita.

In schimb mi-am comandat mie un ceas, tot pe net, ca m-a apucat dorul de purtat ceas de mana. In poza arata bine si nici scump nu era, cica era redus cu 70%. Am facut eu un calcul, ooooh, valora ceva inainte de reducere... Bun asa, tre' sa fie ceva de capul lui, am gandit eu. M-a dezamagit de la prima atingere, mi-a fost si frica sa-i inchid cureaua sa nu se rupa "pielea", ca asa scria in descriere, curea din piele. Poate de rama, ca prea e subtire. A plecat si asta inapoi!

Dupa aia n-ea parasit calculatorul. Ne asteptam, suferea de mult. Cand a zis jumatatea ca a facut sapaturi si a gasit ceva pe net, mie deja mi se dublase tensiunea. Tot pe net, n-am returnat destule? Nu, ca m-am consultat  cu cineva care se pricepe bine-bine si a zis ca e in regula ce am ales. La capitolul asta eu m-am vazut depasita de situatie, n-am avut ce comenta iar daca scriu acum pe noul computer inseamna ca e ceva de capul lui :)

Ramasese insa nerzolvata problema espressorului. Eu am zis ca nu e bai, nu ne-am nascut cu espessorul in brate, n-a murit nimeni din doua fire de zat inghitite odata cu cafeaua fiarta la ibric, cel putin eu una nu am auzit. Cu asta l-am atins pe omu' la coarda sensibila, cum adica, sa nu mai bem noi o cafea din aia cu spuma cremoasa deasupra? Aaaaa....
Ok, cumparam altul, dar mergem dupa el prin magazine, sa-l vedem, sa-l pipaim, sa-l simtim, si dupa aia, de-o fi mai convenabil il luam, pe alesul, de pe net. Asa am si facut, dar ce sa zic... ori suntem noi mai conservatori si nu putem sa uitam prima dragoste, adica primul espressor, ori nu mai fac astia lucrurile cum le faceau acum cativa anisori. Si nu ma refer la zeci de ani, ci la cativa acolo...
Dar ce sa mai lungim povestea, am inlocuit si espressorul, e bun, face cafea buna, gustoasa, nu imi vine sa mananc nimic dupa ce o beau ca sa imi ramana cat mai mult timp gustul ala puternic in gura, de i-am zis si jumatatii: "bai, sa-l trimiti si pe asta inapoi, nu se mai poate asa... e prea gustoasa cafeau asta, imi vine sa beau cinci cafele pe zi si s-a dus naibii somnul meu!" Bineinteles ca am glumit.
Un pacat are si espressorul asta, nu face spuma din aia groasa, ca al dinainte, de trebuia sa o adun cu lingurita, dar asta e, nu le poti avea pe toate. 



Uite ca era sa uit de telefonul Mariei. Cam dadea rateuri de ceva timp, dar de tot a murit fix cu cateva zile inainte de ziua ei. Ce era sa facem? Am pacalit-o ca ii dau telefonul cu butoane pe care il tin pentru cazuri de avarie, a zis "asta e!" si de ziua ei a deschis o cutie cu un telefon nou-nout, comandat cu emotii mari de pe net, ca na, aveam niste antecedente. Nici pe asta nu l-am returanat.

Acuma mi-ar placea ca toate electrocasnicele din casa mea sa fie inzestrate cu suflet, si nu orice fel, un sufletel mic si dragalas si milos, ca un ingeras asa... si sa asculte ruga mea fierbinte: va rog eu frumos, macar pana la sfarsitul anului asta fie-va mila de noi, nu ne mai parasiti . Niciunul!

10 comentarii:

  1. Toate ca toate dar mie mi-a facut cu ochiul negresa! :))
    La espressor nu poti sa pui otet pt a indeparta calcarul?

    Sa aveti noroc cu noile achizitii!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ca veni vorba de negresa... Când a venit Maria de la școală a găsit tava cu prăjitură pe aragaz. Mi-a zis mai târziu : "când am văzut prăjitură asa de tare m-am bucurat... după aia m-am speriat când am văzut cât lipsește din tavă, înseamnă că o să se termine repede. Dar mai faci una după aia, da? "
      Espressorul am încercat sa îl resuscitam, l-a făcut soțul bucăți, l-a spălat, l-a suflat, nimic n-a mers.
      Mulțam de urări!

      Ștergere
  2. Eu mai fac cafea frecata cu lingurita si inca mi se pare un lux espressorul :) Dar cum sotul nu renunta la frappe nici macar iarna, ne descurcam cu filtrul ramas din vremuri imemorabile.
    O sa fie bine. Nu stiu de ce, dar eu traiesc cu convingerea ca 2016 e un an in care lucrurile merg prost doar ca sa se termine apoi totul in ordine :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa gândeam și eu despre espressor. La primul, a avut soțul meu un voucher, nu mai știu de unde, și diferența pana la achitarea espressorului a fost mica asa ca am zis ca sa ne satisfacem și noi un moft. După ce am băut cafea cu spuma zi de zi, câțiva ani, am cam devenit dependenți. Nu zic ca acuma nu mai bem altfel de cafea, dar ne bucuram ca niște copii când ne savuram cafeaua, asa ca eu zic ca orice lucru care îți înveselește ziua e o investiție bună.

      Ștergere
  3. Sa va fie de bine cu noile jucarioare. Cand fac lista cu ce mi-ar placea, cu ce trebuie inlocuit mi se zburleste parul pe spate.
    Va pup bautorilor de cafelute spumoase!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumim, Catrinelule!
      Viața bate lista, cum ar veni ☺.
      Pupam și noi!

      Ștergere
  4. eu am redus electrocasnicele din casa. Consuma bani, consuma timp, produc mici ingrijorari. Nu am expresor, nu am tv, nu am prajitor, nu am aspirator, acum nu am nici cuptor (dar o sa imi iau peste cateva luni). Mi-am facut un buget de avarii (ii zic eu fond de urgente) care sa ne ajute sa reparam frigiderul daca s-o strica, masina de rufe daca s-o strica, dintii daca s-or strica, electricitatea daca s-o strica. Astea sunt avariile mele :)
    In rest, ma bucur de ce am. Le am. Cand cedeaza raman si vad de ma descurc fara.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, e o tactică bună asta. Și mai ales dacă ți-e bine așa, e perfect!

      Ștergere
  5. Ina draga ai dreptate, cand se duce una, parca si celelalte merg la prohod.
    Eu am masina de cafea cu spuma, dar o tin in dulap, pt ca imi place sa simt zatul cafelei la ultima inghititura. La ibric, ca cea ce o beam pe malul marii Negre , la nisip facuta, de fapt acolo am inceput eu sa ma "droghez". Si nu pot uita gustul acela, caimacul ce il avea.
    In rest , am tot felul de aparate si tare am devenit dependenta de ele. Oare cum reuseam la bunica sa spalam toate hainele in ciubar si sa le batem cu maiul la parau?
    Cum coceam prajitura in ler si ascultam radio si muzica la picup?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ah, da, cafea la nisip, la Neptun... hm, ce amintiri am și eu... cea mai gustoasa cafea! Bine, eram și tânără și îndrăgostită, cred ca și asta conteaza ☺
      Și apropo de bunici, și pentru mine e un mister cum putea mamaia sa țină casa lună, cu toate lucrurile spălate, apretate, geamuri sclipind, covoare fără o scadă, în condițiile în care spala la copaia de lemn, iar aspiratorul ținea de SF.

      Ștergere