28 octombrie 2015

24 octombrie 2015

Iubiri de-o vara și nu prea

În vara asta am descoperit cat de mult îmi place uleiul de măsline. În cele câteva zile petrecute în Grecia am prins gustul salatelor stropite din belșug cu ulei de măsline,  asa ca am adus cu noi o mica rezerva de ulei extravirgin,  pe care am pus-o în sticle și sticlute cu diferite plante și condimente, ah,  și cu măsline,  pentru a obține diverse arome.  Bineînțeles că sticlutele le-am ornat cat sa înveselească policioara din bucătărie. 




O alta feblețe de-a mea,  din vara,  este afinata. Am fost la o pensiune în Arieșeni unde la fiecare masa eram serviți cu afinata. Eu beau foarte rar,  dar afinata asta mi-a mers la suflet, poate și pentru ca era destul de puțin alcoolizata,  poate și din cauza atmosferei, vacanță, munți, brazi la o aruncatura de băț, cert e că la intoarcerea acasă am căutat afine la piață și mi-am făcut propria licoare. Poate nu e la fel ca cea de la Arieșeni (cred ca are o lipsă majora de brazi ☺) dar e afinata mea și stă la loc de cinste pe policioara, în sticluța ei personalizată,  printre alte iubiri ale noastre.




Iubiri de-o vara și nu prea... Simt ca în vara asta am pus bazele unor relații de lungă  durată ☺

23 octombrie 2015

Asta cum se mai cheamă?

La mine telefonul merge mână-n mână cu ceasul.  Adică dacă vreau să-mi sun o prietenă sau o rudă, pac, mă uit repede la ceas sa vad daca-i ora potrivita, și de multe ori zic: ah, nu  acuma ca doarme, ah, nu acuma  că e la masă, ah, mai bine mai aștept o juma' de oră să iasă de la serviciu,  și multe altele care-i disperă pe ai mei : "uite d-aia rămâi tu netelefonată,  că prea te uiți la ceas. Da' sună domnule, că în cel mai rău caz îți respinge apelul dacă nu poate răspunde." Dar eu nu... 

Asa și alaltăieri,  după ce o zi întreagă m-am ținut să-mi sun o prietenă să mai aflu ce mai face dar și să o întreb ceva ce practic nu suporta prea mare amânare,  tot uitându-mă la ceas la ore nepotrivite, sau aducându-mi aminte fix când făceam eu ceva din care nu puteam să mă intrerup, a trecut ziua fără ca eu să dau amărâtul ăla de telefon.  Mi-am reamintit pe seară în timp ce pregăteam cina,  mai exact învârteam o mămăligă.  Evident că m-am uitat la ceas,  nu era ora bună, că știam eu  prietena mea la ora aia mănca sau pregătea cina la fel ca și mine.  Și atunci un gând ghiduş imi trece prin cap. Trebuia să-l verific, nu mai conta ora, pun mâna pe telefon și fără nicio introducere o intreb:
- Bună,  faci mămăligă? 
- Daaaaa,  de unde știi?

(Dooh, asta cum se mai cheamă?) 

Atat ne-am amuzat de aceasta coincidenta si atatea fleacuri am discutat pret de vreo 10 minute, ca efectiv mi-a sarit din cap intrebarea cea presanta. Nu-i nimic, am sunat din nou a doua zi dimineata, ca nu se facea sa o intrerup de la cina :))

22 octombrie 2015

Un fel de termos

Stateam intr-o dimineata  cu Firicelu' la o cafea si ce-mi aud urechile?
- Ce bine ar fi daca si cafeaua de la scoala ar fi la fel de buna.
- Da' ce, tu bei cafea la scoala!?
- Imi mai luam intr-o vreme de la dozatorul din hol, cand imi picau ochii in gura de somn, dar acuma nu-mi mai iau ca are un gust ciudat si nici nu are niciun efect si ma mai si doare stomacul de ea.
- Pai de ce n-ai zis? In zilele alea mai incarcate, cand stii sigur ca te apuca motaiala  ai putea sa-ti iei de acasa o gura de cafea.
- N-ar fi rau, mai vin colege de-ale mele cu termos cu ceai, cu cafea... Dar in ce sa-mi iau?
- Inca nu stiu, inventam noi ceva.

Mi-am stors eu creierii un minut, doua, noua, idei mi-au venit multe, dar voiam sa fie ceva usor de procurat sau confectionat. Din toate ideile am ales una pe care am si pus-o in aplicare. In vreo doua ore (adica inainte sa plece copilul la scoala) era gata aceasta "hainuta" matlasa si captusita, care transforma o sticluta fosta de suc intr-un "termos" mititel si foarte chic, zic eu, mama lui :)) 


Ca materiale am folosit denim (reciclat), un material simpatic cu inimioare rosii care captuseste interiorul hainutei, intre blug si inimioare am pus vatelina pentru ca izolatia sa fie si mai buna si sticluta sa ramana calda cat mai mult timp. Si pentru ca o hainuta, oricat de groasa ar fi are nevoie si de o esarfa/fular ca sa nu iasa caldura pe langa gat am taiat o bucata de elastic negru pe care am cusut-o cat sa stea destul de strans pe "guler" si am inveselit-o cu un pom-pom din mohair rosu ca focul. Gata mini-termosul!

Pentru ca-l are, nu inseamna ca Firicelul meu a devenit vreo mare consumatoare de cafea, pot sta linistita, cel mai des ia in el ciocolata calda sau ceai. E bun un lichid cald la scoala, mai ales in zilele ploioase si friguroase.
Va doresc toamna frumoasa, neploioasa, nefriguroasa,  cat de cat! ☺

21 octombrie 2015

Miercurea fara cuvinte

Noaptea pe ulita 


Nu va suparati, mai e mult pana la statuie? Am o intalnire. De Craciun.


Miercurea fara cuvinte initiata de Carmen

20 octombrie 2015

Pozitiv in negativ

Nici nu mai stiu daca sunt bucuroasa sau trista ca fetele invata una de dimineata, una dupa-amiaza. Daca ma gandesc ca le vad pe rand, ca ele doua stau impreuna zilnic foarte putin, ca toate activitatile mele se strecoara intre un pus de masa si un strans de masa, urmat intr-o ora-doua de un alt pus de masa si un alt strans de masa pentru celalalt copil si apoi pentru copilul si mai mare :) (macar am scapat de corvoada spalatului de vase, acum avem masina care face treaba asta pentru mine), as zice ca e destul de neplacut. Dar daca e sa nu fiu carcotasa si sa fac ceea ce fetele ma sfatuiesc mereu, sa caut o parte pozitiva a oricarui lucru care pare neplacut, atunci chiar descopar multe avantaje ale acestui program...fracturat.

Faptul ca micul dejun mi-l iau cu Firicica e minunat. Micul dejun al Mariei ar trebui sa fie rapid pentru ca de obicei are mult de invatat, dar asta nu ne impiedica sa savuram o cana de ceai fierbinte sau, mai rar, o cafeluta, sa stam la povesti pe indelete, sa aflu ce mai e pe la scoala, ce mai fac si zic colegii ei, prietenii, profesorii, ce-i mai place, ce-o mai deranjeaza, mai o incurajare, mai un sfat, si nu neaparat numai dinspre mine spre ea ci si invers, uite asta-i un mod foarte reconfortant de a-ti incepe o zi.

La pranz Maria mananca singura, eu doar sunt prin preajma, una ca e prea devreme pentru mine cand pleaca ea si apoi imediat ce pleaca ea apare si Pufi si trebuie sa aiba si ea un tovaras la masa, nu? Si uite asa o a doua repriza de stat si vorbit cu copil, alt copil, alte povesti, alte tristeti sau veselii, dar pe toate incercam sa le privim  in mod pozitiv. Si asta e benefic pentru toata familia. Iar eu recunosc ca sunt printre principalii beneficiari. 
Spre exemplu... Intr-o seara am scos ceva din congelator si nu am impins cat trebuia sertarul inainte de a inchde usa. Peste noapte tot ce era in sertarul respectiv s-a dezghetat. Dimineata, desi nu aveam nevoie de nimic din congelator nu stiu ce mi-a venit de i-am pipait un perete lateral. Era fierbinte. Mi-am dat seama imediat ca ceva nu era in regula, l-am deschis si am constatat ca tot ce era in sertarul la care umblasem de cu seara se dezghetase. Ce tristete pe capul meu, nu mai trebuie sa va zic. M-am asezat in fund pe scara si m-am pus pe plans. Dupa ce mi-am sters lacrimile m-am apucat  de gatit o parte din ce am scos din sertarul decongelat, alta parte ajungand la gunoi. Am avut tocanita de legume sa ne punem si-n cap. Eu mancam si tot imi venea sa plang, nu puteam sa-mi scot din cap cat de neatenta fusesem, ca tot ce era in sertarul ala adunasem ca o furnicuta asa in timp, ca erau pentru la iarna, etc... Ei, in momentul asta intra in  actiune Maria si dupa aceea tot familionul, ca "vezi si tu partea pozitiva a situatiei". Care parte pozitiva? Nu e nicio parte pozitiva? "Ba da, este intotdeauna este. Ia sa vedem ce am pierdut noi acolo?" Un sertar intreg de legume. "Pai n-a fost chiar in intregime pierdut, uite, ai facut o mancarica." Da, dar nu prea era nevoie de ea, ca aveam alta mancare. "Ok, dar daca lasai deschis un sertar cu carne nu era mai grav? Era, carnea e mai scumpa decat niste amarate de legume". Ai dreptate, era dezastru daca se dezgheta carnea, avem si pui de tara de care mi-ar fi parut rau tare. "Vezi? Altceva acuma...daca lasai nu un sertar neimpins ca lumea, daca nu inchideai usa cum trebuie si se dezgheta chiar tot ce era in congelator?" Ei, atunci ma impuscam (am eu un pistol de lemn) "Si daca ne mai gandim mai gasim parti pozitive. Spre exemplu daca nu te prindeai azi ca e ceva in neregula, nu cumva, asa in timp s-ar fi dezghetat tot congelatorul? Deci o parte buna e ca te-ai prins destul de repede." Da, cred ca da. "Vezi, daca privesti situatia in mod pozitiv nimic nu mai pare atat de groaznic.

Si asa e! Nu stiu ce m-as face eu fara oamenii si omuletii astia. 
Mie imi place  sa cred ca si reciproca e valabila,
optimist gandind :)



Acum un exercitiu pentru acasa:
Ce avem noi aici? Un mar viermanos cumva?
Gresit, un mar care nu a vazut in viata lui chimicale, deci un mar sanatos!

Asta asa pentru ca repetitia e mama invataturii :))

15 octombrie 2015

Bine de stiut

Ma ia cu fiori de cate ori am de calcat vreun lucru alb, iar daca vorbim de vreo ie-spuma-laptelui la care am cusut cu lunile, atunci se lasa deja cu frisoane. Mi s-a intamplat de cateva ori ca fierul de calcat sa lase urme negre pe albul imaculat al vreunei camasi sau ii. Asta ma astepta poate si in dimineata asta daca nu-mi aminteam ca am citit undeva, nu mai stiu unde, cum se curata eficient talpa masinii de calcat de toate depunerile negre. Nu ma asteptam la vreun rezultat specataculos, mai ales ca am incercat de-a lungul timpului tot felul de artificii, am frecat cu peria aspra si detergent, cu lama de ras, etc, si nimic nu a dat  un rezulat multumitor. Azi insa, am avut o surpriza.
Am luat o coala alba (bine, am rupt o foaie dintr-un caiet de romana :)), am asezat pe ea un pumn de sare grunjoasa si apoi am executata miscari energice, circulare, pe deasupra ei cu fierul de calcat incins. 



Iata cum arata sarea cand am terminat...


Talpa masinii n-am mai fotografiat-o pentru ca ma grabeam( inca ma grabesc :)), cert este ca a iesit atat de curata incat nu am avut nicio emotie sa o asez pe frumusica asta ce o sa zboare in curand spre alte meleaguri.

Am fost entuziasmata de aceasta... descoperire sa-i zicem, incat m-am grabit sa o povestesc aici. 


Sper sa va fi fost de folos, iar daca stiti  "secrete"' similare eu sunt dornica sa le ascult, si promit sa nu spun nimanui tuturor :).

Zi insorita sa aveti!

10 octombrie 2015

Dialog zgribulit

Dis de dimineață,  jumătatea mea:

- Ar cam fi cazul sa pornim centrala,  ce zici? 

- Vezi,  asta nu-mi place mie la toamna... că nu vine și ea.