20 octombrie 2015

Pozitiv in negativ

Nici nu mai stiu daca sunt bucuroasa sau trista ca fetele invata una de dimineata, una dupa-amiaza. Daca ma gandesc ca le vad pe rand, ca ele doua stau impreuna zilnic foarte putin, ca toate activitatile mele se strecoara intre un pus de masa si un strans de masa, urmat intr-o ora-doua de un alt pus de masa si un alt strans de masa pentru celalalt copil si apoi pentru copilul si mai mare :) (macar am scapat de corvoada spalatului de vase, acum avem masina care face treaba asta pentru mine), as zice ca e destul de neplacut. Dar daca e sa nu fiu carcotasa si sa fac ceea ce fetele ma sfatuiesc mereu, sa caut o parte pozitiva a oricarui lucru care pare neplacut, atunci chiar descopar multe avantaje ale acestui program...fracturat.

Faptul ca micul dejun mi-l iau cu Firicica e minunat. Micul dejun al Mariei ar trebui sa fie rapid pentru ca de obicei are mult de invatat, dar asta nu ne impiedica sa savuram o cana de ceai fierbinte sau, mai rar, o cafeluta, sa stam la povesti pe indelete, sa aflu ce mai e pe la scoala, ce mai fac si zic colegii ei, prietenii, profesorii, ce-i mai place, ce-o mai deranjeaza, mai o incurajare, mai un sfat, si nu neaparat numai dinspre mine spre ea ci si invers, uite asta-i un mod foarte reconfortant de a-ti incepe o zi.

La pranz Maria mananca singura, eu doar sunt prin preajma, una ca e prea devreme pentru mine cand pleaca ea si apoi imediat ce pleaca ea apare si Pufi si trebuie sa aiba si ea un tovaras la masa, nu? Si uite asa o a doua repriza de stat si vorbit cu copil, alt copil, alte povesti, alte tristeti sau veselii, dar pe toate incercam sa le privim  in mod pozitiv. Si asta e benefic pentru toata familia. Iar eu recunosc ca sunt printre principalii beneficiari. 
Spre exemplu... Intr-o seara am scos ceva din congelator si nu am impins cat trebuia sertarul inainte de a inchde usa. Peste noapte tot ce era in sertarul respectiv s-a dezghetat. Dimineata, desi nu aveam nevoie de nimic din congelator nu stiu ce mi-a venit de i-am pipait un perete lateral. Era fierbinte. Mi-am dat seama imediat ca ceva nu era in regula, l-am deschis si am constatat ca tot ce era in sertarul la care umblasem de cu seara se dezghetase. Ce tristete pe capul meu, nu mai trebuie sa va zic. M-am asezat in fund pe scara si m-am pus pe plans. Dupa ce mi-am sters lacrimile m-am apucat  de gatit o parte din ce am scos din sertarul decongelat, alta parte ajungand la gunoi. Am avut tocanita de legume sa ne punem si-n cap. Eu mancam si tot imi venea sa plang, nu puteam sa-mi scot din cap cat de neatenta fusesem, ca tot ce era in sertarul ala adunasem ca o furnicuta asa in timp, ca erau pentru la iarna, etc... Ei, in momentul asta intra in  actiune Maria si dupa aceea tot familionul, ca "vezi si tu partea pozitiva a situatiei". Care parte pozitiva? Nu e nicio parte pozitiva? "Ba da, este intotdeauna este. Ia sa vedem ce am pierdut noi acolo?" Un sertar intreg de legume. "Pai n-a fost chiar in intregime pierdut, uite, ai facut o mancarica." Da, dar nu prea era nevoie de ea, ca aveam alta mancare. "Ok, dar daca lasai deschis un sertar cu carne nu era mai grav? Era, carnea e mai scumpa decat niste amarate de legume". Ai dreptate, era dezastru daca se dezgheta carnea, avem si pui de tara de care mi-ar fi parut rau tare. "Vezi? Altceva acuma...daca lasai nu un sertar neimpins ca lumea, daca nu inchideai usa cum trebuie si se dezgheta chiar tot ce era in congelator?" Ei, atunci ma impuscam (am eu un pistol de lemn) "Si daca ne mai gandim mai gasim parti pozitive. Spre exemplu daca nu te prindeai azi ca e ceva in neregula, nu cumva, asa in timp s-ar fi dezghetat tot congelatorul? Deci o parte buna e ca te-ai prins destul de repede." Da, cred ca da. "Vezi, daca privesti situatia in mod pozitiv nimic nu mai pare atat de groaznic.

Si asa e! Nu stiu ce m-as face eu fara oamenii si omuletii astia. 
Mie imi place  sa cred ca si reciproca e valabila,
optimist gandind :)



Acum un exercitiu pentru acasa:
Ce avem noi aici? Un mar viermanos cumva?
Gresit, un mar care nu a vazut in viata lui chimicale, deci un mar sanatos!

Asta asa pentru ca repetitia e mama invataturii :))

20 de comentarii:

  1. M-am întristat și eu, dar mi-a trecut...Mai sînt încă legume, puțin mai scumpe, dar mai sînt. O să fie și la iarnă, deci, să mîncăm proaspăt! O zi bună!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ah, da, eu n-am menționat, întâmplarea e de acum câteva săptămâni, m-am mobilizat intre timp și sertarul este înțesat la loc. Mulțumesc, doamna Marta!

      Ștergere
  2. D-apai sa fii tu sigura ca si reciproca este valabila. Noi, mamele cu bloguri spunem mai multe, adica scriem aici si uneori este mai usor sa te exprimi in scris. Parca mai usor exprimi unele sentimente in scris. Sa stii ca si eu cred ca as fi fost aproape de plans, dar are dreptate Maria si familionul. By the way, tare dragut familion ai, sa-ti traiasca!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, și mie îmi place familionul meu ☺. Mulțumesc, Mihaela!

      Ștergere
    2. Si eu vad tot un mar rosu,aromat si sanatos.:)
      Viata ne ofera bucurii si tristeti,iar noi le ducem pe toate.
      Pupici familiei cu omuleti mari si mici.:)

      Ștergere
    3. Pe tine trebuie sa te creada toata lumea, ca tu stii cum e cu merele sanatoase crescute in propria gradina, asa-i?
      Numai bine, draga Angi!

      Ștergere
  3. povestea ta mi se pare atât de naturala :) precum marul sanatos din fotografie :)) Ca sa nu lasam mediul-nociv c care suntem bombardati de mass-media sau de n-surogate chimice care ne înconjoara, reactionam din când în când asa - mai cu un plâns din te miri ce, mai cu o stare "plouata" sau "cu ceata" dar... familia este mereu cea care ne readuce armonia! Ce bine ca nu suntem singuri pe lume! Nimic nu este mai frumos decât sa stii ca oricând ai pe cineva sincer, cu care poti sa-ti împarti bucuriile si tristetile.
    Pupici si îmbratisari :-*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, corect, fără familie, prieteni și sănătate viata ar fi tare urâtă.
      Te îmbrățișez și eue, Carmen!

      Ștergere
  4. Sa stii ca am ramas masca. Pana la faza cu ganditul pozitiv, am trait alaturi de tine punct cu punct tragedia cu sertarul dezghetat. M-as fi comportat fix la fel ca tine, poate chiar mai dihai. Mi se pare si acum o mare pierdere, dar ca fetele tale sa-ti expuna acele atat de firesti aspecte pozitive nu m-am asteptat. Le citeam si parca imi venea sa-mi dau cu mana peste frunte! Dooooh!!
    Da, domnule, lucrurile chiar pot fi privite si altfel decat in negru absolut! Spun asta in ideea in care tot ce au spus ele este perfect logic si plauzibil, nu inventii de amagit.
    Jos palaria! Sa-mi mai dai exemple din astea, poate prind si eu spilul, ca m-am cam saturat de pesimismul meu, iar eu pozitivisti din astia nu am in dotare :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hihihi, Cristina chiar am un exemplu de acum vreo 20 de minute. La noi e o vreme de-aia laptoasa cu ceata deasa si cand s-a trezit Maria a zis: "Aoleu ce vreme urata, si eu tre sa ies din casa." Eu am zis las' ca nu-i chiar asa de urata, ia sa vedem noi partea pozitiva. "Ai dreptate, o parte pozitiva ar fi ca... nu mai transpir in drum spre scoala si ca pot sa-mi imbrac hainele alea groase frumoase pe care le am, iuhuuu... "
      Deci metoda e perfecta pentru a-ti indrepta atentia spre partea buna a lucurilor, la noi a devenit o obisnuita. Acuma nu vreau sa creez falsa impresie ca la noi e totul o fericire, ca nimic nu ne atinge, Suntem o familie normala, cu bucurii si tristeti, dar cand apar tristetile incercam sa nu le lasam sa ne dirijeze.
      Inchei cu o fraza pe care o aud eu uneori de la copilu' mic: "Simt eu asa ca ai nevoie de o imbratisare!" Deci draga Cristina, te imbratisez! :)

      Ștergere
  5. Dar daca lasai deschis un sertar cu carne?... :))
    Ce familie frumoasa sunteti si ce noroc pe tine sa fii aproape de fetele tale istete si pozitive!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, uneori ma minunez si eu de ce noroc pe capul meu cu asa familion, si nu o zic la misto.

      Ștergere
  6. Fii atentă, Ina! Am primit un telefon acum 10 minute si mi-a zburat gandul fix la tine.
    Mama mea are un beci mare, racoros. Pe un perete m-a lasat pe mine sa-mi pun rafturi, pe care-mi tin si eu una-alta, pentru iarnă. Ei bine, tocmai m-a sunat să-mi spună că ultimul raft a căzut, si s-a spart tot ce era pe el, adică vreo 20 de borcane de 800g, cu murături.
    Te rog mult de tot, spune-le fetelor tale să-mi transmită prin tine partea pozitiva a intamplarii, ca eu nu-s capabila s-o gasesc in minutul ăsta. Pe bune!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ba da, este. Inteleg ca nu era nimeni in beci cand s-a intamplat evenimentul, deci nu s-a accidentat nimeni. Doi la mana, e bine ca s-a intamplat acum si nu in mijlocul iernii pe nisoare si vifor, piata este inca plina de legume, stocul poate fi refacut. Am vazut ieri niste gogonele verzui rosiatice la piata, numai bune de pus la borcan.
      Asta asa fara sa consult familionul, o sa vedem ce mai gasesc si ele.
      Cu siguranta acum ai nevoie de un big hug, deci considera ca te strangem la piept.

      Ștergere
    2. Ahhh, ce draga mi-esti! Ma duc sa cumpar castraveti si gogonele! Și borcane! :))))

      Ștergere
    3. Update de la Maria: Daca s-a daramat numai un raft cu muraturi, al tau, probabil ca au ramas ale mamei tale si na, ce-i al mamei e ca si alt tau :), la o adica, la iarna poti apela la rezerva mamei.
      Si inca o chestie spusa de copilul Maria: "era mai tragic daca era raftul cu dulceturi si gemuri, muraturile sunt bleah!" (Asta spune, evident un nemancator de muraturi :))

      Ștergere
    4. Multumesc Mariei pentru incurajare.
      Atâta alinare am, ca erau buni castravetii. A gustat mama unul, dintre cioburi. Am ramas cu mult compot. Mult, mult, cat sa-mi ajunga pentru doua ierni. :))

      Ștergere
    5. Uite, vezi, alta parte buna, nu s-au spart si sticlele/borcanele de compot :)

      Ștergere
  7. Optimismul e o optiune personala si e foarte important: de ceva timp am descoperit pe un dr neurolog ce explica faptul atat de simplu:

    "Toate emoţiile şi gândurile pozitive, şterg, la nivel de ADN, miodelul negativ care ne face rău, şi se instalează în corp o bună chimie şi un echilibru energetic. "

    http://eualegromania.ro/2015/10/08/dumitru-constantin-dulcan-in-spatele-tuturor-lucrurilor-este-dumnezeu/

    https://www.youtube.com/watch?v=PvhMa0QqDkA

    Ma trezesc dimineata si imi repet: stiu ca e o zi buna, azi voi reusi. Si chiar e o zi buna!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, si eu incerc la fel dimineata sa ma autosugestionez, nu totdeauna imi iese ce e drept. O sa ma uit pe link-urile ce mi-ai dat, multumesc1

      Ștergere