Copiii si limbile straine

Mă sună tata sâmbătă să mă întrebe de una,  de alta,  în special de copii: "Ia zi, a ajuns Măriuța în Franța? Ioana a ieșit de la concurs?" Știa de Maria ca a plecat în Franța (dar nu știa ca nu avea cum sa ajungă atât de repede) si că sunt cu Ioana la București la un concurs de engleză. Tata ține să mă prevină părintește, cum numai el știe s-o faca☺: "Aveți grija voi cu limbile astea străine că rămâneți fără copii." Cum așa?  "Păi dacă or să știe asa bine limbi străine,  tu crezi ca or să mai rămână în țară?" Mda, știu și eu ce-or sa mai facă și copii mei în câțiva ani? Nu pot decât să sper ca vor lua hotărârile care vor fi cele mai bune pentru ele. Că eu o să sufăr dacă-mi pleacă departe, asta e clar,  dar contează  prea puțin,  înspre deloc,  totul e sa le fie lor bine,  nu? Până când o fi sa se aleagă  drumurile eu gândesc că orice cunoștință dobândită nu poate fi decât un câștig pentru ele. Și sa ne înțelegem, nu le-a împins nimeni de la spate, ba chiar, pe la începuturi, eu am fost tentata sa nu o las pe Maria la un concurs de engleza pentru ca îmi strica o ieșire la munte sau nu mai știu pe unde (ce mai mamă!!! ). Și i-am zis: unde te duci tu? Nu-ți dai seama ca te bați cu copiii aia care fac meditație de la grădiniță? Și răspunsul a fost: "Și ce dacă?  Eu ma duc!" Când a venit cu rezultatul,  mai bun decât al multora cu ani de meditații în spate mi-a zis: "Ai văzut? n-ai avut deloc încredere în mine..."  M-am simțit îngrozitor. Dar mi-am învățat lecția și de atunci le încurajez pe amândouă să-și urmeze pasiunile, sa meargă la ce concursuri vor ele,  eu nu ma mai bag :) 

Cât a stat Ioana în concurs noi ne-am dus în Cișmigiu ca era aproape.  Frumooooos parc!!! Curat,  îngrijit,  plin de flori,  de porumbei și la 8 dimineața  era aproape pustiu.  Am stat pe băncuțe,  am ascultat pasarelele,  am "ciugulit" un sandviș ca eram plecați de cu noapte și nu apucaseram să mâncăm de dimineață. Am hrănit și câțiva porumbei că nu se făcea să le facem poftă și să nu le dăm și lor ceva ☺

Combinația asta de lalele galbene și roz intr-o mare de nu-ma-uita, pe mine m-a topit. Este cel mai delicat aranjament floral pe care l-am văzut eu în vreun parc, ever!

Am fost în Cismigiu și după-amiază când am fost după rezultate, trebuia sa vadă și Ioana frumusețe de parc.  Cu ocazia asta am descoperit și lebedele și pâunii pe care ii ratasem de dimineață.  Cel mai mult mi-a plăcut însă de dimineață când tot parcul era al nostru, acum era arhiplin.  Nu-i nimic,  e bine și asa! 

N-am zis nimic de rezultat...  Ioana nu a luat niciun premiu,  dar un loc 11 pe lista la un concurs național eu zic ca e un rezultat foarte bun, cel puțin noi suntem foarte mândrii de ea.