13 martie 2015

Știu cum e

Veneam zilele trecute spre casa,  eu și gândurile mele... Străduța pe care mergeam - cu sens unic, mașini parcate și pe stânga și pe dreapta,  eu,  un amărât de pieton, mi-am găsit cărare doar pe mijlocul șoselei. Eram cam obosită și puțin absenta,  totuși bătrânica ce stătea în dreptul Policlinicii,  și ea tot în mijlocul drumului, și gesticuland spre mine, nu am putut sa nu o observ. Mărunțică, îmbrăcată în negru, cu basma pe cap,  m-aș risca să zic că era de la țară, și nu că aș avea ceva cu țăranii, eu însămi fiind o țărancă rătăcită la oraș, pumnul drept deasupra capului, il flutura către mine cu mesajul clar "vai de capul tău ce-o sa pățești când ajungi aci!". Aoleu,  da' ce-am făcut? După declarația asta de război a început să rotească palma cu degetele răsfirate în dreptul capului,  știți voi,  gestul ala de "hai ca ești nebun".  Ei, asta e prea de tot,  sigur nu-s pentru mine mesajele astea, și ma întorc.  În spatele meu, gâfâind,  venea un zdrahon de om cu trei covrigi înșirați pe o sfoară. 

- Ce e bre,  ce-ai pățit?
- Cum ce-am pățit? Iaca a venit doctoru' și a trebuit sa las pe alții sa intre înaintea mea. De ce ai plecat?  Nu trebuia sa pleci!!! (Mie-mi era clar de ce a plecat,  răspunsul era înșirat pe sfoară)
- Păi dacă erai prima, de ce nu ai intrat? 
- Cum să intru,  SIIINGURA?! 
- Da,  singura, ce, ești copil? 
- Cum să intru, mă, singură,  dacă mi se făcea rău acolo? Gata,  nu mai mergem nicăieri,  descuie mașina că mergem acasă. 
- Păi am bătut drumul degeaba până aici? 
- Ce să-ți fac dacă ai plecat?  Nu trebuia sa pleci! Ai plecat tu de nebun...  și eu am pierdut rândul. Hai descuie mașina. 

Dacă nu as fi fost obosită și dacă nu as fi avut și eu parte de niște dialoguri oarecum similare poate m-ar fi amuzat copios dialogul mama-maruntica-zdrahon-de-baiat,  dar asa nu am putut decât sa compătimesc ca o stiutoare bietul om. Și cum altfel,  când eu ma întorceam de la spital cu sarsanaua plina de mâncare (și nu era prima oara când se intampla), gătită special pentru tata Moromete,  plimbata doar, ca de mâncat nici vorba sa se atingă de ea.  "Și mâine ce să-ți mai aduc?  Ai pofta de ceva?" "Nu-mi mai aduci nimic... Nu vezi ca toți din salonul asta suntem pe ducă? " Sau: "hai ca azi arăți mai bine,  ai prins culoare în obraji, uite,  ai și pofta de mâncare,  ești mai bine decât ieri".  "Tu ma omori pe mine cu incurajarile astea ale tale!  Mai bine ai vorbi cu frate-tu,  sa nu va ia pe nepregătite... " Și asta e doar un mic rezumat...  Asa ca e de înțeles de ce îmi venea sa ma  ridic pe vârful picioarelor și să-l bat compătimitor pe umăr pe bietul om și să-i spun : Știu cum e! 

Bineînțeles că după ce și-a făcut numărul,  mărunțica a intrat fain-frumos în curtea Policlinicii urmată de zdrahonul de băiat și de cei trei covrigi,  evident. 

22 de comentarii:

  1. Ufff! Imi pare rau ca nu sunteti bine. Sper ca tatal tau sa se puna ca lumea pe picioare si sa lase... glumele. :) Multa sanatate!
    Am senzatia ca la batranete parintii se poarta precum ne purtam noi cand eram mici.
    Va imbratisez!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa i-am zis și eu: "moșulicule, parca ai fi un copil rasfatat" Acuma e deja mai bine, dar nu mai am curaj să-i spun, ca sa numa contrazică.
      Te pup, Catrinelule!

      Ștergere
  2. Multa putere, draga Ina! O sa treaca si asta.
    Bunica mea s-a simtit foarte, foarte rau, pana acum cateva saptamani. Acum e mai bine, dar refuza sa manance orice altceva inafara de supa cu taietei si piure de cartofi. E convinsa ca orice altceva ar baga in gura, o sa-i fie din nou rau. Nici macar nu vrea sa incearce altceva, nici macar un amarat de morcov fiert din supa aia.
    In plus, as mai pleca si eu, poate chiar pentru o perioada mai lunga, dar momentan mi-e imposibil. E convinsa ca daca plec, moare. :(

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga Ella, îți spun și tie: știu cum e! ☺Sper ca și bunica ta sa se însănătoșească ca sa poți să-ți vezi și tu de planurile tale.
      Te pup!

      Ștergere
  3. aaa, pai se rasfata si ei acuma, ca destul ne-au rasfatat ei pe noi cand eram mici! le place sa se alinte, sa se dea mai rau decat sunt, ceea ce e bine, ca atata timp cat au puterea sa exagereze, inseamna ca inca nu-i grav si ei inca nu-s cu adevarat speriati.
    sper sa am dreptate si tatal tau sa se alinte doar, iar din zi in zi sa fie tot mai bine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Culmea e ca tata se alinta destul de convingător, Acum e mai bine, o recunoaște și el. Speram sa fie din ce în ce mai bine.

      Ștergere
  4. Ai scris foarte fain!!! Sănătate multă ție și tatălui tău.

    RăspundețiȘtergere
  5. Parintii, deh! Devin sensibili si tot au impresia ca ne deranjeaza pe noi cu problemele lor. Si eu stiu despre ce vorbesti!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Immm, eu nu știu dacă își fac mereu probleme ca deranjează... Parca de multe ori este și ceva de genul "hai ca doar un părinte ai și tu..."

      Ștergere
    2. Iti dau dreptate...Mie mi se pare ca de multe ori sunt ambele situati..Sanatate tatalui tau si multa rabdare si curaj tie draga Ina

      Ștergere
    3. Da, părinții noștri, niște copii mari. Mulțumesc de urări, Ghemuletule!

      Ștergere
    4. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

      Ștergere
  6. Draga Ina, stiu cum e! Ai nostri s-au dus de mult, acum ne e tare dor de ei! Asta e, repetabila povara! Numai de bine sa auzim!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Și mamă s-a dus de mult, a rămas doar tata Moromete, pe care încercam să-l ținem cat mai mult lângă noi. Dar ar trebui sa vrea și el, sa fie mai optimist...

      Ștergere
  7. Of, ce bine ar fi sa...nu stim cum e .
    Ma bucur ca e mai bine. Si va fi si mai bine.
    Ina draga ma tot gandesc la tine...ca doar a fost ziua lui martisor, Numai bine.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bine ai revenit Jeny! Din păcate, pentru mine mărțișorul a trecut cam neobservat, nici n-am făcut, nici n-am dăruit, nici n-am prea primit... Ei, or sa mai vina și alte zile de mărțișor.

      Ștergere
  8. noi, oamenii, ramanem niste copii. Eu ma incred intr-un corp care spune: stop mancare pt o perioada. Corpul stie ce poate.

    Insanatosire grabnica tatalui!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, probabil ca asa este. Oricum, lucrurile par a evolua un pic mai bine. Vedem...

      Ștergere
  9. Sanatate multa tatalui tau, draga Ina!
    Imi place cum povestesti!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc, Loredana, mulțumesc de două ori!

      Ștergere