18 februarie 2015

Miercurea fara cuvinte - Oldies

Bunicul dinspre mama.


Infirmier, nu s-a mai intors din razboi. 
Ultimele vesti au venit dintr-un lagar din Rusia (asa isi amintea mama)


 Nepoata bunicului meu...


Miercurea (aproape) fara cuvinte a pornit de la Carmen

23 de comentarii:

  1. ce destin nedrept...
    de ce binele este rasplatit, de cele mai multe ori, cu suferinta si nedreptate?
    si iata ca traditia a mers totusi mai departe...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La ce tradiție te referi, Pandhora?

      Ștergere
    2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

      Ștergere
  2. Răspunsuri
    1. Da, Dumnezeu să-l Odihnească!

      Ștergere
    2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

      Ștergere
  3. Si-a facut datoria. Nu stiu de ce astazi "patriotism"nu are parca aceasi semnificatie ca atunci.
    Tu esti nepoata? :)
    Happy WW !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Acum altele-s vremurile, altfel oamenii..
      Nepoata... doar una a avut bunicul ☺

      Ștergere
  4. Adică tu!!!
    Dumnezeu sa-l odihnească, frumos te-ai gândit să-i aduci un mic omagiu.
    Mereu mi-au plăcut fotografiile vechi, alb-negru.

    RăspundețiȘtergere
  5. Din păcate, mulți bunici nu s-au mai întors!
    Uniforma militară este prezentă la cele două generații .... :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Dumnezeu sa il odihneasca in pace! Mi-as dori ca pe Pamant sa fie macar o zi in care sa fie pace in fiecare coltisor din lumea asta. Oare o fi fost vreodata o zi ca asta ca absolut in niciun loc sa nu fie razboi?
    Tu esti acolo in poza??? Vreau detalii! O fi miercurea fara cuvinte, dar la comentarii nu se pune, nu?
    Va pup! Va imbratisez!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tu vrei romane la Miercurea fara cuvinte ☺?
      Eu sunt acolo, pe vremea când "tatucul" nostru voia ca studentele sa facă armata. Dar nu prea m-a deranjat (se vede și în poza) în afara de faptul ca iarna mantaua era mai grea decât mine și nu o puteam imbraca singura, o colega se suia pe un scaun și mi-o ținea. ☺După aia ma știam eu să-i țin ei mantaua. Eh, amintiri din copilărie...

      Ștergere
  7. Foarte mulți nu sau mai întors. Multă sănătate

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asta e clar. Mulțumesc de urare!

      Ștergere
    2. Asta e clar. Mulțumesc de urare!

      Ștergere
  8. faina nepoata! la asemenea bunic nici ca se putea altfel!
    pup Happy WW! ♥

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ☺Îmi pare rău ca nu am cunoscut acest bunic. De fapt n-am cunoscut niciun bunic :(

      Ștergere
  9. Respectul si memoria pe care le ai pentru familie ma impresioneaza. Poate si pentru faptul ca de vreun an adun poze si incerc sa schitez un arbore genealogic...Si eu am apucat acele vremuri cand noi fetele faceam armata, eram ca un card de gaste de galagioase. O colega isi stramtase si scurtase la croitor toate tinutele...a fost mare scandal...ce amintiri mi-ai starnit? Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, Silvia, cred ca e o vreme când toti întoarcem privirea spre trecut. Eu am marele regret ca, în copilărie, când îmi povestea mama despre părinții ei, care amândoi au murit când era ea mica ( la fel și la tata), eu nu prea eram atenta. Mama nici nu povestea cu tristețe, eu le luam ca pe niște povesti. Acum realizez ce povești triste erau...
      Acum îl mai trag de limba pe tata, îl mai și înregistrez când povestește, ma bătea și pe mine gândul sa fac arborele genealogic.
      Armata noastră, da, era de tot hazul. Pe mine ma enerva cel mai tare ca de ne întâlneam cu vreun ofițer pe strada era musai să-l salutam. Și ăștia erau tot timpul amuzați de situație. Țin minte ca vrând să-l ocolesc pe unul, sa scap de salut, am dat sa intru într-un magazin și am intrat în plin într-un alt ofițer care ieșea din magazinul respectiv. Cred ca ma făcusem ca un rac fiert, pe dumnealui l-a umflat rasul... Ei, povesti de armata sunt cata frunza, cata iarba, ca și cele pescărești, nu? ☺

      Ștergere
  10. Iti sta bine in uniforma ....si eu imi amintesc, eram deja angajata cind a venit legea cu armata, nu doar pentru studente, paremi-se toate femeile pina in 30 de ani trebuiau sa aiba pregatire militara...." sa stii sa te aperi in caz de razboi"... de Doamne fereste nu eram noi trimise in prima linie. Uniforma, instructaj, poligon ... am invatat ceva necesar in caz de !

    RăspundețiȘtergere
  11. Nu - mi mai amintesc exact cum a fost legea aia, cine făcea și cine nu armata, dar îmi amintesc de liceu, când făceam preliminara, in uniforma aia albastru-cerneala. Ce prostie!

    RăspundețiȘtergere