27 decembrie 2014

Jurnalul unei femei simple

Pentru azi... 
vineri,  26 decembrie,   ora 22.22

Afara...
Acum ninge cu fulgi mari. Cu vreo ora în urmă nu era prea clar dacă ninge sau dacă ploua,  era cam asa... 



În casă...
Sunt într-o alta casă,  unde e plăcut. 

Mă  gandesc...
Știu ca e prea devreme,  dar mă întreb dacă la vară să mai mergem în concediu la mare sau mai bine să facem o munțomăneală așa cum scrie la carte,  cu multe trasee,  cu gașcă mare,  că asa e mai vesel... De-om fi sănătoși  (și la pungă grosi) poate le-om face pe amândouă ☺.

Îmi doresc...
Să-mi încarc cât mai bine "bateriile". 

Sunt recunoscătoare...
Că am reușit să-mi îndeplinesc dorința de a vedea faimoasa Piață de Crăciun  a Domnului Președinte. (Stiu că nu dumnealui personal a ornat-o cu mii de luminițe,  dar mie asa îmi place să-i zic :)) 

Din bucătărie...
Hiii,  azi n-am gătit nimic,  n-am așezat nicio masă,  n-am făcut nici măcar un sandviș,  am fost la restaurant... 

Ce mai meșteresc...
În ultima vreme m-am ocupat de cadourile Moșului,  acum gata, pauză! 

Ascult..
Foșnetul filelor de carte.  Maria citește lângă mine cartea primită  de la Moș Crăciun. 

Intenționez să ...
Mi-am propus ca zilele astea să nu mai fac nici un plan,  să iau toate asa cum vin și în general să nu mă mai îngrijorez pentru lucrurile care ar fi posibil sa se întâmple, până nu se întâmplă. 

Citesc...
O carte polițistă pe care mi-a adus-o Moș Crăciun secret. 

Sper...
Să nu rămân niciodată singură pe lume. 

Abia aștept...
Sincer,  în momentul asta, nu aștept cu nerăbdare nimic. 

Am învățat că...
Oricât de multe ai învățat în viata ta,  în unele privințe copiii îți dau clasă  orice ai face. 

Ieri...
Ce mai zi! Desfăcut cadourile de sub brad, primit musafiri,  desfăcut alte cadouri,  mâncat,  băut,  cu moderație,  făcut bagaje. 

Azi...
Altă super-zi,  am ajuns la Sibiu,  iar pe seară am admirat piața superb luminata,  am mâncat turtă dulce, am băut ciocolată  caldă, vin fiert,  mere-n zahar ars,  și l-am felicitat pe Domnul Președinte... Daaa, am trecut pe lângă dumnealui și i-am zis: Buna seara, Domnule Președinte! Ați făcut treaba buna! La care copilu' mic izbucnește în ras,  și se întoarce către mine: "mami, știi că ai vorbit cu un afiș,  da?" 
Ce știu copiii ăștia? 



Maine...
Tati are în plan o excursie,  vedem de s-o putea pune în aplicare. Mă uit pe geam și zăpada crește,  crește... 

M-am gândit sa împărtășesc...
Bineînțeles,  poze cu luminosul Sibiu... 





Noapte frumoasă să  aveți  și  ziua de mâine să vă fie inzapezita și nu prea ! ☺

19 decembrie 2014

Jurnalul unei femei simple

Pentru azi... vineri, 19 decembrie, ora 8.51

Afara... e ceață, cred ca e și frig.  În mod normal nu m-ar deranja,  dar acum sunt răcită și vremea asta îmi schimba planurile ce le aveam pentru azi,  adică tuns,  vopsit. Brrrr,  nu ma văd ieșind din casa și cu atât mai puțin plecată de la salon cu parul semi-umed. 
Nici de spălat geamuri nu poate fi vorba,  dar din cauza asta n-aș plânge prea tare... 

În casă... Sunt sigura ca e cald și bine. Cel puțin asa e sub plapuma și pătura cu care sunt învelita.  S-ar putea însă sa ajute mult și bluza ce o am pe sub pijama și puloverul de lânică de pe deasupra. Urata e răceala asta! 

Mă  gândesc la... cum o sa merg eu la sindrofie (planificata cu mult timp inainte) cu nas de Rudolf... Ma întreb,  m-or primi oamenii aia cu plapuma,  paturica și cele enșpe pulovere cu tot? 

Îmi doresc... să văd piața  de Crăciun din Sibiu.

Ascult...  radioul, respectiv niște reclame și nu pot să  nu mă  intreb: când  au inventat oamenii aia sloganul cu "mos Vinulică , ocrotitorul băutorilor de vin bun" aveau ei în fața lor o sticla,  doua,  nouă,  de vin bun,  goale pe jumătate sau pline pe jumătate? Cum necum cred ca le-aveau,  că altfel de unde atâta Inspirație? 

Intenționez ... să  mă fac bine! 

Citesc...  rețete de mâncăruri  de post,  dar astea cred ca nu se pun ☺

Sper... ca vacanta asta sa fie pe placul întregului familion,  cadourile sa le fi nimerit la fix,  pentru toată lumea! 

Abia aștept... să împodobim bradul.  Cred ca fetele vor avea onoarea anul acesta,  vreau sa fie surpriza... pentru mine! 

Am învățat...  oarecum,  să  primesc complimente și daruri. Dacă i se pare cuiva ca nu m-am schimbat în ultimii ani,  greșeala  e a lui/ei, doar n-o sa ma apuc eu acum să-i corectez...
Cat despre cadouri,  nu spun niciodată "nu trebuia", chiar și atunci când sunt mai costisitoare încerc sa nu comentez,  poate chiar le merit,  nu?  Dar tot nu mă las eu până nu-mi scapă un  "ce-ai făcut, ai spart vreo banca?" Ei, aici tre' sa mai lucrez... 

Ieri... Am avut o discuție interesanta la masa,  despre dans,  de ce unii nu dansează pe la nunti și petreceri... Cineva a zis "mie nu-mi place".  Atunci a sărit copilu' mic,  care a fost în total la doua nunti, dintre care la una era prea mica să-și mai amintească ceva,  și zice: Nici mie nu-mi place sa dansez,  dat tot dansez. Mai  bine ma fac de ras decât sa rămân forever alone  pe margine... 
Cred ca ar fi cazul să-mi completez colecția de dicționare,  cine știe cat o sa mai pot tine pasul... 

Azi... Nici nu vreau sa ma gândesc,  am atâtea de făcut...  și eu zac! 

Maine... Vreau sa nu semene cu azi

M-am gândit să împărtășesc... Poza cu Zambila mea.  Recunosc, n-am prea avut încredere în ea, nu credeam ca o sa crească doar cu apa și soare. (Scuzați calitatea pozei,  cred ca și aparatul e răcit ☺) 




17 decembrie 2014

Miercurea fara cuvinte

Despre ce artista (nu) vorbim noi aici, la Miercurea fara cuvinte?


Aveti aici niste hint-uri...



Va puteti inscrie la MFC la Carmen

16 decembrie 2014

Din cutia de bomboane

Tot in cutia de bomboane, acolo unde a pus mama fotografiile de familie ce n-au mai incaput prin albumele foto, am gasit si o poza de la nunta mea. O poza pe care eu nu o am. Stiti cum se intampla, tu faci niste dubluri ale unor poze care-ti par mai deosebite, le imparti alor tai, dar le arati si restul pozelor. Si atunci cineva se indragosteste subit de o poza care nu are dubluri, insista sa i-o dai, tu zici ca nu, ca alta nu mai ai, dar pana la urma te lasi induplecat, las' ca noi avem filmul, putem sa mai scoatem cate poze vrem. Si, evident, nu mai scoti nicio poza fiindca ai uitat din secunda doi de ea. Cred ca asa s-a intamplat si cu poza asta. Dar inainte sa v-o arat va arat alta poza, tot de la o nunta, mai de demult...

Parintii mei
 4 februarie 1960


Si aici... fiica parintilor mei care tocmai fusese recuperata de ginerele din dotare, dupa ce fusese furata si plimbata cu masina prin oras pe tot timpul negocierilor :)
19 iulie 1997


Mai am bombonele-fotografii, cred ca am sa le postez asa in timp, sa ramana aici, pentru fetele mele.
Hai sa craciunim frumos!


15 decembrie 2014

Scotocind prin amintiri

Ieri dimineață pun mâna pe telefon:

- Hai salut tataule,  ce faci? 

- Uite, mă pregăteam să mă bărbieresc. 

- Ai nevoie de musafiri? 

- Aooooleu,  îmi sfârâie  buza!

- Pai vezi ca venim!

- N-aveți voi curajul asta...

- Ba avem, vezi ca-ntr-o juma' de oră ne suim în mașină.

- Gata,  hai ca mă duc să mă fac frumos...

Deci v-ati prins, ieri am fost iar la tarisoara mea, si-am ajuns pe-un soare si-un frumos, aiaiaiii, nici nu-mi venea sa intru in casa, prea era placut afara... A trebuit totusi, pentru oaresce treburi administrative. Am gatit una din mancarurile preferate ale lui tata si stand la bucatarie nu-mi puteam dezlipi ochii de pe geam, asa vreme frumoasa in decembrie nu mai speram, ca tare mult a mai plouat in ultimele zile. Ma uitam la gaini, n-aveau treaba, mancau firicele de iarba pe alese si scotoceau tacticos dupa rame sau alte trufandale. Lenesele, ca acuma mi-aduc aminte, n-au facut si ele de mult un ousor din ala bio, eco, sau cum s-o mai fi numind, nici macar ieri si ele știu cat ma bucur eu cand ma duc la cuibar si gasesc "premiul" acolo. Le-am pus si apa proaspata, le-am dat si porumb si tot degeaba, nerecunoscatoarele! 

Dupa ce am mancat mi-am amintit de poza aia cu mama pe care am gasit-o data trecuta. Ma gandisem s-o iau si s-o scanez dar mi-a fost frica, la cat de aiurita sunt sa n-o ratacesc pe undeva, asa ca pur si simplu am fotografiat-o si am lasat-o la locul ei.


Aici este mama mea, la 17 ani!


Ce sa zic, am cam ramas fara vorbe contempland poza asta... 
I-am zis si lui tata: Mama a fost o artista! Si el a raspuns: "A fost... pana am vazut-o eu."
Pai de ce n-ai mai lasat-o mai, sa cante? "Fiindca ar fi vazut-o si altii" Of, gelosule, ce ma enervezi! (M-am descarcat si eu, ce? Acum niste ani nici nu se punea problema sa vorbesc asa cu tata Moromete al meu, acum a mai imbatranit, s-a mai schimbat, vede si el lucrurile un pic altfel.)

Un pic sunt mahnita ca-mi dau seama ca  momentul mamei de glorie, daca a fost vreunul, a fost scurt. Daca in poza asta avea 17 ani, la 18 fara doua luni tata deja o lua de nevasta. Si s-a terminat! Si cu copilaria ei si cu cantatul si cu mersul la atelierul de tesut covoare, ca na, facea naveta, si iarasi o puteau vedea si altii. Cateodata e greu si sa fii frumos, foarte greu. In schimb am venit noi, copiii. Cred ca nu implinise 19 ani cand a adus pe lume primul copil, fratele pe care nu-l stiu, a murit pe la un an si ceva de leucemie. Abia acum, cand am proprii mei copii imi dau seama cat de greu trebuie sa-i fi fost, de fapt amandurora. 
Ei, dar depre ai mei daca incep sa povestesc, facem de-un roman.

Mai bine sa va arat o alta poza veche pe care am gasit-o acasa, este poza unui covor tesut. Cred ca o avea de la atelierul unde si-a facut ea ucenicia timp de un an. Imi spunea ca ii placuse foarte mult, si ca toata lumea era multumita de ea ca "prindea repede". 



Astfel de covoare facea mama mea, acasa, fara nicio schita, fara nicio rigla, centimetru, ruleta sau alt instrument de masura si ieseau perfecte. Eu eram pur si simplu fascinata, stateam langa ea si vedeam cum rupe o fila dintr-un caiet de matematica, o impatureste, ea stie cum si asta era masura ei. Alte ori isi folosea doar degetele, cate doua sau cate trei, asta era masura intre flori sa zicem. Genial! 
Am si eu cateva covorase din astea si niste carpete facute de ea, poate o sa le pozez sa vi le arat, dar ma credeti, da?

E cazul sa inchei aici ca devin lacrimogena.





13 decembrie 2014

Jurnalul unei femei simple



Pentru azi... sâmbătă, 13 decembrie, ora 16.59

Afara... soarele se pregătește de culcare dar e fain,  are pijamale gri-violet-roz. 

În casă... E toată  lumea acasă,  e cald,  e bine. 

Mă  gândesc la... ce o sa facem în vacanta asta de sărbători,  n-aș vrea sa ne plictisim în casă. Orașul e cam sinistru chiar în zilele de sărbătoare. Dacă ieși din casă pe la prânz zici că a căzut bomba atomică,  nici țipenie de om pe străzi și tare nu-mi place. Bine,  asta după ce se termină furia aia a cumpărăturilor de dinainte de Crăciun, când iar nu e de ieșit pentru că e prea aglomerat.  

Îmi doresc... ca... o dată... să ies cu ai mei la cumpărături și să  ne facem toate poftele și să nici nu ne intereseze ce scrie pe etichete, uite-așa! 


Ascult... mai nimic.  De fapt ceva-ceva se aude,  sunt fetele care se mihanesc în camera lor. Tare mi-e drag sa le aud râzând sau cântând,  sau vorbind ele știu ce. Deja diferența de vârstă dintre ele nu mai e asa vizibila, știam eu ca o sa vină și ziua asta ☺

Intenționez să ... ies la o plimbare,  pe jos,  până la niște prieteni,  așa pe întuneric, abia o sa vedem luminițele orașului. 

Citesc... momentan nu mai citesc,  nu am timp pentru că sunt ajutor de Mos Crăciun și am multe de meșterit (am cam tras mâța de coadă până acum și trebuie să recuperez). 

Sper... sa mă mut la un moment dat într-un loc liniștit,  cu vecini faini și climă pe gustul meu. 

Abia aștept... să sparg pusculița să văd ce "furnicuță" am mai fost și eu un an întreg...

Am învățat că...  atunci când îmi fac un plan e bine să mai am unul și de rezervă pentru că nu totdeauna socoteala de acasă se potrivește cu cea din târg. 

Ieri... Pisica vecinei mi-a mâncat jumătate de mușchiuleț de porc scos afară să-l ia vântul ( deci vântul,  nu pisica! ) 

Azi... Încă mă mai gândesc dacă sa împușc pisica (am eu un pistol de lemn) 

Maine... Altă vizită.

M-am gândit să împărtășesc... Poza cu sănioarele dulci ce mi-au invadat biroul.  Se antrenează,  or să  plece care pe unde...





Hai sa ne auzim/vedem/citim cu bine! 


Jurnalul a plecat de aici:
http://corcodusha.blogspot.com.es/2013/05/jurnalul-unei-femei-simple.htm

11 decembrie 2014

Biroul si caloriferul

Știți cum se strigă atunci când urci pe munte o pantă abruptă și bocancii tăi provoacă avalanșă de pietre? Piatrăăă!!! Asta așa ca să-i avertizezi  pe cei din spate, sa fie atenți, să-și ferească tărtăcuța. 
De așa ceva aveam noi ieri nevoie, de cineva care să strige calorifeeeer!!! Ca sa știm si noi că încep să cadă caloriferele, de fapt unul singur, dar insotit de două bucăți mari de zid, suficient să sperie copil pufos care nu știa ce se întâmplă. Se pare că peretele a cedat nervos sub greutatea caloriferului, care  calorifer a căzut chiar la picioarele Ioanei, norocul nostru ca nu pe. 
Și ca drept urmare, astăzi a venit un meșter priceput care a oprit centrala, a făcut mizerie, praf, zgomot, dar după prânz aveam calorifer demisionar repus în funcție si perete cu obraz operat estetic, elegant, fără  nicio "cicatrice", tare ma mai minunez! 

Fiindcă a fost o zi mai agitată (și cu meșterul și cu teza de mâine la mate a Ioanei, făcurăm un pic de recapitulare,  că doar na...) n-am prea avut timpul și starea necesară să mai meșteresc ceva, dar am pozat biroul meu care e încărcat,  cum se zice,  ca un pom de Crăciun. 



Nu va fie teama, nu stric nicio surpriza, cadourile pe care le vedeți le pregătesc pentru niște copilași care n-au ei treaba cu blogul meu ☺

06 decembrie 2014

Ce ți se poate întâmpla când speli vase

Acum vreo juma' de oră spălam eu vase cu drag și spor (da, vezi sa nu,  drag și spor,  pff... ).  Se deschide ușa,  intră copil pufos, desculț, încă în pijama,  să-și ia ghiozdanul aruncat ieri lângă ușă. Când trece prin spatele meu simt braț încolacindu-mi-se după gât,  obraz cald lipit de-al meu,  și pupic pe obraz. Pup și eu obraz pufos, în tăcere.
Mai spăl doua sau trei pahare,  apare Firicel gătit de stradă, acum două brațe mă cuprind pe la spate, alt obraz lipit de obraz, alt pupic, răspund și eu tot cu un pupic. Tot în tăcere...
Dacă stau bine să mă gândesc... s-ar putea să-mi placă să spăl vase.

05 decembrie 2014

Jurnalul unei femei simple



Pentru azi... vineri, 5 decembrie, ora 14.30

Afara... e cam asa... 



Hiiii, ați văzut Mos Crăciunul Invizibil de pe casa vecină?  Cred că face o ultimă inspecție,  deci aveți grijă,  purtați-vă frumos 🌼


În casă... E bine,  liniște,  aștept copilu' mic sa vina sa se culcuseasca lângă mine.  Poate bem și-o ciocolata calda... 

Mă  gândesc la... cadourile de Crăciun.  Am liste (în cap),  am făcut și unele cumpărături și urmează să și meștere  câte  ceva, nu mult,  mai mult simbolic. E adevărat că în alți ani pe vremea asta eram aproape gata cu cadourile,  dar nu intru în panică,  sunt sigură că o să mă descurc și anul acesta ☺

Îmi doresc... o casuta albă, cu ferestre roșii, cu livadă, la țară 🎑 

Sunt recunoscătoare... prietenilor și rudelor care și-au făcut griji pentru mine fiindcă nu am fost de găsit la telefon și s-au agitat,  și m-au găsit pe alte căi și le mulțumesc că s-au gândit la mine.  Promit discuții luuungi după ce schimb telefon decedat 📱🔨cu unul plin de viata📱🎷

Din bucătărie... Ciorbă de fasole,  omletă,   budincă de spaghete cu mere (știu,  sună ciudat dar e foarte bună)

Ce mai meșteresc... Azi am cusut puțin. Vremea asta nu ma lasa sa cos prea mult,  pânza e colorata,  lumina e slabă,  vederea e proastă (ma scuzati),  condițiile ideale pentru a pune lucrul în cutie. 
Meșteresc însă ceva pentru darurile de Crăciun,  dar... secret

Ascult... Pana mai adineauri am ascultat radioul,  dar erau niște comentatori sportivi care vorbeau unul peste celalalt, ma cam deranjau,  asa ca i-am trimis la culcare. 

Intenționez să ... mă pitesc pe undeva și sa împachetez cadourile ce vor poposi la noapte in/pe ghetuțe 📦 Dacă  n-am fost prevăzătoare să fac lucrul ăsta  când eram singură acasă,  ce sa fac acuma... 

Citesc... ușurel, de sezon, "Crăciunul lui Poirot" de Agatha Christie. 

Sper... ca în iarna asta să nu se îmbolnăvească nimeni din familia mea,  nici măcar de-un guturai 💊

Abia aștept... să vad mutrițele  💑 fetelor când vor desface cadourile. 

Am învățat că... ceea ce îmi place azi nu e obligatoriu să-mi fie și mâine pe plac.  Și oamenii se schimba și lucrurile se schimbă... 

Ieri... 
1. M-am dus de dimineață sa o trezesc pe Maria și ea m-a rugat sa ma bag un picuț lângă ea,  asa că am mai lenevit și eu câteva minute, bucuroasă că încă n-a venit vremea să renunțăm la mumuleli,  asa cum povestesc unele mame. 

2. Când s-a întors Ioana de la școală a deschis ușa cu un zâmbet larg pe față : "Haaaaa,  ce miroase asa bine? De la poarta miroase a mâncare nesănătoasă.  Hai sa mâncăm,  sa ne facem porcușori !!! " 

3. Jumătatea mea cea mare m-a informat că în curând voi avea telefon nou 💋

Azi... am făcut niște cumpărături cu ocazia sau în cinstea lui Mos Nicolae, nu poci pentru ca să vă spui,  dar pot sa vă spui ca mi-am găsit ciocolata aia caldă după care mă topesc eu și mi-am făcut provizii pentru vreo lună.  Bine,  asta dacă beau singură. Dacă bem toți ai casei,  și bem,  hai sa zicem vreo săptămână.  Dacă mai am și musafiri,  trei zile 🍵

Maine... Nu știu ce-o mai fi și cu mâinele ăsta. 

M-am gândit să împărtășesc... Poza unei căpșuni recunoscatoare



Zi frumoasă  și ghetuțe pline să aveți mâine!!! 



Jurnalul a plecat de aici:
http://corcodusha.blogspot.com.es/2013/05/jurnalul-unei-femei-simple.html

03 decembrie 2014

Miercurea fără cuvinte

Am salvat-o de îngheț și ea ma răsplătește cu parfum de... jeleu de fructe.  Chiar asa!



Miercurea fără cuvinte,  pornita de la Carmen:

http://vis-si-realitate-2.blogspot.ro

01 decembrie 2014

Zi excepțional de obișnuită

Ce facem noi de ziua națională a României? Păăi... fusese așa  o propunere din partea jumătății mari sa ne suim în mașină și sa să dăm o fugă pân' la București,  sa vedem și noi o parada ca lumea, dar nuș' de ce a murit în fașă proiectul asta.  Cert e că acum stam în casă,  la căldurică,  cu un ceai cald,  o ciocolată calda și o mașină de călcat,  tot caldă,  și ne vedem în tihnă de treburile noastre.
Pentru mine chiar este o sărbătoare,  chiar dacă nu cântă muzica (Ioana a stins radioul ca să  poată  face teme),  chiar dacă atunci când încerc să-i șoptesc jumătății  câte ceva se aude un "șhhh,  eu fac teme aici",  faptul ca suntem toți acasă și ne petrecem timpul împreună pentru mine e mare lucru. 


Eu va doresc tuturor sa va petreceți ziua de sărbătoare exact asa cum va doriți!
Hai la multi ani!