24 noiembrie 2014

De ce nu mai aud unii...

Ieri am dat o fuga la moșie,  noi doi,  fără copii.  Am plecat pe ceața,  am ajuns pe ceață.

Tata ne aștepta cu un sac gol în mana, rulat și legat cu o sfoara, voia să meargă cu ginerele lui sa cumpere porumb.  Rezerva de iarna pentru gaini! După ce ne-am salutat,  a urmat un  firesc "ma vezi ce pletos sunt? nu m-ai mai tuns din 20 august" Ma uit, da, avea dreptate,  îi cam intra chelia-n ochi.. .  Stai liniștit ca te tund,  hai du-te unde voiai sa te duci și după aia...

Băieții au plecat la treaba lor,  eu am ieșit să-mi fac "rondul" prin grădină. Totul era umed,  fără însă a ploua.



Am dat și peste niște luptători din mișcarea de rezistenta. 
Bravo voua ca nu va dați bătuți! 





Despre dânsa ce sa mai zic?  Adevărată eroină ..


Măcesul îmi propusesem sa îl culeg dar când sa ma apuc a intrat în vorba cu mine o femeie ce trecea pe strada,  apoi s-au întors băieții mei și când mi-am văzut jumătatea cu sacul pe umăr nu m-am mai gândit decât "of,  iar o să-l doară spatele"...  M-am dus după ei să-i cert (ca o gaiță ce sunt) și... am uitat complet de măceșe, mai ales ca tata deja scosese la vedere ustensilele de tuns. 


Sa nu va imaginați ca am cine știe ce talent, tata nu e greu de tuns, bagi pieptenele în par cat mai aproape de piele, ce trece peste pieptăn cade jos.  Simplu! 
Glumeț cum e,  zice: bine ca m-ai tuns că-mi acoperea parul urechile, d-aia nici nu mai auzeam.  (nu era deloc asa dar ii place lui sa fie "periuta"... )

A urmat cafeluta savurata pe îndelete și poveștile din copilărie la care l-am provocat iar pe tata.  Acum ne-a spus de foametea de prin 46-47,  provocata de secetă și de cine știe ce altceva.  Avea vreo 10-11 ani și a fost nevoit,  în vacanta de vara,  sa plece împreună cu fratele mai mare în Ardeal sa muncească.  Se pare ca în Ardeal nu era chiar sărăcia lucie care era în sud,  cel puțin nu la ferma la care au muncit ei. Treaba lui era sa îngrijească animalele si nu i s-a părut o treaba asa grea,  era fericit ca avea mâncare din belșug,  lapte brânză... Când s-a întors acasă nu-l mai recunoștea lumea de cat se îngrășare. Și ca un amănunt picant,  sa nu mai zică cineva despre copii ca uita repede, el nu a uitat ca, deși fratele mai mare primise bani și pentru munca lui,  el nu a văzut niciun "franc". Ba mai mult, nici măcar bilet de tren nu i-a cumpărat,  și asta l-a nemulțumit cel mai tare,  fiindcă tot drumul a trebuit sa se ascundă de controlor. Pana și el era uimit cum de tine minte asa amănunte de acum 60 și ceva de ani,  pe cand întâmplările mai recente...  

Tocmai când eram pe picior de plecare mi-am amintit ca voiam sa vad o poza cu mama,  asa ca am adus toate albumele și cutiile cu poze din casa buna.  A trebuit sa scot greaca,  ca aveam mult de "studiat".  Am văzut poza cu străbunicul meu dinspre tata,  cu bunicul dinspre tata care a murit la 30 de ani lăsând 4 copii orfani (bunica murind chiar mai înaintea lui),  poza cu mama îmbrăcată în costum național cântând pe o scena,  avea numai 17ani... Poza asta o cautam,  am vrut s-o iau s-o scanez,  dar m-am răzgândit,  alta data când o sa le scanez pe toate,  cele vechi...

Ne-am ridicat abia după ce am primit telefon de acasă "mami,  noi ce mâncăm?" Am dat niște indicații,  am spălat ceștile de cafea,  ibricul, am pupat tataiul  din dotare și ne-am văzut de drum. 


10 comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. Da, chiar asa a fost, ai înțeles perfect :)

      Ștergere
  2. Si bunica mea mi-a povestit de multe ori despre foametea aia. Cred ca bunica mea cu tatal tau ar avea multe de povestit.
    Imi place tare mult cum scrii!
    Te pup!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mie îmi pare rău că nu am avut momente din astea mai multe cu tata. Și pe mama regret ca nu am descusut-o mai mult. Cu ea am pierdut startul, dar pe tata sper să-l mai "storc" de povesti din astea din copilărie.
      Mulțumesc, draga Ella!

      Ștergere
  3. Si eu am regrete de-astea. Mama mai povestea, dar de la tata greu scoteam ceva. Si eu am pierdut startul, dar cu tata. As fi vrut sa aflu mai multe de la el.. Cand il mai intrebam imi povestea doar pasaje foarte scurte din viata lui. Cred ca nu isi dadea seama ca ma interesa orice chiar si cele mai banale lucruri. Si ei povesteau despre foametea din anii 40...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mie cel mai tare îmi pare rău că nu am fost mai atenta când povestea mama, nu mi se părea asa important și multe lucruri cred ca le-am și uitat. Dinspre partea mamei sigur avem niște rude de care nici nu știm.

      Ștergere
  4. De fiecare data cand scrii aici de tatal tau am asa... un soi de bucurie amestecata cu un pic de nostalgie, de tristete... exact ca toamna. Saracutul! Ce-o fi fost in bietul lui sufletel ca fratele l-a inselat? Tare-mi mai place cum scrii! Asa ma bucur ca o faci mai des in ultima perioada!
    Eu nu mai am bunici. Bunicul din partea mamei a murit cand avea ea 24(eu nici nu eram), iar bunica cand eram eu clasa a X a. Din partea tatalui... traiesc, dar nu am vorbit. :(
    Sa iti traiasca tatal si sa te bucure cu cat mai multe amintiri!
    M-ai facut curioasa in legatura cu acea fotografie. :)
    Va pup pe toti si va imbratisez cu drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Stai liniștită, tata era obișnuit ca fratele lui sa se poarte asa. El pe la 3 ani și-a pierdut și ultimul părinte, tatăl, mama lui stingandu-se când era el bebeluș, și fratele se simțea oarecum superior, fiind mai mare. Am uitat sa povestesc ca, tot acolo în Ardeal a văzut tata prima oara în viata lui o vie adevărată, una din aia ce acoperea un deal întreg. A intrat, a luat un ciorchine și abia după aceea și-a dat seama ca e păzită. Dar pana sa ajungă paznicul la el nu știe de unde a apărut fratele care i-a dat o mama de bătaie... Vezi doamne el era răspunzător pentru fratele mai mic și nu avea chef sa fie izgoniți amândoi de acolo unde era raiul mâncărurilor... El săracul era fascinat de atâta întindere de vita de vie, nici nu știa ca exista asa ceva. Mda, trist, dar tata povestea foarte vesel, chiar ne-a făcut sa radem. A și zis, când aveți pofta sa mai râdeți mai dați o fuga pe la tata moșu.

      Ștergere
  5. Ce-mi lipseste si mie gradina bunicilor.......... Esti o norocoasa!!!

    RăspundețiȘtergere