16 martie 2014

Din cufărul bunicii

Ieri am fost la țară că nu mai puteam de dor. Și mi-am luat și ia în gentă, ce credeați? Știam că sunt șanse mici  să  o scot la lumină dar tot am luat-o. A trecut atât de repede timpul încât nu am avut cum să mai și cos, dar i-am arătat lui tata că uite n-am uitat ce m-a învățat mama în copilărie. S-a bucurat și el cu mine.
Am mai scotocit prin lucrurile mamei, dar nu am mai gasit mare lucru, decât niște fire de mouline din care o să folosesc la iișoara ce-o fac acum și o cămașă de noapte din bumbac care are la gât burta vacii. Am s-o fotografiez la un moment dat ca să vedeți că se poate folosi burta vacii și la altceva în afară de ii.
Am găsit în schimb în căsuța bunicii, care stă părăsită de 11 ani, într-un șifonier, o față de masă și un ștergar.


 Cred că sunt foarte foarte vechi, m-aș aventura să zic pe undeva aproape de suta, dar peste 50 de ani au cu siguranță. 








Nu mai pot fi folosite, sunt grozav de deteriorate, dar m-au fascinat cele două modele!   nu știu dacă mai coase cineva azi așa ceva, poate că la un moment dat o să mă inspir din ele, poate...

M-am gândit și la modelul iișoarei pe care o cos, un model mai ușurel pentru început ca să poată ține pasul și începătoarele și să fie și în culori tradiționale. Am răsfoit și răs-răfoit caietul mamei, am navigat și pe internet și când am dat cu ochii de acest model am simțit așa un fel de căldură... E ceva între mine și modelul ăsta... nu știu, e posibil să fie printre primele modele pe care mi le-a pus mama în mână. Când l-am văzut am zis, ăsta e!


Sper că e în regulă pentru toată lumea. Dar abia de mâine mai luam acul în mână.
Până atunci, noapte bună!


8 comentarii:

  1. Ce minunat este sa ai asa amintiri! Modelele acelea sunt atât de deosebite... Eu mă minunez că noi cu atâta informaţie pe net şi parcă simţim că nu-i destulă... Îţi dai seama cât de creative erau femeile acelea pe vremea bunicii?! Nu aveau Pinterest, google şi singurul "forum" era şezătoarea.
    Acest model este şi pentru mine o bucurie căci ştiu sigur că este prima mea cusătură în punct cruciuliţă. Eram clasa a V a, dacă nu mă înşel... Pupici!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ah și ce frumos era la șezătoare. La noi se strângeau femeile la câte una acasă, vara în curte pe scăunele și băncuțe, iarna la gura sobei. Veneau și fetele, și cele mai mari și cele mai micuțe, și uite așa se învățau unele pe altele. Gazda făcea cafea pentru mame și gogoși pentru copii, dar nu era obligatoriu, mai ales dacă era urgență mare să fie predate iile atunci nu se mai pierdea vremea cu drăgălășenii d-astea. Oricum, era frumos, era un alt fel de a socializa.

      Ștergere
  2. oare ce-i cu mine? in copilarie nu dadeam doi bani pe cusaturile astea populare, iar acum mi se par niste adevarate comori, mai pretioase ca aurul.
    prima, cea in multe culori, e o superbitate. a doua e de luat modelul de pe ea si de refacut.
    modelul ales pentru ie mi se pare grozav de potrivit.

    RăspundețiȘtergere
  3. Cristina o sa-ti spun ce mi-a spus o prietenă aseară când mă tot întrebam de ce am pierdut eu atâta vreme, de ce n-am putut să mă îngrijesc mai demult să fac ii pentru mine, pentru fetele mele, pentru nepoate (de-oi avea). "Nu sosise timpul să faci. Acum a sosit timpul. Las' că e bine așa" Cred că avea dreptate...

    RăspundețiȘtergere
  4. Ce cusaturi frumoase, finute si cu mult bun gust ...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt extraordinare, iar panza topita a celei de-a doua e de-o finete cum nu cred ca am ami vazut.

      Ștergere
  5. Ce comori ai descoperit!!! Oricat ar fi de deteriorate, le-as inrama! Te asteptam cu acul pregatit!

    RăspundețiȘtergere