26 martie 2012

DIVERTA - Magazin (ne)preferat

Ioana are doua magazine preferate. Unul cu tot felul de bibelouri și obiecte numai bune de făcut cadou, si al doilea, Diverta. Dacă la primul mergem nu mergem când ieșim în oraș, la Diverta, face ea ce face si mă convinge să intrăm măcar un pic. De multe ori, fiindcă Diverta este in mall, eu mă duc prin magazinele vecine si ea mă asteaptă să vin s-o iau. Eu mă bucur că e așa atașată de cărți, în vremile astea când aud tot mai mulți părinți plângându-mi-se: "nu vrea domnule să citească o carte... acuma ce să-i fac, să-l bat, să-l omor?" Cum spuneam, eu sunt mândră că fetele mele găsesc, împreună cu mine, plăcerea de a citi o carte, și, în naivitatea mea, mă gândeam că pentru vânzătoarele din magazinele de cărți trebuie sa fie o bucurie să vadă copii răsfoind cărți. Mda, asta gândeam eu... 
Odată mi-a spus Ioana că nu crede că-s prea încântate vânzătoarele când o văd prin magazin. Eu am zis, ei, aș, de unde ți-a mai venit și ideea asta? Păi, uite, răsfoiam o carte și a venit vânzătoarea, a ridicat un ghiozdat care era căzut de pe un raft, dar nu-l dădusem eu jos, s-a uitat urât la mine și mi-a zis: dacă l-ai văzut căzut puteai să-l așezi la loc. Eu atunci i-am luat apărarea vânzătoarei, i-am zis că o fi avut și ea o zi grea si că poate până la urmă nici nu s-o fi uitat așa urât la ea. Nu, nu, știu eu ce-am vazut, a zis ea.
Am uitat întâmplarea asta, până azi când, după o săptămână de stat în casă pe motiv de febră și roșu in gât, ne-am oferit un moment de răsfăț în oraș. Și unde credeți că i-a fost dor Ioanei să meargă? Bineînțeles la Diverta. Am stat multicel, recunosc, am rasfoit cărți,  ne-am uitat după niște cadouri, am și cumpărat o carte... Dar nu asta e important. La un moment dat vine vănzătoarea printre rafturi ață la noi si ne abordează, dar mai mult parcă pe Ioana, o informează că atunci când mai intră singură în magazin să nu se sperie dacă ea o s-o controleze prin buzunare, uite așa, si-ncepe să-i pipăie geaca în zona buzunarelor. Si nu se oprește aici, zice "ia arată-mi tu mie ce ai în buzunare". Ioana s-a conformat. Doamna zâmbea, zâmbet fals, pe care l-am mai vazut în viața mea pe fețele celor neobișnuiți cu zâmbetul. Îi tot repeta Ioanei să nu se sperie, că ea o avertizează, că altă dată poate fi o altă colegă pe schimb și o poate căuta prin buzunare la ieșire, ea să nu se sperie. Îi tot dădea înainte cu să nu se sperie ăsta, exact așa cum ar comunica pasagerilor un pilot de avion în cădere liberă: păstrați-vă calmul! Ioana mea devenise roșie toată, nu înțelegea neam ce vrea femeia aia de la ea. Doamna s-a scuzat față de mine, că e nevoită să facă lucrurile astea, că mulți copii intră în gașcă și se îndeamnă la furat și se întoarce către Ioana: tu să nu te iei după alți copii dacă o să vii cu colegi de-ai tăi pe aici. Măi femeie, în primul rând că educație îi fac (i-am făcut) eu, mama ei adică, aici de față, poate n-ai observat. În al doilea rând, te uiți că vorbeși cu un copil de 8 ani și ceva care n-a ieșit în viața lui singur din casă nici până la colțul străzii, cum ar putea să vină în gașcă la furat? Și în al treilea rând, cum îți permiți să jignești în așa hal un copil și implicit pe cea care-l însoțește, scotocindu-l prin buzunare în magazin? Aaaaa, te simți un James Bond în varianta feminină? Atunci fă bine și așteaptă-ne la ieșire, acolo poți să ne ceri să ne întoarcem hainele pe dos, să ne cauți în genți, dar până atunci, lasă-ne să rasfoim în tihnă. Adică nu, știi ceva, nouă ne-a cam picat un păr in pofta de răsfoit, la revedere, adică nu la revedere, asta ar însemna să ne mai întoarcem... Bineînțeles că răspunsul ăsta i l-am servit DOAR în mintea mea și mult mai regret acum asta. La zâmbetul forțat al vânzătoarei am răspuns si eu cu un zâmbet, la fel de forțat, sper că măcar asta s-a văzut, i-am spus că înțeleg că-și face meseria, dar în același timp sper că nu a speriat-o pe Ioana  așa de tare încât sa nu mai calce de acum înainte prin magazinul ei preferat. Doamna ar mai fi avut chef de vorbă dar mie, cum am mai spus, îmi picase un păr în pofta de discuții. Mi-am luat copilul de mână, am achitat cartea aleasă și am plecat.
Pe drum am devenit din ce în ce mai tristă, bănuiam eu ceva...  Ioni, mai mergi la Diverta? Neeeeee! M-a speriat rău de tot...


Ioana la Diverta cu jucăria pe care și-o dorește de ziua ei. (Sper să existe și prin alte magazine)

22 de comentarii:

  1. Incredibil! Asa ceva n-am mai auzit!!! Va recomand pentru data viitoare Carturesti, dac-aveti prin zona; au o sectiune pentru copii foarte frumoasa.

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu sant obisnuit cu asta de ani de zile, cand merg in Profi mereu cineva de la paza magazinului e in spatele meu si ma priveste atent... cei de la Real sant mult mai discreti... de doua ori m-au controlat si odata eta cat pe ce sa-mi ia aparatul foto... noroc ca se vedea clar ca este vechi si nu e din magazin :(... dar eu nu m-am descurajat... fiecare ne vedem de treaba noastra, a mea este sa cumpar ce am nevoie si a lor sa ma suspecteze de furt... pana acum santem 0-0 :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vanzatoarele astea ma si cunosc, intru de atata vreme acolo, le-am aratat de nenumarate ori la intrare cartile pe care le am cu mine ca sa nu existe nicio suspiciune (chiar daca am carti de la biblioteca cu stampila pe ele), bleah, am ramas cu un gust amar. Pentru Ioana mai mult...

      Ștergere
  3. Offf :(( Si eu am avut azi o experienta aiurea cu un magazin favorit :(( Nu stiu ce e azi in aer... :(((

    RăspundețiȘtergere
  4. Ce face????? Nici eu nu as calca pe acolo.. cata lipsa de bun simt sa te puna sa iti intorci buzunarele!!!
    Aici au plusatii:
    http://www.crazytoys.ro/jucarii/Shnooks-2390/?search=shnooks
    si vedeti ca parca diverta au si online site;).

    Nu stiu cum se leaga creaturile astea numai de nevinovati... pfff.. Addevarul e ca are asa o fata de infractoare :)). :*!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Rux, esti o scumpa! Multumesc de informatie.

      Ștergere
  5. mda, este mult mai simplu sa te iei de cei nevinovati, pe care se si vede ca nu au intentii criminale. de cei cu fata suspecta nu se ia nimeni. daca te linisteste cu ceva, iti spun ca si de sotul meu se ia politia pe strada, daca il vede cu vreun geamantan in mana :))))

    RăspundețiȘtergere
  6. Cristina, nu stiu ce sa mai zic...

    RăspundețiȘtergere
  7. Buna ziua,

    Ma iertati ca va deranjez .Vin cu rugamintea la d-voastra sa scrieti un articol pe blogul d-voastra si sa distribuiti mai departe pe facebook despre mama mea, Gabriela Tudorache care este foarte bolnava . Este diagnosticata cu meningiom , o tumoare cerebrala care i-a afectat vederea si trebuie sa se opereze cat mai repede la o clinica din Germania unde ni se cere
    35 000 EUR plus cheltuieli de cazare si transport .

    Viata si vederea ei depind de aceasta operatie , iar mie si fratelui meu ne este foarte greu sa o vedem cum indura zilnic cumplitele dureri de cap si ameteli .Timpul nu ne permite sa asteptam si va rugam sa scrieti un articol despre cazul ei . Mai multe detali le gasiti pe http://gabrielatudorache.blogspot.com/. Sau ne puteti contacta la nr de tel. 0724342082. Va rugam , daca sunteti de acord sa ne lasati si un raspuns .
    Va multumesc din inima pentru sprijinul acordat.

    dumitru_gabriela31@yahoo.com

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ady, imi pare tare rau ca i se intampla asa ceva mamei tale si implicit voua, familiei ei. O sa scriu depre asta pe blog. Va doresc numai bine tuturor!

      Ștergere
  8. M-am enervat rău de tot. Îi frecam eu o săpuneală cucoanei de nu îi mai trebuia în veci să caute în buzunare copii nevinovaţi. Îmi pare aşa de rău pentru Ioana.Eu nu i-aş fi permis să facă aşa ceva. Cum să mă faci de tot râsul că eşti tu proastă şi nu ştii să îţi păzeşti marfa?! Nu ştiu cum ai reuşit să rămâi calmă.
    Pupa fetele! Te îmbraţişez!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, Catrinel, lumea zice ca sunt calma, dar prin interior eu ma simt ca un vulcan. Regretul meu cel mare e ca nu erup la timp, ma consum si ma topesc interior. Asta e, unii fac explozie, eu sunt cu... implozia.

      Ștergere
  9. Doamne, Dumnezeule.. Cred ca muream cu ea de gat... Ai fost muuult prea blanda..Cu ce drept sa caute copilul in buzunare? Si de fata cu tine!Cred ca numai la noi se poate intampla asa ceva. Cred ca in alta tara ai putea sa dai magazinul in judecata ca ti-a traumatizat copilul si sa castigi..

    RăspundețiȘtergere
  10. Lasa, Cori, nu mai pune si tu sare pe rana...

    RăspundețiȘtergere
  11. O sa gasiti alt magazin preferat, nu va necajiti. Dar o plingere in cartea lor de reclamatii, tot as face, ca sa se lase de metodele astea de intimidare. Copilul sa fie sanatos si sa-i placa sa citeasca, ca librarii, har Domnului, mai exista.
    PS - aveti o minune de fetita si am citit, ca are si o surioara. Sa va traiasca si sa va bucurati de ele!

    RăspundețiȘtergere
  12. Mulțumesc pentru înțelegere, Dani! Nu o să fac nicio plângere, nu mai rezolv nimic cu asta. Oricum o să rămân cu regretul că, în timpul "ostilităților", nu am reușit să-i arăt copilului meu că sunt alături de el până-n pâzele albe, pentru că nu e vinovat cu nimic.
    Da, am două fetițe, cele mai grozave realizări ale mele (bineee, are și soțul oareșce contribuții :))

    RăspundețiȘtergere