04 martie 2010

Asta n-as fi crezut

Printre atatea defecte am si eu o calitate (de fapt tot un defect), ma atasez prea mult de lucruri. Si de data asta e vorba de ceva ce nici eu n-as fi crezut ca mi se poate lipi de inima.
Ce stiam eu despre masini cand mi-am cunoscut jumatatea? (La vremea aceea, eu eram la nivelul de bocanci, jambiere, rucsac, umblat pe jos pe coclauri, de preferinta pe varf de munte.) Daca ii comunicam ca a trecut pe langa mine un prieten de-al nostru cu o masina si el ma intreba "ce masina era?", eu ziceam: "una albastra". Cam la atat se reduceau cunostintele mele intr-ale masinilor. Bine, ca o patrioata ce sunt, stiam si eu cum arata o Dacie, dar fara alte amanunte.
In primul nostru concediu petrecut la mare, Cornel a tinut un curs intensiv de recunoscut marci de masini pe strada. Recunosc ca mi s-a parut ca-mi stresez inutil neuronul, dar pe vremea aceea nu il menajam chiar atat de tare, pe el, neuron adica, si cum nu voiam sa-mi dezamagesc "printul" am acceptat cursul. Numai ca tot incurcam marcile astea de masini, ca prea sunt multe si atunci am inventat niste asocieri. Ziceam asa: Audi, patru cerculete, pot fi asociate cu patru urechi, are patru urechi, AUDE mai bine, deci AUDI. Peugeot, are un leu, Cornel este leu, merge PE JOS ca n-ar masina, deci merge PE JOS egal PEUGEOT. Nu mai continui, consider ca m-am facut de ras suficient pana aici...
In decursul timpului am avut mai multe masini, n-am suferit dupa nici una cand le-am dat, poate fiindca nici nu aveam de ce. Am luat tot masini noi, de productie autohtona. Le-am luat noi, fiindca speram sa aiba cat mai putine hibe. Doua dintre masinile autohtone, luate din fabrica, mergeau perfect cu conditia sa nu ploua. Sau daca ploua si eram in mers atunci trebuia sa nu oprim nicicum fiindca era mai mult ca sigur ca nu vor mai porni. Deci, nici un regret...
Ultima masina achizitionata a iscat oaresce convulsii in sanul familiei, asta din cauza mea, recunosc, fiindca mie mi se pare absurd sa-ti bagi toate economiile, sau sa te indatorezi foarte tare pentru o bucata de fier. Am fost eu Gigi Contra pana am vazut masina. Ei, din momentul ala n-am mai comentat nimic, nu stiu ce-a avut masina asta ca mi-a intrat pe sub piele din prima secunda in care am vazut-o si tineti cont ca am vazut-o noaptea, pe intuneric.
Dar n-am realizat cat de tare iubesc masina asta decat atunci cand mi-a spus Cornel, dupa accident, ca e posibil sa nu poata fi reparata. Intai am ras, am zis cum sa nu poata fi reparata, haide, lasa, ca nu-i atat de sifonata. A mai deschis subiectul in alta zi si a mai introdus si alte detalii, "au zis baietii de la service ca se repara, dar ca nu mai e sigura in trafic, ca s-au strambat lonjeroanele si..." Hai, lasa-ma pe mine cu lonjeroanele, ca stii ca nu ma pricep, mai du-te si la alti meseriasi, ca eu sunt sigura ca se repara. Si dupa o scurta pauza, in care am simtit ca mi se aburesc si ma ustura ochii, stiti voi, ca atunci cand iti vine sa plangi dar vrei sa te abtii, am zis: EU IMI VREAU MASINA INAPOI!
Norocul meu ca m-a pregatit Cornel asa... step by step pentru ce avea sa vina. Mi-a zis: "dar mai exista si varianta sa vindem epava pentru piese de schimb". Cum ai ziiiis, mi-ai facut masina epava? (Acum dint-o data devenise masina mea, ca daca era vorba s-o spalam era a lui.) Cine ia o masina busita, zic eu? Ei, nici nu stii tu cati sunt interesati, zice el, de unde deduc ca deja luase hotararea din moment ce aflase lumea.
Si a doua zi dupa ce am adus-o acasa, a venit un om s-o vada. A vazut-o si a plecat... cu ea.
Acum m-am mai obisnuit, zic eu, dar tot ma mai uit dupa Octavii negre pe strada.
Asta n-as fi crezut...

6 comentarii:

  1. Sincer,Ina,si mie mi-a fost draga si Dacia alba,...si cea de culoarea gri inchis(negru sobolanic ii ziceau baietii:),...si Oltcyt-ul auriu ca o ascutitoare,dar nici una nu se compara cu Fietelul albastru care de Craciun a implinit 2 anisori.Chiar imi e draga masinuta asta,desi nu credeam ca ...

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu am masina sa-ti dau,dar primeste de la mine niste cadouri.Unul de azi ,iar altul de la inceputul saptamanii.
    O seara minunata!

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc, Angi. E bun si un cadou dulce. Acum chiar am pofta de o ciocolata neagra, dar e cam tarziu, o las pentru maine...

    RăspundețiȘtergere
  4. pofta de ciocolata neagra ?... asta chiar nu pot intelege... Ciocolata cu alune inteleg..dar neagra ?..aia e amara mai tare decit viatza :(

    RăspundețiȘtergere
  5. La multi ani ,Ina si o primavara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  6. Multumesc Miki! O primavara (sau ce-o fi asta) frumoasa tuturor!

    RăspundețiȘtergere