01 august 2016

Un Vasile, doi Vasile

Ieri am fost la un botez. În familie. M-am bucurat să întâlnesc rude pe care nu le-am mai văzut de mult. Și la fel de tare m-a bucurat copilu' mic care a dorit neapărat să participe, deși aș fi băgat mâna în foc că nu agreează asemenea sindrofii. 

I-a placut și ei foarte mult, s-a simțit foarte bine, mai ales că a uimit pe toata lumea cu apariția ei. Multe rude se asteptau să o vadă la fel, sau aproximativ la fel ca acum niște ani, când  era un bebel cu ochii mari și obrăjori rotunjori. Numai că timpul nu stă în loc pentru nimeni, nu-i așa? :)


(ca să nu fiu acuzată că mă laud, nu vă mai zic că eu am făcut tutu-ul și colierul  :))

Și cum stăteam noi aseară la restaurant, când am prins un moment mai fără muzică, zic să facem o recapitulare a lucrurilor pe care le mai  avea copilul de pus în valiza cu care a plecat azi în tabară. Așa mai în glumă mai în serios întreb:

- Floricică, îl iei și pe Vasile în valiză? (Ursul plușos.)
- Ei, cum ar fi? Nu iau niciun Vasile.
- Bine, atunci o să dorm eu cu el, ca să nu plângă.
- Știi ceva!?... Ai și tu un Vasile al tau (și se uită către tati), lasă-mă-n pace...




Morala cum ar veni: "când ai un Vasile al tău, nu te uita la Vasilii altora!"
Bravo, copile! :))