31 martie 2014

Imi cos singura o ie - Tutorial, cum inchei manecile

Buna dimineata! Nu-i asa ca e buna? A fost un week-end atat de frumos, sunt convinsa ca toata lumea si-a incarcat bateriile si acum ne putem aseza binisor la treaba. 
La ultima sezatoare terminasem de croit manecile si de tivit pavele (clinisorii de la subrat), doua la numar. Astazi o sa incheiem manecile. La iisoara mea de copil, va spun drept nu prea aveam nevoie de clinisorii astia. Iisoara este destul de larga, am croit si manecile, materialul este destul de batos, pavele sunt mici mici si destul de rigide. Asta nu se intampla la iile de adult, pe panza topita care este moale, iar pavele sunt de dimensiuni mai mari, v-am zis, la mine in zona, patratel cu latura intre 4 sau 5 cm. As renunta la pavele mele, pentru ca mai am ii de copil fara clinisor, dar o sa inchei iisoara cu pave ca sa va arat cum se pun, dupa aceea vad eu daca le scot sau nu. 

Asezam clinisorul ca in poza de mai jos


si incepem sa incheiem ca in pozele de mai jos


















Dupa ce am terminat cu o latura a patratelului indoim maneca astfel



Si coasem partile pe care le-am marcat eu cu verde


Apoi coasem si in jos pe maneca (la mine maneca este foarte foarte scurta, dar la maneca lunga aceasta ar fi cusatura pe lungimea manecii)


 Asa arata manecuta incheiata



 Asa se va coase ea de piept (si de spate)



Cam asta a fost tot legat de incheiatul manecii, sper ca se intelege din fotografii si din explicatii. Mai avem foarte putin pana finalizam ia, saptamana asta deja vreau sa incep alt... "proiect". Dar la acela nu vor mai fi tutoriale, fiecare isi va alege modelul si va lucra dupa tutorialele existente.

Mi-ar placea sa primesc fotografii cu ce aveti in lucru daca cumva v-a inspirat blogul meu si sa fac la un moment dat un "panou" cu aceste cusaturi. Poate facem pofta si altora, ce ziceti? Chiar daca nu vi se par perfecte cusaturile voastre, nu va fie teama, nu comenteaza si nu rade nimeni, pentru ca aici la mine este o regula: cine rade, TAIEM NAS! :)
Adresa mea: irina.popescu08@gmail.com


Ca sa ajungem la incheiat de manecuta am facut urmatorii pasi:


















Spor in toate sa aveti, dar mai ales la cusut!








29 martie 2014

Mesajul din sticla

Daca m-ar inteba cineva ce as lua cu mine pe o insula pustie as spune fara sa stau pe ganduri: familia si prietenii. Nu stiu cum as putea trai fara ei. 
Eu, recunosc, am o mare "calitate", sunt mai sensibila decat permite legea :) , orice rautate sau nedreptate ma face sa ma ascund in cochilia mea. Aici intra ei in actiune, prietenii, rudele, care, mai cu frumosul, mai de urechi, ma scot de acolo si eu le sunt recunoascatoare pentru asta! Dragilor, va multumesc ca existati!

Celorlalti, cei cu "impunsaturile", nu le spun decat atat: hai sa pastram acul intre degete si nu in varful limbii!

Imi cos singura o ie- Tutorial, pregatirea manecilor pentru incheiat

Inainte sa ne apucam de treaba vreau sa spun doua vorbe despre croiala asta a manecii. Am aflat, recent, ca nu este absolut necesar ca manecile iei sa se croiasca la subrat. Asta pentru mine a fost o MAAARE surpriza. Am vazut-o pe mama din frageda copilarie cum isi facea sablon din hartie si-l punea pe material si croia manecile. Am cautat pe net si nu am gasit nimic despre aceasta croiala, nu este specificata in nicio zona a tarii, dar am facut si un drum la tara, la batranele din sat sa ma lamureasca, facea numai mama asa sau faceau toate femeile din sat? Tanti R. (care face anul asta 80 de ani) mi-a zis: "Cum sa nu croiesti, pai nu-ti dai seama, toata largimea aia a manecii se inghesuie la subrat daca nu mai tai din ea. Si daca e prea larga si n-are croiala, aici la umeri arata ca un gogosar." Deci da, in zona mea se croieste, sau s-a croit maneca la subrat si cum mamei i-ar fi placut sa-si invete nepoatele sa coasa, ar fi fost chiar fericita sa aiba cui sa mai spuna din secretele ei, eu am datoria fata de mama si fetele mele sa fac exact cum am vazut in copilarie. Daca in zona in care locuiti nu se face asa, si vreti sa respectati specificul locului va sfatuiesc sa intrebati pe cineva din zona, oricum eu nu stiu altfel decat veti vedea aici.

Cand am intrebat-o de dimensiunile croiului, tanti R. mi le-a recitat imediat: 19 cu 6 la ia cu maneca lunga si 17 cu 6 la ia cu maneca scurta (astia erau centimetri). Mi-a scos si o ie din casa mare si eu bineinteles ca am masurat-o. Dimensiunile, stiti, sunt orientative, fiecare femeie isi ia masurile ei, dar asta-mi place mie la ie, e foarte "prietenoasa". Ia pe care mi-a aratat-o tanti R era buna si de mine care sunt o slabanoaga, dar si de verisoara-mea care... nu seamana cu mine. Bine, pe mine flutura asa cand batea vantul dar nu-mi sedea rau :)

Astea-s dimensiunile iei ce-am probat la tanti R. Cu verde - ce croim la manecuta.




Si acum sa-i dam bataie! Mi-am facut si eu sablon cum facea mama. Nu va zic dimensiuni ca ia mea e mica mica si oricum nu sunt relevante, pentru ie de adult va puteti ghida dupa dimensiunile din desenul de mai sus.


Am taiat.



 Am inseilat


Am tivit (cum tivesc)
Din doua bucatele de material ramase in urma croirii am decupat 2 dreptunghiuri, le-am tivit si am obtinut 2 patratele (pave) care vor fi cusute la subrat.



Pentru azi cred ca ajunge, ne mai intalnim si zilele urmatoare sa invatam sa incheiem o ie.

Spor in toate sa aveti, dar mai ales la cusut!


Ce-am facut pana acum, in ordine cronologica:






















28 martie 2014

Imi cos singura o ie - Tutorial, pregatirea pieptului pentru incheiat

Bine ne-am reintalnit! Sper ca nu v-ati plictisit la sezatoarea noastra. De fapt aici nici nu e loc de plictiseala printre atatea  panze, ace, fire, foarfeci, femei frumoase si harnice, unde sa mai incapa si plictiseala? Si chiar de-ar vrea sa se aciueze, am o matura dupa usa, special pentru alungat plictiseala :)
Dar vorba lunga saracia omului, sa trecem la oile/iile noastre.

Am terminat de cusut modelul pe cele patru bucati de panza, a iesit simpatic, nu? Nu mai sunt decat doi pasi pana la a finalizare.



Acum ne ocupam de piept. Vom face o taietura mica verticala fix pe mijlocul pieptului, taiem gura iei cum se spune la mine la tara. Nu va pot spune o dimensiune exacta, se adapteaza in functie de cat de larga e ia (daca cumva e prea stramta trebuie sa intre si capul pe undeva, nu?:)), si pana unde am urcat cu modelul.


 La iisoara mea de copil am facut taietura de vreo 6 cm. 


 Am inseilat-o


Si am tivit-o. Am invatat sa tivim aici: cum tivesc o ie (găurele)




Va vand un pot :) Cand tiviti la partea de sus, la partile care se suprapun peste tivul orizontal nu apucati decat din materialul de deasupra, pentru ca prin tivul acela va trece snurul si va veti chinui sa treceti cu snurul prin gaurelele ce le faceti acum. 

Ce vreau eu sa zic e ca  din fata, in zona pe care eu am trasat liniutele verzi, nu se vede cusatura pentru ca nu am strapuns cand am facut gaurele pe spate.


Vi s-a parut greu? Daca va e teama sa taiati direct materialul cusut puteti face o incercare pe un alt esantion. Il taiati, inseilati si faceti gaurele. O sa iasa perfect, va zic eu!

Mai aveti cafea in ceasca? Nu-i asa ca are alta aroma cand o bem impreuna la sezatoare? Ma duc sa mai aduc :)

Pana maine, va urez spor in toate, dar mai ales la cusut!

Ce am facut pana acum:






27 martie 2014

Imi cos singura o ie - Tutorial, manecutele

Bun venit la sezatoare! La manecute avem putin (inspre deloc) de explicat. 

Asa cum am masurat pe piept masuram si pe manecute, din centru catre exterior punem semne si incepem sa coasem lujereii negri. Trebuie sa avem un picut grija cum ne pozitionam astfel incat sa facem model intreg, sa nu terminam cu juma' de bobocel spre exemplu si nici sa nu ne ducem prea aproape de tivul de sus, sa avem loc si pentru cret (burta vacii, sau piele de gaina cum am auzit ca se mai spune prin unele locuri).


Ajurul este acelasi ca si pe piept, ajurul in zig-zagpozitionat la jumatatea distantei dintre lujerei. 





Dupa ce am facut toate operatiile astea si la piept, acum e floare la ureche, nu?

Maine ne intalnim sa croim manecile si sa taiem gura la piept (habar n-am daca asta e termenul corect,  asa se spunea la mine acasa la despicatura de la piept, pe unde intra capul).

Pana acum avem tutoriale si (doua) filmulete pentru urmatoarele subiecte:









As mai sta cu drag pe-aici dar am de "descusut" niste exercitii cu fractii impreuna cu copilu' micu'. Maine... zi cu testare la matematica.

Spor in toate sa aveti, dar mai ales la cusut!

26 martie 2014

Imi cos singura o ie - Spatele

Buna dimineata si bine ati venit la sezatoare! Pentru cine a ajuns mai tarziu...  mi-am propus sa fac aici tutoriale pentru ceea ce cred ca ma pricep in materie de cusatura manuala. Nu am pretentia ca sunt vreo experta, nu am studiat din carti, nici pe net nu pot sa spun ca mi-am pierdut vremea  prea mult, vreau sa redau aici ce stiu din ce m-a invatat mama incepand cu varsata de 5 ani. Toata copilaria am vazut-o pe mama si am si ajutat-o la cusut ii. Acum am aflat ca sunt ii si ii, cele pe care le facea mama se pare ca erau de artizanat. Eu despre acelea stiu cate ceva, despre acelea scriu aici, fara a avea pretentia ca detin vreun adevar absolut. Daca exista tutoriale mai bune, dati-mi de veste, sunt prima care vrea sa le vada :)
Doar ca material didactic, pentru a face tutoriale si a le posta aici, cos o ie de fetita (2-3 anisori). Eu am definitivat pieptul...


... si spatele, pe care am cusut cativa puisori, asa le zicea mama modelaselor mititele "azvarlite" pe spate. 


Observati ca pe spate sunt boboceii pe care i-am cusut pe lujerul negru de pe piept.

De maine spre sa va pot arata toate cele patru bucati terminate, piept, spate si manecute, ca sa facem un tutorial despre croitul si incheiatul final, asa cum il stiu eu.


Pana atunci spor in toate sa aveti, dar mai ales la cusut!

Subiecte abordate pana acum, in tutoriale si (doua) filmulete:



Miercurea fara cuvinte


M-am ascuns, ma vezi?


MFC pornita la Carmen

25 martie 2014

Sezatoare cu povesti

Azi nu coasem, doar povestim, e zi de sezatoare cu povesti.


Ma intorceam sambata de la tara pe la amurg, eram in masina, ascultam muzica si derulam filmul zilei. Aveam ochii umezi si senzatia aceea de piele de gaina. Fusesem prin sat. De cate ori ma duc la tara chiar si mersul de la casa parinteasca pana la magazin dupa o paine ma binedispune, ma incarca cu energii pozitive. Imposibil sa nu ma intalnesc cu cineva pe drum, sa ma intrebe ce mai fac, pe unde mai stau, ce fac copiii, si apoi sa-mi povesteasca de copiii lui/ei, ce mai fac, daca sunt plecati prin ce tara mai sunt, cat de des/rar vin acasa. Unii ma inveselesc cu povestile lor, altii ma intristeaza, dar una peste alta, ma intorc acasa cu alt tonus, stiu ca mai fac inca parte dintr-o comunitate, nu sunt invizibila cand ies pe strada. Chiar si simplul fapt ca ma saluta toti prichindeii pe care-i intalnesc, iar eu salut pe oricine ar trece pe langa mine, ma face sa ma simt "cineva", sau mai degraba "a cuiva".   Pentru ca niciodata n-am fost intrebata cine sunt, toti batranii cu care intru in vorba  si nu ma mai recunosc ma intreaba: "tu a cui esti?" a lui tata era. Asta cred ca este cel mai eficient mod de a identifica pe cineva. Afli cine-i sunt parintii si stii  "de unde sa-l iei". Asa e la tara.

Si apoi casa lu' mamaie... Stateam in masina si ma gandeam la ce am vazut cotrobaind prin ea. Cand s-a stins mamaia eram convinsi, si eu si frate-meu, ca o sa transformam casuta in casuta de vara. Dar cu trecerea timpului si studiind solutiile practice, am abandonat ideea.



Mi-a povestit tata ca nu a fost construita pe locul unde se afla acum, a fost mutata zeci de metri, pe busteni. Mie asta mi se pare de neinchipuit, dar daca zice tata...
N-am intrat cu anii in casuta asta, dar cu doua sambete in urma m-a apucat un chef de scotocit. Recunosc, speram sa gasesc ceva cusut, ceva vechi, din care sa ma inspir. Am gasit in sifonier, calcate, o fata de masa si un stergar. Sunt foarte deteriorate, dar inclin sa cred ca sunt foarte vechi, nu sunt cusaturile pe care le-am prins eu a fi cusute prin sat in copilaria mea.




Sambata asta iar m-a apucat dorul de explorat. De data asta am luat si aparatul cu mine. Astea-s poze din casa buna cum ar veni, camera unde nu intra nimeni, unde totul era apretat si ordonat.










Carpetica din perete e facuta de mama.


Valiza asta era incuiata si foarte usoara, se simtea la mana ca e goala, dar trebuia sa vad interiorul! Noroc ca mai aveam in buzunar foarfeca cu care adunasem urzici, ca asa am reusit s-o deschid.  Si ce am aflat?



Am aflat cand a murit Iosip Broz Tito, 6 mai 1980. La capitolul cunostinte generale stau  un pic mai bine acum, deci a meritat efortul... :) 



Aici suntem in cea de-a doua camera, unde statea mamaia efectiv.






Cand au vazut ca nu mai ies, inii s-au cam speriat si au venit sa ma caute. (Ei, erau si ei curiosi...:))


Stergarul asta l-am pozat special pentru buna mea prietena  (se stie ea) care vrea sa coasa ceva similar pentru sotul ei. Poftim model, draga mea!


Da, cam asta rememoram eu in masina in drumul spre casa. Asta si vizitele pe la femeile din sat care stiam eu ca inca mai cos (asta-i poveste pentru alta sezatoare). 
Nu stiu daca intelege cineva de ce-mi simteam eu ochii aburiti...

La urmatoarea sezatoare nu mai stam de povesti ca avem o ie de terminat!

Spor in toate!