Știri prescurtate și necriptate

Știți  ce mi s-a întâmplat săptămâna trecută?  Niște fleacuri, care mi-au adus și bucurii și tristeți,  de-astea... obișnuite. 

Am reușit în sfârșit să-mi reîmprospătez stocul de pensule cu care lucrez, adică unele foarte-foarte subțiri, potrivite pictatului pe boabe de orez. Ei, glumesc,  de mărgele vorbesc. 

Luni de zile Fondul Plastic de unde îmi iau eu parte din materiale a fost în renovare iar când s-a deschis de fapt nu era deschis, cel puțin nu când ajungeam eu. De vreo trei ori am fost pe la 10,30-11 și erau obloanele trase deși pe orar zicea că deschid la 10.  În sfârșit vineri mi-a venit și mie mintea la cap și m-am dus ca un om normal pe la ora 2.  Mare noroc am avut dacă mă gândesc bine, dacă ii găseam în pauza de masă? Dar nu,  nu erau în pauza de masă, și da, aveau exact ce-mi doream eu,  pensule cu mulți  de zero (adică fff subtiri) , și cu  păr natural, și cu sintetic, și mai scumpe, și mai foarte scumpe, și chiar unele "englezești, de superfirma",  cum a zis vânzătoarea, de care m-am îndrăgostit pe loc. De pensule,  nu de vânzătoare!

Am luat pentru început doua bucăți,  zic mă duc acasă,  le încerc și dacă fac treaba bună vin  eu altădată, și dacă am noroc sa găsesc deschis, mai iau.  Destul de scumpe ca  să mă risc așa pe neprobate. Vin acasă și înainte sa le fac proba vreau să dezlipesc etichetele de hârtie și ce sa vezi? Pe superpensula mea englezeasca scria mare, să vezi de la doi metri, numai eu nu vazusem,  MADE ÎN CHINA. Copilul mic zice "ah, păi eu  am văzut  de la început" Și acuma zici? Dar faptul era consumat. Sunt însă foarte bune pensulele mele englezești fabricate în China, așa că o iert pe doamna vânzătoare că mi le-a prezentat greșit și chiar o să îmi mai cumpăr cu proxima ocazie când voi ajunge pe acolo și voi găsi și deschis,  bineînțeles. 

Trebuie să mai spun ceva ce mi-a produs mare bucurie (pe alea cu tristeți m-am răzgândit,  nu vi le mai spun). Prietenă bună din facultate a dat semn de viață după multa-multă vreme și primul lucru pe care mi l-a zis a fost că i-a arătat fiului ei de 7 ani blogul meu și lui i-au plăcut mărgelele mele dar cel mai mult i-au plăcut mărțișoarele. Am aflat că a întrebat-o : "N-am putea să o invităm pe la noi ca să îmi aducă și mie un mărțișor?" Mare bucurie mi-au produs cei doi și pentru cel mai mic și simpatic fan al meu,  mai că m-aș reapuca de făcut mărțișoare și aș da o fugă până colea în Germania să-i duc și lui unul. 

Și ca sa încheie cu o glumă... 

Ieri făceam mâncărică,  știți voi,  activitatea mea preferată (da,  vezi să  nu),  soțul lângă mine, cu tableta pe masă,  ocupat nevoie mare. Eu iau un ziar și il pun pe masă în fața lui împreună cu un cuțit,  doi morcovi,  un ardei, trei cartofi,  chestii de-astea. Jumătatea zice:

- Hai că am înțeles mesajul. 

- Păi nici nu era criptat. ☺

Pentru voi am un mesaj,  tot necriptat,  sa aveți o noapte liniștită,  cu căldură și vise plăcute și o săptămână ușoară! 

O bila alba, una neagra, una alba

Nici nu mai știu cat a trecut de când m-am reapucat de rotunjit mărgele,  doua,  trei săptămâni.  Uitasem cât de migăloase sunt și cât de greu înaintez... La un moment dat mi-a venit ideea să  mă cronometrez să văd cam cât  zăbovesc la o singură mărgică, doar la rotunjit mă refer.  Când am văzut rezultatul am zis că nu e posibil așa ceva, trebuie neapărat să aduc imbunătățiri și ceva-ceva rezultate s-au văzut,  am reușit să-mi perfecționez metoda de porționat lutul astfel încât  operația asta să dureze mai puțin și  să și obțin bile aproape identice ca dimensiune.  Aici mi-am acordat o bilă albă. 

Dar când mi-am mărit viteza de rotunjire a mărgeluțe lor ca să obțin mai multe mărgele rotunjite într-o oră,  rezultatul a fost dezamăgitor.  Deși am reușit sa dublez numărul de biluțe,  după ce s-au uscat am văzut cât de neuniforme sunt, deci n-a greșit cine a spus că graba strică treaba, mi-am acordat bila neagra cum s-ar zice.  Bine ca nu am făcut prea multe strâmbene,  o să fac pentru mine un șirag.  Iar de aici înainte o să le bibilesc așa cum am făcut-o și până  acum, fără a mai sta cu ochii pe ceas.

Alaltăieri,  după ce începusem să văd dublu de la atâta pictat rămurele pe mărgele nu mai mari de 1,5 cm, colac peste pupăză m-a mai invadat si un sentiment de nemulțumire,  că  așa sunt eu,  niciodată nu-s mulțumită de un lucru pe care tocmai l-am terminat.  Am lăsat deoparte mărgelele,  oarecum tristă,  și m-am apucat să fac niște pateuri cu brânză.  După ce le-am băgat la cuptor,  exact când începuseră să  emane mirosurile alea dedicate năsucurilor sensibile și stomăcelelor infometate deschide ușa Firicel zgribulit întors,  cum altfel decât înfometat, de la școală. 

- Ce miroase aici așa frumos? 

- Nimic...

- Cum nimic?  Ce ai în cuptor? 

- Pateuri cu brânză. 

- Hiiii,  nu pot să cred!  Toată ziua le-am înnebunit pe fete la școală că mi-e poftă de niște foietaje și ele au zis  că de ce nu te sun să te rog să îmi faci, dar le-am zis: nu pot măi acuma,  mama face margele,  nu vreau s-o deranjez.  Dar tu mi-ai făcuuuuut, mami, te iubesc! 

Și după o îmbrățișarea cu părăit de oase (ale mele  că v-am zis, am rămas cea mai mică din familie)  i-au picat ochii pe mărgelele roz cu ramurele:

- Wow,  ce frumoase sunt,  ai pus și lemn,  parcă ar fi de gheișe.

Iaca leacul pentru tristețe și nemulțumire... Cred că întâmplarea asta  merită un bilețel colorat în borcanul cu fericire.

Și dacă privesc mai bine mărgelele,  constat că nu sunt rele, ba chiar îmi sunt dragi din cale afară,  iar când vor fi și lăcuite sigur ma voi topi după ele. Deci o presupusă bilă albă, până la urmă ☺. 

Dar din dar

Pe  Jeny (http://bloguluijeny.blogspot.ro) o știu de câțiva ani.  Vorba vine ca o știu,  ne-am intersectat doar aici pe net,  prin intermediul blogurilor. 

Astă-vară primesc un mesaj de la ea în care mă întreba dacă vreau să-mi trimită niște materiale care i-au rămas din vremea când  lucra și ea handmade. Știți  în ce vreme a picat întrebarea asta?  Fix când ma apucase nebuneala aia care mă face din când în când să strâng tot,  sigilez în cutii, zic gata, nu mai vreau  să aud de nicio mărgică , de niciun ac,  de nicio pensulă, de niciun pistol de lipit,  gata,  timpul liber e pentru citit! 

M-am gândit totuși că era prea frumos gestul pe care vroia să-l facă Jeny,  să-mi trimită colet tocmai din Coreea,   ca eu sa zic ca nu ma mai ocup de handmade.  Și pe undeva știam și eu că n-o să mă tina mult nebuneala cu renunțatul la migălit. 

Și am primit minunăție de colet plin de cutiuțe și cutioare cu tot felul de mărgeluțe și accesorii.

O vreme au stat cuminți,  doar admirate din când în când de mine și de fete, până în ziua în care am decis că e musai să fac ornamente de brad. Acolo și-au găsit utilitatea mărgeluțele primite în dar. Câteva zile am lucrat la foc automat,  ba chiar și-ntr-o vizită am luat cu mine mărgelele, fetrul, acul și ața, am făcut sezatoare împreună cu gazda cum ar veni. 

Am dăruit toate ornamentele,  cum am mai spus,  unele împreună cu cadourile aduse de Mos, altele au zburat în plicuri la prieteni mai îndepărtați.  

Un regret am,  doamna de la posta m-a avertizat ca dacă vreau sa ajungă plicul în Coreea nu trebuie sa depășească 20 de grame. Plicul doar cu felicitarea cântarea 21 de grame. Se subînțelege ca am renunțat sa mai introduc ornamentul,  mai bine o felicitare simplă care ajunge la destinație decât una cu surpriză dar care se pierde pe drum. 

Știu sigur că Jeny nu s-a supărat   că nu are și ea un ornament de brad,  cred  că s-a bucurat că din darul ei s-au făcut alte daruri care au bucurat și mai multă lume. 

Fericire la borcan

Eu nu aș putea spune că viața e întotdeauna al naibii de frumoasă. Adică as putea, dar doar așa ca să vadă lumea ce super sunt. Dacă mă întreabă cineva,  viața e frumoasă când e frumoasă, și urâtă când e urâtă. Simplu. Daaaar... am descoperit că lucrurile mici fac diferența,  că e foarte important să ne concentrăm pe întâmplările plăcute, cele care ne aduc cu adevărat bucurie și să le dăm uitării cât mai repede cu putință pe celelalte. (Nu-mi iese intotdeauna dar mă străduiesc☺).

Ce-am hotărât noi zilele astea? Prin decembrie așa ar fi frumos să rememorăm toaaaate momențelele care ne-au făcut fericiți sau ne-au adus o cât de mică bucurie în 2016. Am vorbit cu întreg familionul și am primit aprobarea, de fiecare dată când se va întâmpla ceva deosebit o să scriem întâmplarea pe un bilețel colorat și o să-l azvârlim în borcănelul pe care l-am îmbrăcat festiv în acest scop. 

Borcănelul șade cuminte pe policioară,  sper ca până în decembrie să se umple, deci sa fie un an plin de întâmplări frumoase cu care sa ne umplem încă o data sufletul de bucurie când le vom rememora pe fiecare în parte. 

Bilețelelor,  săriți! 

Sa visezi e gratis

Într-una din zile am fost întrebată de o doamnă, membră a corpului diplomatic al ambasadei României la Varșovia, dacă doresc să donez un produs confecționat de mine. Ceva cu specific românesc, care să fie expus și, eventual, vândut la standul Românie în cadrul unui bazar caritabil ce s-a organizat la hotel Mariott în Varșovia. Bineînțeles că am vrut.

Mai știți iisoara de copil pe care am cusut-o doar ca să fac tutorialele pe care le-am postat aici pe blog?  Ei,  în familia mea nu mai sunt fetițe așa mici,  de vândut nu am vrut să o vând,  așa că mai în glumă, mai în serios, le-am spus fetelor mele că am să păstrez  ia asta și am sa o dau primei mele nepoate. 

Când le-am întrebat pe fete dacă sunt de acord să donăm ia pentru bazarul din Varșovia, au fost imediat de acord pentru că "până ne-om mărita noi mai e muuult și până o să  mai aveam și copii iia asta o sa stea nefolosită și e păcat.  Plus că nu ar fi corect ca numai una dintre noi,  adică prima care va avea o fetiță,  să primească o ie făcută de tine."  Păi  dacă fetele au fost de acord, mie nu mi-a rămas decât să împachetez frumos ia și să o expediez.

După ce s-a încheiat târgul am primit această poză, în care se vede și iisoara mea,  cu următorul mesaj: "Ia a fost vândută cu succes.  Mulțumim mult pentru susținere."

Acuma eu care sunt o visătoare incurabilă îmi imaginez că o româncuță drăgălașă de vreo patru-cinci ani,  care locuiește cu părinții ei în Polonia, l-a așteptat pe Mos Crăciun gătită  cu ia mea. Să  visezi e gratis,  nu? ☺

Restanțe

Tot ziceam eu că vreau să fiu mai activă, ce-ar fi să încep cu blogul? (Bine,  nu pot să promit nimic, blogul ăsta nici măcar nu-l scriu eu,  se scrie el când are chef ☺)

Pentru că am meșterit unele lucruri pe care nu le-am prezentat aici pe blog,  hai să vă arăt o mică parte din ornamentele de brad pe care le-am confecționat eu de curând. Îmi pare rău că nu am făcut poze mai bune și ca nu am fotografiat tot ce am făcut. Mai ales căsuțele ar fi fost de ajutor sa le pozez,  asa pentru inspiratie. Poza de mai jos e făcută cu...  tableta,  da,  globulețele nu erau terminate și poate nici cele mai frumoase din câte am făcut,  dar doar poza asta o am. Asta avem,  cu asta defilam!  ☺

Globulețe nu mai am deloc,  pe toate le-am dăruit,  eu sau fetele mele. Unul singur păstrasem pentru noi,  că așa am hotărât eu de curând, să păstrez măcar un exemplar din tot ce fac,  dar...  n-a fost sa fie, cineva a avut nevoie de el.

Deci, globulețele sunt din fetru,  cu ornamente din margele sau panglici,  și arata cam așa :

Știu că  unele au înveselit niște brăduți, le-am văzut, dar mi-ar plăcea să cred că TOATE au înveselit niște brăduți.  

Sa auzim numai de bine!

Prima zi din 2016! Un an bun,  cu liniște și împliniri vă doresc tuturor! Apreciez că încă aveți răbdare cu mine ☺

Zic să încep anul bine,  scriind,  că prea m-am lenevit. O sa fac repede o listă cu ce îmi propun sa fac sau să schimb în 2016. Nu știu dacă ajută, dar cine știe,  poate o să dau peste ea mai încolo și o  să mă mobilizez mai mult dacă o sa vad scris negru pe alb.   Deci, în ordinea în care îmi vin în cap,  în 2016 ar fi bine  să:
(nu îl folosesc pe "trebuie",  că nu-mi place)

- să fiu mai activă (spre exemplu mi-ar plăcea ca și casa mea să fie "boboc" tot timpul. Cred ca știu cum s-ar putea realiza asta,  sa invit musafiri cat mai des :) )

- să  fiu mai răbdătoare,  să ascult mai mult,  să nu le iau cuvintele din gură alor mei,  că  prea des aud: "vezi,  dacă nu mă  lași sa termin..."

- să arunc mocheta din bucătărie,  să vopsesc dușumeaua
și să cumpăr un covoraș mai mic și mai simpatic.

- să termin iile începute și abandonate din diferite motive,  cum ar fi treburile gospodărești legate de sărbători,  nevoia de timp pentru confecționat ornamente de brad,  lipsa de lumina naturala,  etc.)

- să găsesc o soluție sa contribui mai mult la bunăstarea familiei

- sa încerc sa organizez cate o ieșire în fiecare lună,  că e drumeție,  excursie,  vizita la țară,  în natură să fie.

- am promis fetelor sa ne întoarcem în vară la Sibiu și la Sighișoara să vizităm pe indelete ce n-am reușit acum,  intre Crăciun și Revelion (frumoasă  ieșire!)

- o Grecie ar fi iar pe lista pentru la vară,  vedem ce-o mai fi...

- și Arieseniul este pe listă.

- am de studiat împreună cu jumătatea cea mare,  să vedem ce soluție găsim pentru izolarea fonică a pereților lipiți de casă vecină, pentru că eu sunt panicoasă,  nu mai suport să sar noaptea din pat fiindcă nu știu de unde naibii se aud tobele alea bătând atât de tare.  (Dacă  vă faceți casă,  fie-vă milă de voi,  n-o lipiți de casa vecină,  oricât de bine v-ați înțelege cu vecinul. Vecinii ăștia câteodată mai pleacă și  locul le este luat de altul și n-ai cum sa prevezi la ce oră e noul vecin dornic de o manea :(
Sau... ai grija sa o izolezi perfect.)

- mi-ar plăcea ca la vară să  mă mobilizez și să măresc coltul verde din curtea mea.  Am văzut de curând niște poze drăguțe cu ghivece frumos colorate atârnate de gard.  Ghivecele cu flori erau confecționate din cutii de conserva vopsite frumos.  Dădeau foarte bine!

- acum e musai sa îl folosesc pe "trebuie".  Trebuie sa pun lutul pe masă și să mă reapuc de rotunjit margele. Am niște datorii atât de vechi că mi-e și  rușine...

- ar fi frumos sa învăț sa meșteresc lucruri noi,  prin tehnici pe care  nu le-am abordat pana acum.  Spre exemplu,  de multa vreme mă bate gândul sa fac coșulețe și alte lucrușoare din hârtie de ziar.

- anul ce a trecut,  recunosc,  nu mi-am ajutat copilul mic la teme atât de mult cum făceam pe vremuri cu copilul mare.  Asta sper sa remediez în 2016, în special la matematică.

- sper sa reușesc sa îmi tricotez puloverul din firele alea drăguțe pe care le-am comandat pe net. Încă mai caut modelul ☺

- mi-ar plăcea să pot gospodari mai bine finanțele familiei astfel încât sa facem niște economii consistente.  Ce sa zic? La capitolul intenții stau bine...

- la fiecare început de an îmi propun asta,  dar acum vreau să și aplic...  Să fac ce îmi doresc fără a aștepta aprobarea tuturor,  mai ales a unora,  știu eu care.

- aha,  sa nu uit,  asta e foarte important,  ma rog ca în acest an sa nu fie nevoie sa deschid vreo ușa de spital,  sub nicio formă.

Cred ca ar mai fi,  dar acestea au fost cel mai la suprafață ca sa zic așa. Dacă îmi mai amintesc o sa completez,  acum ma grăbesc,  ma așteaptă  jumătatea la cinematograf (asta înseamnă laptopul pus pe o perna în vârful patului☺)

Hai la mulți ani,  2016 sa va fie filmul cu cea mai grozava poveste! Sa auzim numai de bine!