Nu cu negruuuu, negru nu e vesel !!!

Printre multe calitati am si eu un defect... Sau invers?... Hm, cine mai stie? Zic si eu ca un fost coleg de servici, un tip plin de umor by the way, care nu se lasa fraierit asa cu una cu doua si tot timpul zicea "oi fi eu prost dar nu si urat".

In sfarsit, defectul, care e defectul? Uneori ma las influentata prea tare de parerea celor din jur. Ar trebui sa invat de la Pufoasa, care daca a pus ochii pe un lucru si zice ea ca ala e frumos si-i place degeaba ii mai arati alte 10 lucruri la fel de frumoase sau mai frumoase, ea recunoaste ca si acelea sunt frumoase dar ea tot pe primul il vrea. Eu nu-s asa, eu pendulez, da, ai dreptate, parca e mai frumos asta ce mi-l arati tu, ma mai uit putin la cel ales de mine, pana la urma il iau pe cel indicat de tine, vin acasa il asez undeva dosit si-mi vine sa-mi dau pumni in cap, de ce n-oi fi ascultat eu de primul impuls? Bine, acum de cand am inceput sa ma cunosc si eu o lecuta, nu mai fac asa, cel putin nu mereu.

Cam asa a fost cu ideea mea de a face fulare negre. M-am consultat cu "lumea" inainte de a incepe lucrul si sa vedeti ce reactii au fost: "nu negruuu, altceva mai vesel, negru nu e vesel". Dar lasa ca-l inveselesc eu, am zis si iata ce-am facut:

Mie mi se pare plin de umor setul asta. Voua nu? ( Sper ca nu de "umor negru")

Mandarine

Dupa "experienta" cu merisorul pufos care s-a transformat intr-o para, toata familia vine cu sugestii. De fapt multe din ideile pe care eu le pun in practica vin de la fetele sau de la jumatatea mea mai mare. Eu intreb ce-ar fi daca... si uite asa se porneste "sedinta", si fiecare mai vine cu ceva care sa imbunatateasca ideea de baza, sau chiar cu o idee noua fara legatura cu ce am zis eu initial si pana la urma ne batem palmele a victorie, adica "uite ce idee minunata am avut noi".

Cum spuneam, dupa experienta cu perele toata lumea a venit cu cate o idee mai usor sau mai greu de indeplinit. De ce nu faci tu si capsuni? Si am facut. Acuma tre' sa faci mere rosii. Si am facut. Dar de gutui ce zici? Neeah. Dar prune? Ar fi ceva... Dar portocale? Trebuie sa recunosc ca am zis ca-s prea greu de facut, dar lumea nu m-a crezut, asa ca mi-am stors creierii si iaca si portocalele, sau mai bine zis mandarinele ca-s ceva mai mititele.

Mandarina mea am postat-o la un concurs pe Breslo. Initial am vrut sa nu spun nimanui despre asta pentru ca vreau sa vad cui place cu adevarat acest ornament. Nu vreau sa ma uit acolo si sa vad 100 de voturi si sa nu stiu clar cui i-a placut cu adevarat si cine a votat doar pentru ca mi-e prieten, cunostinta, etc.

M-am razgandit insa, poate ca unii ar vota pentru ca le place ceea ce vad, dar cum sa voteze daca nu au habar de concurs? De aceea chiar va rog sa nu votati decat daca va place cu adevarat. Trebuie sa va spun ca si eu fac la fel, de cate ori primesc indemnul asta de "voteaza-ma", ma duc, ma uit, si daca-mi place votez, daca nu, nu. Asa mi se pare mie corect, sa castige cel mai bun, nu cel cu lista cea mai lunga de prieteni.

Concursul este aici http://www.breslo.ro/Concurs/Decoreaza-ti-Iarna-cu-Breslo_c3

Tricotatul asta... ca mersul pe bicicleta

Nu ne-am vazut (citit) de ceva timp. Sa nu credeti c-am lenevit, am fost provocata, nu la duel ci la ceva mult mai greu, sa tricotez niste manusi. De fapt nu numai niste manusi, un set intreg: fular, caciula plus manusi. Cu fularul a fost usor, am mai facut si anul trecut, stiti, din acela cu ciucuri mari, caciula m-a speriat un pic fiindca nu am mai facut de mult, iar manusile... manusile nu stiu cum sa va spun... m-au ingrozit deadreptu'. Pentru ca nu am facut la viata mea decat doua perechi de manusi, cu mult timp in urma, pentru mine. Eu le-am purtat cu drag fiindca le muncisem eu si nu conta daca sunt sau nu perfecte. Acum situatia s-a schimbat, nu mai erau pentru mine, doamna/domnisoara care m-a rugat printr-un mesaj sa-i fac acest set n-a vrut in ruptul capului sa renunte la manusi, asa ca n-am avut ce face a trebuit sa-mi inving teama si sa ma apuc de tricotat manusi. A fost interesant ca in timp ce lucram imi aminteam ce am de facut desi la inceput nu-mi era prea clar. Asa ca am zis: iote domne, tricotatul asta... ca mersul pe bicicleta!

Dupa finalizare a urmat sedinta foto cu Pufoasa, care nush' ce s-a facut asa aricioasa cand e vorba de pozat, a trebuit s-o momesc cu ciocolata ca sa stea cum o asez eu. Pana la urma tot s-a bosumflat fiindca tati tot facea ture pe langa noi cu o stropitoare in mana si de cate ori trecea pe langa ea o stropea, sau se facea ca o stropeste, nu stiu, cert e ca a reusit s-o enerveze si sa-mi iasa fotomodelul bosumflat in poza. Initial am zis ca n-o fi bai, ca am facut o multime de poze, una bosumflata n-o fi foc. Culmea, cea mai reusita, in care se vedea tot fularul si nu era miscata a fost cea bosumflata, asa ca asta va arat: copil bosumflat imbracat in acadele