handMADEina

Noi ne-am decis

2012-02-14T10:51:00.003+02:00

Noi ne-am decis...

De-atata nins,

Ne luam lumea-n cap si casa in spinare

Plecam sa va aducem SOARE !

Fluturii de acasa

2012-02-10T13:13:00.001+02:00

Copilaria mi-am petrecut-o la tara. Imi amintesc cu mare drag drumetiile pe deal, coronitele din margarete, garofite salbatice (sau alte flori carora le-am uitat sau nu le-am stiut denumirea) cu care noi fetele ne intorceam acasa. Si-mi placea sa stau intinsa in iarba inalta, uneori uscata, sa ascult zgomotele pe care insectele le faceau in truda lor de a traversa ocean de ierburi. Si-mi placeau fluturii. Ne strigam unii pe altii, noi copiii plecati in expeditie, uite un fluture alb, aici e unul colorat. Nu-mi amintesc sa fi prins vreunul, nici eu nici tovarasii mei de joaca.

Si apoi mai era jocul de-a "uite casa mea". Cu mana streasina la ochi incerca fiecare, din varful dealului, sa-si identifice casa, dupa acoperis, sau dupa vecinatatea cu o alta cladire mai mare si mai impunatoare. Casa mea avea "defectul" de a fi ascunsa dupa o alta, cu etaj. Poate doar nucul sa se fi zarit, oricum stiam cu aproximatie sa o localizez.

Amintiri...

Acum... am facut o casa care straluceste in soare (i-am pus strasuri pe acoperis ca sa fiu sigura ca o vad de oriunde) si roi de fluturi ii dau tarcoale.

N-am niciun merit...

2012-02-09T13:17:00.001+02:00

Biroul meu este undeva in stanga si sperioasele astea mici vin de cateva ori pe zi sa ciugule din malaiul pe care il pun pe pervaz. Daca simt vreo miscare dincolo de perdea imediat isi iau zborul. Sunt niste fricoase! Poate tocmai de-asta mi-e asa drag de ele...

Eu n-am niciun merit... Cu asa sursa de inspiratie, cum sa nu fac vrabiute?

Ziua de sambata

2012-02-07T11:08:00.002+02:00

Sambata am fost la un botez, bebelusul unui nepot sau var sau asa ceva, al sotului. Botezul asta mi-a creat o mare dilema: cu ce ma imbrac eu pe o astfel de vreme? Eu sunt o super-friguroasa, si ideea de eleganteala nu se pupa (la mine) cu o temperatura sub 0 grade. Si daca vreti sa ma tachinati cu: da, bineinteles ca esti friguroasa, ce sa-ti tina tie de cald, pielea? sa stiti ca am auzit tot ce se putea auzi in domeniul asta, asa ca numai ceva original daca aveti...

Am reusit in cele din urma sa incropesc o toaleta care sa fie si oarecum eleganta si calduroasa. Zapada fiind mare nu puteam pleca in pantofi, trebuia sa-mi iau pantofii la pachet si sa mi-i pun la restaurant in locul cizmelor. Dar avand in vedere ca masina ne este tot la reparat si de acasa am plecat cu un taxi, nu prea m-am vazut tagartand dupa mine plasoiul cu pantofii si prin biserica si pe la restaurant. Neeeeh, nu-mi iau niciun pantof, ca doar nu m-or aresta. Zis si facut, mi-am pus cele mai elegante cizme care se exista (in debaraua mea) si am plecat la biserca, cu taxiul. Bineinteles ca am intarziat si cand am intrat n-am vazut nicio figura cunoscuta, am crezut ca am incurcat borcanele, era sa ies cand vad ca-mi face cineva cu mana. Bun, ramanem aici, sunt ai nostri.

Copilul, incredibil de cuminte, asa ceva nu se exista, a dormit tot timpului. Credeam ca macar atunci cand l-or trezi cu dezbracatul si scufundatul in cristelnita sa se arate si el nemultumit. S-a aratat, dar doar vreo 30 de secunde dupa care iar a fost linistit. Doamne, ce noroc pe parintii astia, sigur dorm toata noaptea, se si vede, nici urma de cearcane.

De la biserica am plecat la restaurant unde ne-a intampinat Alba ca Zapada, da, nu m-am imbatat, era o domnisoara costumata cum v-am zis, care ne-a intrebat cum ne cheama si ne-a condus la locurile noastre. Pe masa erau tot felul de biletele cu numele participantilor la "spectacol", am facut un mic matrapazlac, am schimbat biletelele astfel incat sa stam cu fata la ringul de dans si langa cine vrem noi. Avantajul primului venit...

Nu va povestesc despre meniu, mancare fina si prea multa ca la orice sindrofie de genul asta. Mama bebelusului a venit pe la noi: daca e ceva ce nu va place, sa-mi spuneti! (O impusc, imi vorbeste cu dumneavoastra!) Zic, ar fi ceva ce nu-mi place, si am facut o pauza. O vad ca face ochii mari. Hi-hi-hi, uite o panicoasa mai mare ca mine. Mie nu-mi plac cizmele mele, ai putea sa mi le schimbi? (Stiu, fac si eu niste glumeeee...) Mamica s-a relaxat, deci nu era nimic in neregula cu mancarea sau altceva...

Pe la 10 seara au aparut ursitoarele. Na belea, voi de unde ati mai rasarit? Trei domnisoare frumusele, cu rochii lungi si cu baghetele s-au rotit in jurul bebelusului, care iar a fost trezit din somn si el iar a reactionat doar prin zambete (v-am zis eu ca e incredibil). I-au urat ursitoarele ce i-au urat, numai de bine bineinteles. Frumos momentul, cam emotionate ursitoarele, dar na, la atata audienta... Cand credeam ca s-a terminat momentul artistic o aud pe una din ursitoare incepand un monolog si pronuntand niste nume, Monica Columbeanu, Pepe... Ei, lasa ca eu am treaba, mi-am amintit ca trebuia sa merg la baie deci n-as putea sa va spun de ce erau astia doi prezenti (nu fizic) la sindrofia noastra.

Partea ce mai frumoasa a serii a fost, dupa parerea mea, aceea in care a cantat muzica populara un morosan . Ce sa va zic, o prezenta atat de placuta (costum popular impecabil), o voce atat de puternica, am presupus ca avea patru plamani, altfel nu se explica... Cand a cantat "noi suntem romani" s-a ridicat lumea in picioare. Frumos, ce mai... Eu am vrut sa-i fac o poza, i-am si facut, dar cu telefonul, a iesit neclara. Dupa aia mi-am rugat jumatatea sa-mi faca si mie o poza. Prima n-a fost buna, ochii inchisi, a doua n-a fost buna, ochii cat cepele ca ma chinuiam sa nu ma prinda iar cu ei inchisi. Dupa ce am vizualizat 500 de poze nashpa, am zis: gata, nu-mi mai faci nicio poza, sunt o urata! Jumatatea a fost pe faza si a dat singurul raspuns corect: Poate vrei sa te bat! V-am zis ca e dependent de mancare calda (pe care o fac eu), da?

Pe la unu noaptea s-a terminat si petrecerea. Si daca atunci cand plecam de acasa lumea facea partie pe trotuare si prin curti, cand am iesit de la restaurant turna cu galeata. Nu cred ca am mai vazut vreodata sa ploua atat de urat peste zapada.

Noroc cu Verisoara ca ne-a dus cu masina pana in fata portii.

End of story

2012-02-06T21:49:00.001+02:00

Zilele astea s-a intamplat un lucru foarte interesant, am primit acelasi premiu (un fel de premiu) din doua directii diferite. Va spun drept si-mi cer scuze, nu sunt un fan al premiilor care vin "pe sarma" pentru ca am impresia ca pana la urma toata lumea premiaza pe toata lumea, de aceea nici nu am mai postat pana acum premiile primite. (Scuze, scuze, scuze!)

Totusi, premiul acesta care face reclama blogurilor interesante dar mai putin "date in urmarire" m-au facut sa ma abat de la regula, pentru ca am cateva bloguri pe care le urmaresc cu placere si-mi pare rau ca nu sunt citite de mai multa lume.
Premiul l-am primit de la Mihaela (acum patru zile) si de la Foambubbles (astazi). Multumesc mult, fetelor!

Liebster Blog Award urmărește promovarea blogurilor cu mai putin de 200 de ”urmăritori”, arătându-le autorilor că munca lor este apreciată.

Pentru a accepta acest premiu trebuie sa:

1. Scriu despre premiu pe blog

2. Mentionez de la cine l-am primit si sa pun un link catre respectiva persoana

3. Ofer la randul meu premiul altor 5 bloggeri cu mai putin de 200 de urmaritori, in semn de apreciere pentru ceea ce fac

4. Las un comentariu celor 5 bloggeri nominalizati prin care ii anut despre premiu.

Propunerile mele sunt:

http://shorichitz.blogspot.com

http://handmadebycarmentobias.blogspot.com/

http://ccristinacstyle.blogspot.com/

http://ganduripebigudiuri.blogspot.com/

http://dananalbaru.blogspot.com/

Inima din inimioare

2012-02-03T11:47:00.003+02:00

Stiti vorba'ceea... ce e in inima mea, numai eu stiu... Ei, la mine nu-i niciun secret, in inima mea sunt alte inimi. Asa...

Brose din piele cu diverse aplicatii: mini pandantive din argint tibetan, scoicute din sticla, dantela de bumbac, perle naturale (9 lei).

Daca doriti una (sau mai multe) dintre aceste inimioare, sau pe alte combinatii de culori, va rog sa-mi dati de veste pe mail: irina.popescu08@gmail.com

Catone & Comp

2012-02-01T13:48:00.000+02:00

Soare... frumos... o zi numai buna de iesit afara si facut poze... Wow, dar e un friiiiig, in 30 de secunde mi-au inghetat complet mainile. Asa ca am aliniat toate vrabiutele, l-am inaintat in grad pe Catone, motanul Catone, sau Cat one, cum vreti sa-i ziceti, l-am facut caporal, si i-am zis: ai grija de vrabiutele mele sa nu miste una in front, ca vreau sa terminam repede treaba. Dar Catone al meu cand s-a vazut intr-atata pasaret, l-am ginit eu, i-au lucit ochii si nu s-a putut abtine sa nu-si linga buzele. Sa nuuu indrazneeesti, i-am zis.

Vrabiuta 7 ron, Motanul 15 ron

Dar domniile voastre puteti indrazni... sa va alegeti vrabiuta/vrabiutele preferate. Puteti sa-mi spuneti intr-un e-mail ce vrabiuta va e mai draga, daca vreti alte combinatii de culori, sau mai multe de acelasi fel. Am uitat sa va spun ca vrabiutele pot fi purtate atat ca brosa, ca accesoriu pe o esarfa sau pe o poseta, pot fi oferite ca si martisor.

Caporalul Catone este arvunit, dar fratiori de-ai lui... cati vreti! Gri sau alte culori, numai sa-mi spuneti.

Adresa mea: irina.popescu08@gmail.com

Aceasta a fost ziua de sambata

2012-01-31T13:41:00.002+02:00

Va ziceam de excursia la munte cu trenul, ca masina e la doftor. Fetele au mai fost o singura data cu trenul si atunci a fost o experienta... asa si-asa. Compartimentul de tren era murdar, cu canapelele rupte, la un moment dat s-a asezat langa noi o piranda cu niste puradei zdrentarosi si puturosi (nu lenesi, in sensul celalalt) care au gasit o juma' de covrig pe jos si l-au mancat fara probleme. Fetele mele facusera ochii cat cepele.

De data asta am avut o surpriza foarte placuta, trenul curat, canapelele incalzite (cel putin asa mi s-a parut mie), oricum am sesizat multe schimbari in bine. Am gasit patru locuri fix la coada trenului, eu am urmarit de pe scaunul meu cum rasare soarele (ei, nu chiar rasarit, ca nu era asa de devreme...). Mi-a placut foarte mult.

Fetele, sculate cam cu noaptea in cap, au mai incercat sa recupereze ceva, dar n-au reusit sa adoarma.

Timpul a trecut usor ca ne-am jucat tot felul de jocuri, am ajuns in Predeal pe o vreme splendida, zapada mare, dar soare din belsug. Am inceput sa dam telefoane, sa vedem cum ajungem la cabana unde erau cazati prietenii nostri plecati de vineri seara. Evident, toata lumea dormea dusa la ora aia, e si de inteles, cu siguranta citisera toata noaptea :) ...

Am ajuns in cele din urma la cabana. Ori n-am mai fost noi de multa vreme la munte, ori chiar era de basm peisajul, nush' ce sa zic...

Ne-am lasat bagajele si fuga pe partie, care era la 5 minute de mers. Asta da rasfat! S-a dat cu sania cine s-a dat, a facut ingerasi in zapada cine a vrut, bataie cu zapada cat cuprinde...

Cand a intrat soarele dupa brazi si s-a facut umbra pe partie am sters-o si noi in cabana ca devenise destul de rece si ni se udasera toate cele zece mii de perechi de manusi, unora chiar ciubotele. Pe mine ma cam turtise aerul ala curat si rece, cand am ajuns in camera mi-am scos cartea si m-am trantit in pat intre pernele mari si pufoase care-mi facusera cu ochiul inca de dimineata. Din cand in cand imi mai ridicam ochii din carte ca sa admir peisajul ce mi se dezvaluia la fereasta, fara a face niciun efort. Daca as fi fost pusa in postura sa aleg o melodie adecvata momentului, asta ar fi fost: eu de-aicea nu mai plec, nu mai plec acasa...

La un moment dat mi-am pus cartea pe piept si n-am mai facut altceva decat sa admir peisajul, asa stand intinsa in pat. Cat credeti ca a trecut pana am adormit? Putin. Si cat credeti ca am dormit? Tot putin, ca a sunat telefonul. Eu cand dorm imi inchid telefonul pentru ca fac ca toate aratarile daca sunt trezita brusc, mi-o ia inima la galop de nu ma mai pot tine dupa ea. O panicoasa, vai de capul meu! De data asta insa am uitat sa inchid telefonul. Cu inima batand sa-mi sara din piept ma uit sa vad cine suna. Dupa ce vad cine suna, inima mi se opreste subit. Era tata. Acum, ca sa intelegeti ceva ar trebui sa va povestesc un pic despra tata, sau sa va zic doar cum a reusit el, printr-o alarma falsa, sa-mi faca mie si lui frate-meu Craciunul franjuri (era sa folosesc alt cuvant, incepe cu "mu" se termina cu "ci", dar n-ar fi fost frumos, nu?) Dar mi-a venit o idee, facem altfel, daca sunteti interesati, puneti mana pe cartile lui Marin Preda si cand dati de Moromete, ei, sa stiti ca ala e taica-meu...

Asa... raspund eu la telefon, intreb care-i baiul (ca vorbiseram si cu o zi inainte si nu era niciun bai) Pai ce sa fie, nimic, voiam si eu sa vad pe unde umbli. Ce v-am zis eu, Moromete in persoana. Dupa ce-i explic eu, de doua ori ca nu mai aude bine, pe unde umblu, imi zice, eh, stiam, ca am vorbit cu soacra-ta inainte... Auzi, da' stii de ce te-am sunat? Vreau sa-mi zici si mie cum faci tu ficaciorii aia cu sos de-ti ies asa buni, ca, uite am si eu o punga si vreau sa-i fac maine. Pai nu vrei tu sa vorbim maine cand te apuci de treaba? Nuuu, zi acuma ca uite scriu. (Telefonul ala mai bine-ar fi fost un pistol, ca pozitia era buna, n-as fi suferit prea mult.) Pe o scara de la 1 la 10 in ceea ce priveste indemanarea si priceperea in arta culinara, tata este pe undeva la -6, deci toata truda asta de a-i dicta reteta mi s-a parut inutila din start. Incep sa-i spun cum fac eu ficaciorii, fiecare propozitie de cate doua ori, o data ca s-o inteleaga, a doua oara ca sa o scrie. Din cand in cand imi mai fugea gandul la vecini, cum ii auzisem eu stranutand, cu siguranta ma auzeau si ei pe mine dictand retete culinare la telefon si atunci vorbeam mai incet. Ma trezea tata Moromete insa cu un "vorbeste mai tare, ma tata, ce, ai prune in gura?" Fiuuu, am terminat de dictat, am mai schimbat doua vorbe si ne-am luat la revedere. Bun si telefonul asta la ceva ca daca nu suna, cine stie, poate dormeam pana maine. Hai pe partie!

Partia luminata ca ziua, lume mai putina, mi-a placut mai mult decat ziua.

Dupa sanius am mai facut o plimbarica prin oras si ne-am intors la vila, cabana sau ce-o fi fost, fix la timp pentru a ne aseza la masa. S-au stins luminile, s-a cantat la multi ani, s-a suflat si in tort. Pe tort erau lumanarele care divulgau varsta sarbatoritului, 237 de ani. Da, e corect, numai ca au fost doi sarbatoriti, o bombonica de 2 ani, si tatal ei de 37.

Cand am urcat in camera m-am aruncat iar intre pernele mari si pufoase si am dormit neintoarsa (si n-am uitat sa-nchid telefonul)

Aceasta a fost ziua de sambata.

Foaaarte pe scurt

2012-01-29T19:25:00.000+02:00

Ne-am intors din excursie. Degeaba mi-am facut griji pentru mersul cu trenul, a fost totul in regula, chiar mi-a placut.

Vremea a fost de vis, cabana a fost chiar la baza partiei. Iata ce vedeam eu pe geamul camerei unde ne-am cazat:

Acum suntem cu totii obositi. Povestile si pozele (multe) le las pentru zilele urmatoare. Va mai arat doar tricoul pe care l-am pictat zilele trecute si pe care l-am... baut, pardon... daruit.

Noapte buna!

Urcati in vagoane!

2012-01-27T17:32:00.002+02:00

Am intrat oarecum in criza de timp. Maine suntem invitati la o aniversare, wow, la munte! Cam am emotii, mergem cu trenul (masina ne este in service), n-am mai fost de mult cu acest mijloc de transport, sper sa nu fie totusi extrem de dezagreabil. Asta e, tineti-mi pumnii!

Nu plec insa pana nu va arat cateva noutati. Toate brosele, cum ziceam, sunt din piele si sunt unicat...

Si aici un borcan cu dulciurele pentru o bombonica mica.

S-auzim numai de bine!

Ziua mobutilor

2012-01-26T22:35:00.001+02:00

Recunosc spasita, azi nu m-am tinut de nicio programare. E vina mea ca asta-vara nu i-am cumparat sanie copilului micu. Sanie e un fel de a spune, de fapt ghete, sau mobuti, sau ceva ce sa mearga pe vremea asta cu multa zapada. N-a mers copilul descult pana acum, are o groaza de incaltari, dar, cu ocazia ploilor si a zapezilor, am constatat ca-s mari iubitoare de apa. Pe unde o gaseau tineau mortis sa o aduca acasa. Asa ca azi dimineata am facut o tura prin magazine sa vad unde-s incaltari pe marimea ei, pe buzunarul meu si pe placul amandurora, urmand sa vin si cu ea dupa ce iesea de la scoala. Am trecut intai pe acasa sa mancam si sa lasam ghiozdan de juma de tona. Cel mai pe gustul meu fusesera mobutii de la Deichmann dar inainte de a ajunge acolo m-a intrebat: "si ce culoare erau?" Cand a auzit ca-s negri a facut o grimasa, eu am zis bine, hai sa mergem intai prin alte magazine. Dupa ce ne-am tocit pingelele tot cautand ceva ce nu se voia si pace gasit, ne-am suit in autobuz si ne-am oprit la Deichmann, unde, am uitat sa va spun, de dimineata, o domnisoara simpatica se oferise sa-mi puna deoparte ultima pereche de mobuti ce am presupus eu ca i s-ar potrivi Pufoasei. Pufoasa cand i-a vazut: maaaama, ce draguti sunt, si nu i-a mai dat jos din picioare. Pai nu puteam noi sa venim intai aici? Tot eu sunt de vina, ca ma las influentata de grimase de copil.

Bun, dupa ce ne-am intors acasa, am mai stat putin, pret de o cafea si o chifla cu seminte unsa cu gem de caise si portocale (marca inregistrata, adica din productie propie), am pus o mancarica la foc si am plecat la scoala dupa copilu mare, care trebuia si el (ea) recuperat(a), nu?

Pai unde sa mai incapa si altceva printre atatea drumuri in oras?

Dar... noaptea e lunga... si eu am de confectionat niste cadouri pana sambata... asa ca nu-mi urati somn usor ci spor la treaba.

Dar inainte, sa va arat ce am in lucru:

Aceasta este o brosa dintr-o colectie mai mare de brose din piele naturala cu diverse aplicatii (Nu sunt doua brose identice). Toate, insotite de un snurulet, pot fi oferite ca si martisor. Restul colectiei, impreuna cu alte modele, le veti vedea in postarile ulterioare. Pana atunci... noapte buna, sau spor la treaba, dupa caz...

Reducere 20%

2012-01-24T14:07:00.002+02:00

Uneori, recunosc, sunt foarte comoda (a se citi lenesa) si decat sa dau un clik... mai bine-mi vad de drum... Pentru toti aceia care-mi sunt frati de suferinta, in ale comoditatii vreau sa zic, m-am gandit sa fac un colaj cu o parte din produsele care mai sunt pe stoc in magazin, mai ales ca am si un motiv special...

In zilele de 24 si 25 ianuarie la orice comanda aveti o REDUCERE de 20% din pretul afisat.

Beneficiaza de reducere aceste produse si multe altele pe care le gasiti aici

Ziua pozasa

2012-01-23T22:06:00.000+02:00

Ma gandesc... daca ziua in care faci pozne se numeste poznasa, ziua in care faci poze cum ar veni? Pozasa? Ca eu asta am facut azi, intre doi norisori si doua raze de soare am facut poze. In mare parte la floricele. Nuuu, nu mi-au inflorit ghioceii in curte, desi la tata inca de saptamana trecuta erau infloriti, alte flori mi-au inflorit mie in mana. Iacata bentito-brosele mele:

De ce sunt bentito-brose? Pentru ca florile sunt detasabile, se prind cu arici de bentita (e foarte safe, nu va ganditi ca va prindeti parul acolo, am probat!), iar pentru a fi purtate ca si brose au un ac de siguranta mititel cusut de intaritura din fetru ce o are fiecare brosa in parte. Hocus-Pocus, din bentita sa-mi faci brosa!

Iar mai jos sunt cateva clame de par, tot floricele...

Maine sper sa va mai arat si alte pozne pozashe :)

Surdul n-aude ...

2012-01-22T17:38:00.003+02:00

A auzit cineva de muntii Canafato?

Nu va speriati, n-am de gand sa va tin o lectie de geografie. O sa va spun doar o foarta scurta povestioara din ciclul "Teatru scurt din casa noastra".

Eu, la micul dejun, cu ochii carpiti de somn, imi intreb jumatea:

- Unde e cafeaua mea?

Jumatatea se conformeaza, deschide dulapul, priveste cateva secunde si intreaba:

- Muntii Canafato?

Asta a inteles Firicica, intrebarea de fapt fusese:

- Un'ti-i cana, fato? In traducere libera: unde iti este cana, fato? Ca eu beau numai din canuta mea, nici prea mare nici prea mica...

THE END

Mi-a iesit cosharu-n drum...

2012-01-21T13:54:00.002+02:00

De ieri am in cap o melodie...

Mi-a iesit cosharu-n drum, griji, nevoi, necaz, durere, se vor duce ca un fum... Nu pot scapa de ea si pace, ma enerveaza de mor, mai ales ca mi-a rasarit in cap asa ca un fel de "hai sa facem haz de necaz". Sa va explic, ieri dimineata, nu plecase de juma' de ora sotul cu Pufoasa la scoala ca se si intoarce cu o falca-n cer una-n pamant: "am ramas cu masina in drum!" Eu am fost ingrijorata, ca na, fara masina e nashpa rau de tot, merg cu totii la scoala, la servici, dar parca nu-mi venea sa cred ca e asa grav. Asa ca imediat mi-a rasarit in cap melodia asta: mi-a ramas masina-n drum, griji, nevoi, necaz, durere, se vor duce ca un fum... Doaaamne, ce-o fi si in capul asta al meu?

Pe la pranz cand eram in toiul unei activitati captivante (faceam ceva din piele, ca v-am zis a inceput sa-mi placa rau de tot sa lucrez cu materialul asta), ma suna jumatatea sa-mi spuna ce "buba" ar avea masina si cam cat ar costa piesele, asta fara manopera. Eu am ramas fara grai, dar de gandit am gandit, mai greu ce-i drept: da' ce doamne iarta-ma costa atat, ca doar nu ne cumparam alta masina, schimbam doua piese... Nu inchid bine telefonul, ca suna iar, zic, aoleu, acu' o fi aflat si de manopera, mai bine sa nu stiu... Era insa Firicica, ma suna de la scoala ca se simte rau, ce sa faca ea? Pai ce sa faci, vii acasa, hai ca vin dupa tine. Va spun drept cele doua vesti m-au turtit rau de tot, nu stiu ce-oi fi asa de bleaga... Am strans toate cele insirate pe masa, le-am pus prin cutii si cutiute, s-a dus naibii cheful meu de migalit. Imi venea sa plang si chiar imi doream sa plang, stiam eu ca asa m-as fi linistit, dar si cu plansul asta nu e asa usor cu crede lumea :)

Dupa masa de pranz, Firicica s-a bagat in pat, Pufoasa se invartea in jurul ei cu mare grija, i-a adus un pahar cu apa si a avut grija sa nu fie foarte rece sa-i faca rau, m-a induiosat foarte tare. Cand am urcat eu in dormitor, Firicica dormea, Pufoasa statea cuminte intr-un fotoliu si citea, mi-a facut semn cu degetul la buze sa nu fac zgomot sa n-o trezesc pe Ma. Pai ce as putea sa fac eu aici, fara sa fac zgomot? Sa ma bag si eu langa Firicica in pat. Zis si facut. M-am strecurat in pat cat am putut eu de usor si inainte sa adorm am studiat cerul ce se vedea pe geamul din fata mea, la fel de cenusiu ca si gandurile mele. La un moment dat am auzit-o pe Pufoasa iesind tiptil din camera dupa care am adormit la loc. Ne-am trezit amandoua cand a venit tati, deja era intuneric afara. Eu eram tot trista. Tati ma intreaba: ai vazut asta?

Acesta este feng-shui-ul (asa l-am denumit noi in gluma) pe care l-a realizat Pufoasa in timp ce noi dormeam, este facut special pentru mine si pentru Ma (scrie si pe biletel). Ei, cum sa nu te umfle plansul cand vezi asa ceva? Un copil de 9 ani isi da seama ca esti trista sau bolnava si-si pune tot sufletul ei intr-o floricica din hartie creponata, cum se cheama asta? Se cheama ca esti norocoasa sa ai o asemenea fiica sau sora. Dupa o repriza buna de plans m-am mai linistit...

Astazi sunt si mai linistita dar tot nu-mi vine sa cobor la bucatarie unde chiar in momentul asta se fac niste calcule... Cornel cu domnul "doctor" de masini...

Cel mai important e ca Firicica e bine!

Abecedar

2012-01-20T08:40:00.004+02:00

Iulia are mere. Pardon, cercei am vrut sa zic. Iulia are cercei cu carti de joc. Nu orice carte de joc, cea mai cea... asul! Iulia VREA un tricou! Iulia VREA un tricou cu un as pe piept. Doar atat?

Ma las pe mana artistului...

Iulia ARE tricou cu un as pe piept!

(Scuzati poza, n-am putut astepta lumina naturala, l-am expediat repede)

Ribbon ring

2012-01-19T08:22:00.000+02:00

Am fost rugata (asa de frumos!) sa confectionez un inel din piele. N-am putut sa refuz si iata ce-a iesit:

Nu e perfectiunea intruchipata, dar pentru o prima incercare eu zic ca iesit binisor.

Ah, si a fost primit cu mare entuziasm, deci... e bine!

Niciun dubiu

2012-01-18T08:06:00.002+02:00

Daca la floarea curcubeu inca ma mai gandesc ce o sa devina, brosa sau bentita, sau poate amandoua, la floricelele de mai jos nu exista niciun dubiu: sunt deja brose cu acte in regula, pardon, ace in regula, ace de brosa vreau sa zic :)

Dupa cum vedeti am prins drag de a lucra cu piele. Floricelele de mai sus sunt disponibile aici

Ce norocoasa mai sunt si eu!

2012-01-17T00:15:00.001+02:00

Azi pe la pranz cand era lumina mai buna am iesit afara sa pozez o parte din brosele pe care le-am mesterit. Asa un noroc am avut... ca am ramas incuiata pe afara, singura acasa fiind.

Era in jur de ora 12, iar la 13 si 10 trebuia sa o iau pe Pufoasa de la scoala. Ma uit eu la mine, eram imbracata aproape corespunzator, m-as fi riscat sa merg asa la scoala: geaca, fes, pantaloni de trening (hai treaca mearga) si in picioare ups, slapi! Ce ne facem fetelor? Dau roata casei sa vad daca nu cumva am lasat vreun geam deschis. Ti-ai gasit, pe frigul asta? Bine ca nu era deschis geamul la baie ca oi fi eu subtirica, dar cu geaca cu puf de pinguin (care ma face sa arat cu 10 kile mai grasa) sigur ramaneam intepenita acolo, ma gasea sotul dand din picioare ca un gandac.

Dar asa cum ziceam la inceput, mare noroc mai am si eu... In primul rand am noroc ca nu mai am aparat foto. Da, ma bucur, ce va mirati? Daca aveam mai ieseam eu sa fac poze cu telefonul? Daca nu aveam telefonul cu mine mai aveam eu cum sa-mi sun jumatatea? Doamne, cat de norocoasa sunt. N-am tremurat decat vreo juma de ora pana a aparut printul salvator, care s-a dat jos din masina razand si cu IMI ESTI DATOARE VANDUTA in loc de salut.

Deci, sunt norocoasa sau nu? Asta e prima intrebare.

A doua ar fi: cum vedeti voi floarea de mai sus (are vreo 9 cm), ca o brosa sau asezata cuminte pe o bentita? Ca eu inca nu m-am hotarat...

Usurel de duminica

2012-01-15T17:35:00.001+02:00

Vineri la masa de pranz ma intreaba (admirativ) Firicica: "ce ciorba e asta?" De gainuta de casa, zic eu. Aoleu, sper ca nu ati taiat-o pe Vidia, sare si Pufoasa. Eu nu prea stiu pe cine am taiat, ca n-am reusit sa retin fiecare gaina ce nume are, doar cocosul stiu ca a fost botezat (de fete bineinteles) Victor. (E febletea lui tata, un fel de speranta a curtii de oratanii. De ce speranta? Pentru ca tata a decretat: asta o sa moara ultimul!). Dar Ioana nu s-a lasat: "avea asa niste pene negre cu galben?" Mi-am stors eu creierii, efectiv nu mi-am amintit. Tot Ioana impaciuitoare: lasa ca o sa aflam la vara, o sa vedem noi daca ne mai ciugule vreo gaina floricelele de la papuci. Daca da, inseamna ca Vidia mai traieste, ca numai ea face asta.

N-am mai asteptat pana la vara, ieri am fost la tara (i-am dus si lui tata ciorbita din pasarea crescuta in "coproductie"). Fetele au facut recesamantul gainilor, concluzia: Vidia e intreaga si nevatamata.

Cu gainile astea pe care i le-am dus lui tata sa mi le creasca e o intreaga poezie. Acum ceva vreme, cand am vazut eu ca s-a epuizat in timp record sacul de grau pe care l-am dus special pentru ele, il iau asa prin invaluire pe tata si-l intreb, cu frumosul, cam de cate ori pe zi le da el sa pape. Cand am auzit CINCI, am sarit ca arsa, nu-i prea mult? Dar tata, de o delicatete rara, imi zice: vezi ca acuma ti le pun in traista! La asa o replica am inghitit orice alt comentariu, pana la urma daca i le-am dus sa mi le creasca, apai sa-l lasam sa o faca dupa propria-i reteta, o fi stiind el ceva... Poate o punem si de vreun premiu Nobel, om inventa carnatii de pasare, sau si mai si, slana de pasare, ca pana la Craciunul urmator, daca scapa vreuna, sigur o sa arate ca un purcel.

Ieri iar am dezbatut problema gainilor, de asta data tata ma intreaba: ce mai facem cu gainile astea? Eu, trag un pic de timp ca sa-mi dau seama ce raspuns se asteapta de la mine, mi-amintesc pe data de faza cu pusul gainilor in traista, raspund docila: pai ce sa facem... mai taiem din ele... Numai ca iar n-am picat pe raspuns. Neh, neh, neh, cum sa taiem din ele? Acuma cand au inceput sa oua? Ok, atunci nu mai taiem din ele... Le lasam sa moara de batranete.

Sunt pe receptie

2012-01-11T15:14:00.000+02:00

Poate vi se pare prea devreme dar va spun eu, nu este. Se apropie luna martie si, va spun sincer, mi-a placut foarte tare cum am procedat anul trecut cu martisoarele si cadourile personalizate pe care le-am realizat la cererea voastra (ca nu-mi place cuvantul comanda, am si eu damblaua mea :)). In consecinta, cine doreste sa daruiasca prietenei, iubitei, sotie, sau mai stiu eu cui, un martisor, o brosa sau orice fel de cadou personalizat, contactati-ma va rog prin metodele specifice cunoscute: scrisorica, mesaj blog, mail, facebook, telefon, telegraf, cioc-cioc la fereastra... (cam atata-mi vine in minte). Eu promit ca o sa-mi pun la bataie toata indemanarea si creativitatea pentru a va vedea cu zambetul pe buze. O sa stau cu ochii pe cutia postala, calculator, telefon, si cu urechile ciulite pentru a descifra orice zgomot venind dinspre fereastra, ca sa receptionez doleantele voastre.

Deja lucrez cu mare spor, in curand sper sa va pot si arata ce am realizat. Hai sa auzim numai de bine!

Dimineata anului

2012-01-10T10:31:00.000+02:00

Inceputul asta de an imi place mai mult decat sfarsitul celui precedent. De fapt asta mi se intampla de fiecare data. Eu percep anul ca pe o zi de munca de 24 de ore. Dimineata esti plin de forta, de idei, asta prin primavara cum ar veni, pe la pranz daca-ti mananci pachetelul din servieta si mai bei o cafea mai prinzi puteri dar parca ai trage si un pui de somn, cam prin iulie august cand simti nevoia de concediu, iar spre seara ce sa mai zicem, abia-ti mai tarai picioarele si te tooot uiti la ceas sa se faca ora de plecare acasa, asa cum te uiti de Revelion la secundar 5, 4, 3 ...0. La multi ani!!! Si incepe o noua zi, adica un nou an.

Acum este dimineata si la propriu si la figurat. Suntem plini de idei si de energie, cel putin eu asa ma simt. Dupa asa o pauza m-am apucat serios de treaba, mi-am facut niste "norme zilnice" ca sa zic asa, de care m-am tinut cu sfintenie pana azi. Si ma simt bine asa. Daca pana zilele trecute doar banuiam de ce, acum stiu, am citit raspunsul aici

Multumesc Andreea (Glory Box) ca ai postat acest link.

Chilly Willy

2012-01-09T10:29:00.001+02:00

Vara trecuta, poate va mai amintiti, m-am ocupat intensiv de agricultura. Ar fi multe de zis despre experienta mea de nano-agricultoreasa (trebuie facut loc in dictionar pentru cuvantul asta!) dar e la timpul trecut... Poate o sa fiu mai harnica anul asta, la scris ma refer, si sa va tin la curent in direct cu experientele pe care sper sa le pot continua.

Ce voiam eu sa va zic e ca, vazand asa o vara si o toamna extrem de bogate m-am apucat de facut sucuri, bulioane, compoturi, gemuri, dulceturi, dar nu-mi era de ajuns, parca-mi parea rau de asa bunatati sa treaca pe langa mine. Ma gandeam la iarna exact ca furnicuta din fabula si stiam ca o sa-mi lipseasca toate fructele si legumele care au fost ast-vara de o rara bogatie. (O sa-mi ziceti ca s-au inventat supermarketurile unde gasesti absolut orice in stare proastata. Da? Dar de unde aduse? Si la ce pret? Dar gogosarul, unde gasesc eu gogosar iarna?) Am uitat sa va zic ca am cumparat niste pui de gaina pe care i-am dus lui tata la tara sa mi-i creasca, fara concentrate sau ce stiu eu ce chimicale pana in iarna cand urma sa-i taiem. Bine, bine, ii taiem dar nu-i putem manca pe toti odata. Ce sa facem, ce sa facem? Gata, stiu, ne cumparam congelator! D-ala maaaaare! Zis si facut.

Ah, congelatorul asta e o poveste in sine, daca ma apuc de povestit iar nu temin azi. Incerc s-o scurtez. Dupa ce i-am facut capul mare sotului, eu vreau congelator, eu vreau congelator, bine ne luam, bine ne luam, hai sa cautam pe net si prin magazine. Dupa prospectiile de rigoare am gasit congelatorul ideal, a fost dragoste la prima vedere, am zis asta e, cand ni-l aduceti acasa? Luni. Luni, bravo, va astept! Se face luni, vine masina la poarta, se da jos nenea soferul si cu inca un tovaras, un ajutor ceva, descarca congelatorul, il aseaza in fata portii, ma intreaba daca vreau sa mi-l desigileze sa-l vad. Eu nu prea stiam daca vreau, aci in strada, zic totusi da. Il desface in mare viteza. Eu ma uit la el ca... la poarta noua. Nu era nimic in neregula si totusi ceva ma nemultumea, nu stiam exact ce, ah, ba da, soferul, avea o viteza si o incrancenare... stai bre ca nu suntem in razboi... Imi lasa hartiile, ma intreaba daca e in regula, zic ca da, si el in mare viteza se suie in masina. Eu raman perplexa, cu congelatorul, dragostea mea, in poarta. Pai... stati asa, plecati? Ma lasati cu congelatorul in poarta? Soferul tot in mare viteza se da jos din masina. Rasuflu usurata, hai c-a glumit, a vrut sa ma sperie. Dar in loc sa puna mana pe congelator se repede ca un vultur la mine fluturandu-mi in fata niste hartii. Uitati aici scrie negru pe alb ca se livreaza marfa pana in usa blocului sau in fata curtii. Maaai... hai ca ma faci sa rad cu lacrimi. (Ras nervos adica!). Dar ce minte luminata a mai scornit si regula asta? Si de ce n-am fost si eu informata cand l-am platit ca tre' sa-mi angajez om care sa-mi duca si mie magaoaia (scuza-ma, dar m-am enervat) in casa? L-am luat cu frumosul, l-am rugat sa-l mute el cu ajutorul lui macar o juma de metru cat sa mi-l bage in curte adica, de acolo vedeam eu cum faceam, macar ca-l acopeream cu o folie si asteptam pana venea Cornel. (Ajutorul lui, om mai de inteles, m-ar fi ajutat daca nu i-ar fi fost frica de sefu'. Mi-a comunicat asta doar din priviri.) Nu domnule, mi-a mai fluturat o data hartiile pe sub nas mi-a zis buna ziua si s-a suit in masina, de data asta pe bune. Buna ziua, sunteti foarte amabil, am zis si eu.

Las'ca n-oi muri, stau aci langa congelator pana la 6 cand vine Cornel, ce e mult? Doar vreo 6 ore si afara nu-s mai mult de 30 de grade. Eh, ma odihnesc si eu, as putea sa-mi aduc un scaun din casa, mai vad si eu lumea... mai vad si eu ce se poarta vara asta... Incepusem sa ma intreb cam de cate ori o fi mai greu congelatorul decat mine. Am incercat mai multe metode de a-l clinti, singura care a dat rezultate a fost topaiala de pe un picior pe altul, nu stiu cum altfel sa zic. Adica-l inclinam un pica spre mine, dar nu prea mult ca nu vroiam sa ajung la ierbar (ca o panseluta ce sunt), si-l faceam sa paseasca 5 centimetri cu piciorul stang din fata sa zicem, presupunand ca dumnealui are 4 picioare. Dupa aia il mai inclinam un pica spre mine astfel incat sa paseasca alti 5 centi dar cu piciorul drept din fata. Bleah, prea complicat de povestit cum l-am bagat in curte, v-ati prins voi, cu miscari din 5 in 5 centimetri. Dar stiti cat de fericita am fost cand l-am vazut in curte? Oaaaau!!!

Ce s-o mai lungesc, am uitat toate peripetiile cand am vazut cat de bucuroase au fost fetele ca ne-am luat congelator. Nu mai stiu care din ele a zis: trebuie sa-i dam un nume. Pai ce face el? Ingheata. Atunci ce nume mai bun decat Chilly Willy? Si asa a ramas.

Ieri am facut o super-ober-salata de fructe, cu fructe proaspete bineinteles dar si cu ce am scos eu de la Chilly Willy, pentru ca am un intreg sertar cu fructe. Capsuni, zmeura, dude (!!!), mure, piersici, visine, cirese, piersici, pepene (taiat cubulete, s-a pastrat de minune!) Si multe dintre ele sunt marca inregistrata cum zice Firicica, adica ori de la noi din curte, ori doar culese cu manutele noastre...

Sper ca si anul acesta sa fie la fel de bogat in fructe, legume si alte cele si sa-i umplu buzunare lui Chily Willy cu toate bunatatile pamantului pentru iarna viitoare. Doamne-ajuta!

Intreaba lumea

2012-01-04T22:29:00.002+02:00

... daca m-am lasat de handmade. Nu chiar. Nu s-a mai vazut "miscare" pe aici dar am mai facut cate ceva. Nu din proprie initiativa, recunosc, n-am putut insa refuza rugaminti de a confectiona cadouri. Partea proasta e ca nu prea am fotografiat ce am facut sau am fotografiat cu telefonul si sunt poze... de nevazut. Ma risc insa cu un tricou si o bentita asortata, confectionate pentru o pustoaica de 9 ani.

Ah, de fapt sunt trei articole, e si o brosa pe acolo pe undeva, la gatul pisicutei de pe tricou. Fundita este detasabila pentru a putea fi spalat tricoul fara nicio grija.

Si de handmade nu ma las... ca nu pot... nu ma lasa el. Chiar azi am promis cuiva ca nu ma mai las pe tanjeala dar nu vreau sa vorbesc prea mult despre asta. Cum ar zice unii: FAPTE NU VORBE!!!

Fuseram la film

2012-01-02T22:27:00.001+02:00

Fuseram la film. N-a fost sa fie 3D, pentru ca tot ce era disponibil ori nu era pentru copii ori fusesera vizionate de copilasii mei (cu gradi, cu scoala...). Ca sa vezi, eu sunt singura din familie care nu a trecut prin experienta asta cu trei de D. S-a votat si majoritatea a hotarat ca e acceptabil si filmul ala cu veveritele cantacioase (Alvin si veveritele3). Noi am vazut acum ceva vreme primul film de genul asta si stiu ca ne-am amuzat. Dupa aia a aparut si continuarea care pe mine nu m-a mai amuzat atat de tare. Ce sa-i faci, e ca un sirop pe care il mai diluezi cu un pic de apa. Iar ce-am vazut noi azi a fost continuarea continuarii. Deci... nici urma de sirop, doar apa chioara, pentru ca nu poti dilua un siropel la infinit, nu? Dar shiiit, nu le spuneti fetelor mele, ele au iesit entuziasmate, cel mai tare film ever!

Prea multa muzica, mie imi plac lucrurile clare, vreau sa stiu din start: ma duc la film sau la concert? Cand se canta intr-un film pe mine ma apuca motaiala. Am zis ca e totusi un lucru bun, in timp ce cantau veveritele alea pitigaiate eu faceam economie de vedere. La un moment dat insa mi-a fost greau sa-mi mai deschid ochii chiar daca imi dadeam seama ca se reluase dialogul. Zic, las' ca-i mai tin un pic inchisi oricum nu pierd nimic, si ce credeti, m-am trezit cand imi dadea cineva un cot in spinare (cel putin asa am crezut) si eu nu stiam unde ma aflu. De fapt nu era cot, era genunchiul vecinului din spate care se proptise de scaunul meu. Noroc cu aceasta intervetie, ar fi fost penibil sa incep si sa sforai.

A fost totusi o zi faina pentru ca i-am indeplinit dorinta Mariei de a merge cu intreaga familie la cinematograf, fetele s-au distrat de minune si unde mai pui ca ne-am intalnit si cu nepoata mea preferata, singura de altfel, si cu prietenul ei. Pana sa inceapa filmul ne-am impartit in doua tabere, fetele cu fete si baietii cu baieti. Baietii s-au dus sa-si clateasca ochii prin magazinele cu haine si bijuterii iar noi fetele ne-am extaziat in fata aparatelor electrocasnice, gen televizoare, masini de spalat, plasme, expresoare de cafea, etc... CE? M-ATI CREZUT!? Evident ca a fost taman invers. Fetele s-au intors cu niste bijuterici simpatice de la H&M, cadou de la verisoara lor preferata (singura de altfel).

Acum ar fi frumos sa ma duc sa-mi beau ceaiul pe care scumpul meu sot ni l-a pregatit si sa retrocedez ce-am ocupat abuziv, respectiv scaunul din fata calculatorului. Noapte buna!

Nimic deosebit

2012-01-01T19:36:00.002+02:00

Abia ne-am intors din oras, ne-am facut plimbarea de seara. Am facut putintica miscare ca asa numai cu mancare si trandaveala nu se mai poate. Ne-a inghetat nasul dar ne-am bucurat la intoarcere de caldurica din casa. Peste masa de seara cred ca o sa sarim, am spalat niste struguri.

Maine facem o escapada la Bucuresti, mergem la cinematograf. Firicica si-a exprimat inca de prin vara dorinta de a merge cu tot familionul la un film 3D. Sper sa ne distram, va spun eu la intoarcere...

Asta a fost prima zi din 2012. Nimic deosebit!

Sa inceapa...

2011-12-31T19:49:00.004+02:00

Tocmai am terminat de ornat tortul. E urat ca dracu' dar e gustos de pici. Mai bine asa decat invers, nu? Am pregatit si somonul, mai stau putin si-l pun la cuptor. Platoul cu branzeturi, mere si struguri o sa-l "execut" dupa ce termin de scris acilea :). N-o sa dureze mult, presimt, nu m-a lovit inca dorul ala de scris.

Deci, meniul pentru seara asta vi l-am comunicat. Eu sunt mandra de el, nici pic(ior) de purcel, slanina, carnati, sarmale si alte grasaneli de-astea. Puteti sa radeti de mine, dar fiti atenti ca eu o sa rad la urma... de cei cu indigestie. (Bine, hai ca n-o sa rad, o sa zambesc asa-ntr-o parte :))

Cei mari (de inaltime) dorm, adica tati si cu Firicica. Pufoasa e aci langa mine, deseneaza. Are si ea o mare dilema, cu ce se imbraca in noaptea asta? Vrea sa se puna la patru ace. Eu i-am sugerat sa imbrace ceva comod daca vrea sa stea pana tarziu. Ioooi, stiti cu ce ma pacaleste de doua zile? Are un dinte care se misca ca la balamuc, eu nu suport sa-l vad cum se balanseaza in toate directiile si cand mi-l arata inchid ochii si ma stramb. La inceput o amuza, acum a inventat alta gaselnita, vine la mine cu o fatza vesela si in mana cu o bucatica de aluna, mi-o arata, eu zic; ti-ai scos diiiintele, bravo! Dar in secunda urmatoare deschide gura si-mi arata dintele ala care e la locul lui si se mai tine doar intr-o atzica, si-l mai si impinge cu limba cat sa ma ingrozeasca pe mine. Asta s-a intamplat de doua ori. Vaaai ce usor esti de pacalit, mi-a zis acu' vreo juma' de ora. Asta e Pufoasa mea!

Facem revelionul in familie, v-ati prins? Cred ca am inceput sa imbatranesc. M-a obosit toata vanzoleala asta iscata de Craciun si revelion, cu curatenia, slalomul printre carucioare cu gabarit depasit prin supermarketuri, aglomeratie peste tot, mancaruri peste mancaruri, oooofff... give me a break!

De maine se lasa linistea, sper. Bine ca mai sunt doar cateva ore pana maine.

Acum o sa fac o lista scurta cu dorintele pentru anul 2012. Asta nu e obligatoriu sa cititi, e plictisitor... cred.

1. Imi doresc pentru Cornel sa fie Ok noul job pe care-l va incepe in cateva zile.

2. Vreau ca in 2012 sa nu calc prin vreun spital (nici macar in vizita).

3. Vreau sa vina inapoi placerea aia de a migali "drighidele".

4. As vrea sa fie posibil sa aranjez camera fetelor asa incat sa le fie si lor si noua pe plac.

5. Vreau sa ma ocup din nou de nano-gradina mea de legume (care anul asta mi-a dat niste satisfactii nemaipomenite, am congelatorul plin de diferite chestii culese de pe propria "plantatie".)

6. Vreau ca anul asta Cornel sa aiba concediu, in 2011 n-a avut si tare rau a fost si as mai vrea ca acest concediu sa nu-l petrecem acasa.

7. Vreau ca tata sa fie cuminte, sa-si ia pastilele, sa se tina de regim si sa nu ma mai sperie asa cum a facut-o de Craciun.

8. Asta stiu ca n-o sa se realizeze, dar o trec, poate intr-o zi... Vreau o casa a mea, pe care s-o aranjez asa cum imi place mie, sa hotarasc eu (cu sotul din dotare) cata mobila, cate covoare vrem, ce pastram, ce aruncam... Sa-mi fie dor de ea cand sunt departe si sa ma intorc cu drag la ea. Stiu ca nu e posibil, dar nu vreau sa regret ca n-am trecut-o pentru ca mi-o doresc din ce in ce mai mult. (Batranetea, bat-o vina!)

9. Ah, sa nu uit de aparatul foto. L-am iertat pe Mosu' anul asta, avea prea multe pe lista...

10. Stiu ca la varsta asta prieteniile se leaga mai greu dar... vreau sa cunosc lume!

Cam asta mi-a trecut prin cap, ordinea e aleatoare.

Ieri la radio un ziarist ne ura un an nou PLICTICOS, ca plictiseala inseamna normalitate, zicea el. Eu spargeam niste nuci si bombaneam singura: HA, ce zici, bre? Sa te plictisesti tu!!! Eu nu vreau plictiseala!

Eu va urez un an cum il vreti voi, plicticos sau nu, numai sa fie pe gustul fiecaruia!

Si acum, gata cu vorbaria, SA INCEAPA DISTRACTIA!

In felul meu

2011-12-24T22:52:00.001+02:00

Mai copii, va spun un secret: habar n-am sa fac urari. Cand eram mica am gasit o felicitare (primita de frate-miu) cu un text care m-a lasat cu gura cascata. Zicea cam asa: "Un sincer si cald la multi ani in pragul unui an pe care ti-l doresc fericit si rodnic!". Cata finete si cata sofisticarenie intr-o singura propozitie... Nici macar o fraza, o propozitie! Mi-a placut mult de tot si-mi parea rau ca nu am inventat-o eu, dar... pe principiul "ce-am gasit al meu sa fie" am preluat aceasta urare si am scris-o tuturor prietenilor, rudelor, profesorilor (ca asa era atunci) in acel an, in anul urmator si multi ani dupa aceea. Bine, cu mici pauze intre ele, adica din doi in doi ani ma stofocam sa inventez altceva ca sa nu se prinda lumea ca n-am si eu alt text. Partea cea mai haioasa e ca pana si frate-miu cred ca a primit cel putin 4 felicitari cu acest text. (Sunt curioasa, frate-miu, ti-ai dat seama?) Cand am crescut si eu mai mare, adica acum vreo doi trei ani, am ajuns la concluzia ca urarea asta nu mi se potriveste deloc, ca nu ma reprezinta desi ma topesc dupa ea. Drept urmare, declar aici: renunt (cu greu) la ea! Cred ca e timpul sa ma maturizez si daca am ceva de zis sa-mi gasesc singura cuvintele. Iaca-asa: HAI LA MULTI ANI!

Ciocolata sau om de zapada?

2011-12-21T13:16:00.005+02:00

Eu le vreau pe amandoua. Si copiii la fel, cu siguranta. Stie cineva o vraja prin care sa transforme o ciocolatica delicioasa intr-un om de zapada? Eu stiu... eu stiu... Uite-asa:

N-as fi vrut sa divulg acest "secret" (nici nu-mi apartine, l-am descoperit pe Youtube) pentru a nu strica surprizele pe care vreau sa le fac de Craciun. Dar pentru ca e un truc la indemana oricui si pentru ca fetele mele au fost extaziate cand au vazut micii omuleti, m-am gandit ca aceasta idee simpla poate ajuta si alti "intarziati" asa ca mine. Intarziati in confectionarea micilor surprizele am vrut sa spun. Nu e greu de facut, sigur gasiti pe youtube tutorialul. E nevoie doar de ciocolata (de foarte buna calitate zic eu, altfel pentru ce atata munca?), hartie alba, ceva autocolant alb sau lipici, fetru sau ce aveti in dotare (eu am folosit un material supraelastic) pentru caciulita si fular, carioci pentru ochisori nasuc si nasturi. Modelul original avea "fatada" scoasa la imprimanta, dar am zis ca daca e handmade handmade sa fie...

Nu prea stiam eu pe unde sa scot camasa, dar... am scos pentru inceput palaria. Si bine am facut pentru ca lucruri magice au inceput sa se intample:

Asa arata colectia mea de oameni de zapada, pe care o sa-i impart cu drag si ornamentele pentru bradul personal din dotare care speram sa fie tot handmade, daca ne-om mobiliza odata si-om trece la actiune (ma refer la intreg familionul.) Nu disperam, mai e ceva timp, printre cozonaci si sarmalute si un colind pe la tara, speram sa realizam si cel mai "tare brad de Craciun care a existat vreodata" (Asa a zis Firicica).

Spor la... orice ati face! Sunt aici (din cand in cand) daca nu va iese vraja cu ciocolata si omul de zapada.

Eu mi-s pui de moro...

2011-12-16T08:49:00.005+02:00

Eu mi-s pui de moro... Ce-ar putea insemna asta? De morosan? Nu, n-ati ghicit. De Moromete? Nici asta, n-as fi scris eu cu litera mica. Morocanos? Cam da, asta am vrut sa zic. Nu-mi place sa recunosc, dar vad si eu ca asa sta treaba, de la o vreme sunt cam morocanoasa. Asteptam sarbatorile sa ma scutur si sa ma apuc de treburi importante. Cum ar fi cadourile. Dar ti-ai gasit... n-am facut nici macar unul. Anul trecut pe vremea asta era biroul, camera, casa toata plina de ate, bile, hartiute, margele, brose, coliere, cutiute. Acum... nimic! Ornamentele de brad, pe care le-am modelat inca de prin august, asteapta frumos intr-o cutiuta sa fie pictate. Anul trecut as fi intrat in panica, acum ma si amuza un pic situatia, parca stau la panda zicandu-mi: ia sa vad eu acuma pe unde scoti camasa... Nu stiu pe unde am s-o scot. Poate s-o intampla o minune, poate ma scol intr-o noapte plina de inspiratie si pana in zori am pe masa de lucru toate cadourile terminate si impachetate. Sau poate nu. Si atunci? Si atunci... va trebui sa fiu iertata.

Pentru bucuresteni

2011-11-20T09:26:00.009+02:00

Creative Workshop organizeaza un atelier de creatie in cadrul caruia puteti invata sa faceti decoratiuni pentru Craciun: ghetute pentru cadouri din fetru, fulgi de zapada din hartie si alte elemente decorative pentru bradul de Craciun!

Mai multe detalii aici: My Creative Workshop

Acea bentita, acel tricou

2011-09-15T00:41:00.009+03:00

Stiu ca vi le-am mai prezentat... Acum sunt poze de la "mamicile" adoptive:

Roxana cu bentita cu floare din "petale" din con de brad, ceramica, piele, tul si sarma de modelaj.

Monica cu tricoul verde cu pisica infunditata.

Sa-mi consult agenda

2011-09-09T08:54:00.008+03:00

Zilele trecute primesc un telefon de la domnisoara ziarist care mi-a luat un interviu acum ceva vreme. Ma invita la un cocktail organizat de revista Tango. M-a surprins si m-a bucurat aceasta invitatie, am multumit pentru ea si am spus razand ca trebuie sa-mi consult agenda... sa vad daca-s libera... daca termin bulionul pana atunci :) In momentul acela, Jiminy al meu, constiinta aceea care sare la bobarnace cand nu-i convine ceva din ce fac sau ce spun, m-a si taxat: doaaaamne, ce umor mai ai si tu... Ce? Nu trebuia sa amestec bulionul in povestea asta? Nu "se asorteaza" Tango cu bulion? Ce sa fac daca invitatia m-a prins exact cand faceam suc de rosii si nu orice suc de rosii, din rosioare "marca inregistrata" (de la noi din nanogradina, pentru cine nu stie ce inseamna). Am promis ca o sa ma gandesc, o sa consult si familionul si o sa confirm prezenta ziua urmatoare. Dupa ce am inchis deja ma si hotarasem sa nu merg, mai ales ca trebuia sa merg singura, era numai pentru femei adica. Si pentru ca ma hotarasem, nici nu mi-am informat jumatatile decat foarte taziu. Le-am spus asa: am fost invitata la un cocktail dar nu ma duc. Jumatatile au sarit ca arse, alea mici "daaa de ceee sa nu te duuuci?", jumatatea mai mare "te bat daca nu te duci!". Ei, asta cu bataia m-a convins, de ce s-o incasez eu de pomana? Toata lumea si-a dat cu parerea cu ce ar trebui sa merg imbracata, cand s-a ajuns la tocuri am zis pana aici, vreti sa merg sau nu? Dupa ce ne-am pus de acord cu toaleta a urmat partea cea mai grea, margelele, evident marca handMADEina, dar fiecare avea alta preferinta. Ne-am pus in cele din urma de acord, am fost deci ZEBRA.

Si pentru ca o zebra adevarata trebuie sa aiba si cercei, am pus mana pe lut si mi-am confectionat si niste cercei-zebra, care au fost gata cam la limita, ca lutul asta are si el tabieturile lui, tre' sa stea si el la uscat o vreme.

Cam asta despre pregatiri. Aseara pe la sapte fara ceva, ma imbratisau fetele de parca plecam pentru doua luni, "maaaami, ce draguta esti!", jumatatea mai mare m-a condus la clubul cu pricina, m-a "abandonat" acolo, nu inainte de a zice de cateva ori, in gluma, "ma simt discriminat!" Acolo lume destul de multa, bineinteles am gresit inital locatia, am intrat intr-un restaurant... sau ceva, unde era fum mult, muzica de petrecere si multi barbati. Hopaaa, zic, stai ca nu-i aici, ca prea sunt multi barbati si sindrofia mea e numai cu femei. Cand sa ies vad doua doamne simpatice care pareau la fel de pierdute in spatiu ca si mine, le abordez, da, venisera pentru acelasi eveniment, hai sa iesim repede afara. Ocolim cladirea, dam si de un poster mare al revistei, hai ca suntem pe drumul cel bun, ne intampina si o doamna foarte amabila care ne spune unde sa ne asezam. Ei, asa mai merge. Ne-am asezat, eu si noile mele cunostinte la o masa, in aer liber, langa piscina, frumos!

Cocktailul asta a avut si o tema data "Drepturi si indatoriri in iubire". Au vorbit cateva femei, am rezonat cu ce au spus unele, cu altele nu, cum de altfel mi se pare si normal. Fiecare vorbea prin prisma propriei experiente. Important e ca nu m-am plictisit, noile mele cunostinte, niste persoane foarte agreabile, una peste alta seara a fost OK.

La plecare, ca o diva, mi-am sunat jumatatea sa vina sa ma "recupereze", mi-a raspuns un glas mormait de om trezit din somn. Ce sa-ti fac, e dreptul tau ( sau indatorirea ta?) sa vii sa ma iei...

Vorbele-prosteli ale casei

2011-09-08T14:02:00.004+03:00

1. Mergeam toti patru prin oras. La un moment dat sotul meu zice: "doreste fetele o prajitura?" Ne-a umflat rasul, nu pentru ca n-am fi dorit o prajitura ci pentru ca nu stiam ce l-a apucat de a vorbit asa.

A dorit fetele o prajitura :) si in plus de asta, ia ghiciti cum suna de atunci toate invitatiile la cofetarie?

2. Ma intreaba jumatatea mea mai mare cand il cicalesc (i se pare lui!) :

- CE-AI-CU-MI-NEEE ?

Raspunsul este invariabil:

- Doi copii!

3. Tot la plimbare, de asta data printr-un mall. In fata noastra o vanzatoare il informeaza pe un bodyguard ca de la scara rulanta se aude un zgomot suspect. Bodyguardul foarte receptiv se indreapta in pas alergator spre scara rulanta, baga mana pe undeva pe dedesupt si opreste scara. Doar cand aude un "ahhh" prelung venind de undeva de sus se uita si el si vede ca era o groaza de lume pe scara aia pe care a oprit-o el. Nu se pierde cu firea si le striga politicos:

- Imi pare rau, va trebui sa coborati manual!

Si de atunci ne amuzam de cate ori dam de o scara rulanta, ne intrebam: ce facem, mergem cu scara sau coboram manual?

Mda, astea au fost o parte din vorbele-prosteli ale casei. Ale voastre cum suna?

Tu vrei sa ajuti oamenii cu forta?

2011-07-26T08:26:00.006+03:00

Duminica dimineata, toropeala, ce sa facem ce sa facem? Mergem cu rolele in parc. Bun! Ies afara sa-mi admir nanogradina si patratelul, care acum sunt verzi-verzi, pline de plante sanatoase si mustoase. Aud apa curgand la baie, zic tati face dus, deci am timp sa intru sa mai smulg ceva buruiana, nu ca ar fi prea multa ca am un ochi de vultur... Smulg buruiana, apa se aude in continuare curgand. Bai, dar cat timp poate sta un om la dus? Ah, stai, ca o fi intrat vreuna din fete acuma. Ce le-o fi apucat, ca ele fac dus numai seara? Deci mai am timp sa ud gradina. Ud gradina, apa la dus se aude in continuare. Vaaaai, bleaga de mine, nu e apa de la dusul nostru ca de unde stau eu acuma n-as avea cum sa aud apa curgand in baia noastra. O fi de la vecinul. Si cum stam asa pe vine mi-arunc ochii spre geamlacul de la baia vecinului. Inchis! Deci nu-i de-acolo. Atunci de unde mama zmeului? Ma ridic in picioare, fac ochii roata si vad grozavia. La vecina din spatele casei curge apa... din cer... sau asa ceva...

Doamna C. este o femeie in varsta, cu ceva probleme de sanatate, n-o prea mai vad pe afara. Vad insa pe geamul dormitorului meu, de la etaj, gradina doamnei C., mare si frumoasa, bine ingrijita, plina de flori, legume si pomi fructiferi. De gradina se ocupa copiii doamnei C. si nepotul, oameni foarte gospodari. Pentru udatul gradinii au un butoi imens catarat pe o schela metalica, pe care-l umplu cu un furtun cu apa de la pompa si de acolo uda gradina, nu ma intrebati cum si in ce fel ca nu ma pricep. Eu atata stiu, cand auzeam dusul curgand, nu era niciun dus, era apa care se scurgea din butoiul doamnei C. Probabil au dat drumul la apa sa umple butoiul si au uita s-o mai inchida. Partea proasta era ca butoiul se afla deasupra unei magazii deci curgea si pe magazia aia si nu se vedea nici tipenie de om prin curte de unde am dedus ca acasa era numai doamna C. batrana si bolnava, nu mai poate merge, deci ce e de facut? Eu sar gardul, zic in gandul meu, vad eu acolo ce e de facut. Fix cand eram cu un picior pe gard si unul pe pamant, oarecum speriata de ce urma fiindca am fost eu campioana la sarit garduri dar mai in copilarie, nu acuma, o vad pe soacra-mea la poarta. Asta-i acuma, cum ar fi sa-i povestesc din varful gardului ce vreau eu sa fac? Aveam eu si asa destule emotii cu saritul gardului, nu-mi mai trebuiau si martori la bajbaiala mea. Ma trag repede de langa gard, la fix, n-a bagat soacra de seama ca voiam sa fac, dar ii spun dintr-o suflare ce grozavie se intampla la vecina. Se uita si ea, vede acoperisul magaziei ud, balta care deja se formase langa casa si e de acord cu mine ca tre' sa facem ceva. Cauta ea o agenda, gaseste numarul de tel. al doamnei C. si ne rugam sa nu si-l fi schimbat, ca nu cred s-o mai fi sunat soacra-mea in ultimii 12 ani. Numarul e bun, raspunde un glas stins, gafait,o umbra a glasului puternic pe care-l stiam a fi al doamnei C. (Multe vreme doamna C. a fost ceasul meu desteptator. Avea o voce extraordinar de puternica, ce sa va zic, vara, cand dormeam si eu cu geamul deschis, pe la 5 dimineata isi chema pisicile: piiiiiss, pis, pis, pis... piiiis, pis, pis, pis, si se ducea naibii somnul meu. Nu mai zic ca daca voiam si eu sa atipesc dupa-amiaza, trebuia sa inchid intai geamul pentru ca daca iesea prin curte si statea de vorba cu sotul ei, cu siguranta nu mai aveam eu parte de somn. Si ca sa intelegeti ca nu exagerez, doamna C. asa un glas puternic avea ca intotdeauna auzeam si intelegeam tot ce spunea ea, iar raspunsul sotului ajungea pana la mine doar ca un mormait, niciodata inteligibil. Si sa fie clar, omul vorbea normal! Ah, o intamplare si mai amuzanta... Am adormit eu intr-o zi uitandu-ma la televizor, cu geamul deschis si telecomanda in mana. M-am trezit la un moment dat apasant insistent pe o tasta a telecomenzii. Voiam sa dau televizorul mai incet, dar ce credeti? De fapt pe doamna C. voiam sa o dau mai incet, doar vocea ei ma deranja. (asta nu e o gluma, sa faceti bine sa ma credeti ca altfel nu va mai povestesc nimic!))

Asa, sa revenim la telefon. Imi raspunde doamna C. E foarte uimita ca o sun, eu fata politicoasa o intreb intai de sanatate, imi spune ca nu sta prea grozav, n-o las sa intre in prea multe amanunte ca apa aia curge ca la balamuc. Ii spun de apa, nu pare a intelege, "lasa, copiii i-au dat drumul, ei s-o opreasca". Si cand vin copiii? Diseara! Aoleu, nu e bine, ii explic ca apa aia curge pe magazie, ca deja e o balta mare in curte. "Nuuu, lasa, ca stiu ei ce fac, pe urma ma cearta pe mine". Zic, dar un numar de telefon al copiiilor aveti? Am. Si-mi dicteaza un numar kilometric. Nu-i bine, sunt prea multe cifre, inca o data. Acuma pare a fi in regula. E un numar de fix, sun, si sun si iarasi sun, nu raspunde nimeni. Sun iar la doamna C., o intreb daca are si un numar de mobil. Stai sa caut. Si stau si stau si stau, si apa aia curge ca la balamuc. Se intoarce si-mi dicteaza acelasi numar de fix. Of! Ii mai explic o data cum sta situatia si o intreb daca-mi da voie sa sar gardul sa opresc eu apa. "Nuuuu, lasa ca stiu ei ce fac, pe urma ma cearta pe mine. Da' tu stii ca a murit Nelu (sotul)"? Da, stiu (de vreo doi ani), imi pare rau!

Familionul meu e gatit de plecare, numai eu in trening, dau din colt in colt, cum sa facem cu inundatia de la vecina? In loc de raspuns primesc tot o intrebare, de la jumatatea mea mai mare: "Da' tu vrei sa ajuti oamenii cu forta? Daca nu te lasa sa sari gardul..." Ia mai taci tu, ca si tie, daca ar fi inundatie aci la noi, ti-ar placea sa te ajute cineva. Eu ma duc sa sar gardul!

Si plec eu hotarata, iau un scaun din ala mai "obosit" ca sa fiu sigura ca escaladez cu succes gardul, si exact in momentul in care eram cu un picior pe scaun si unul pe gard, adica ce moment mai delicat putea sa gaseasca? o aud pe doamna C. tipand din toti plamanii aia ai ei de altadata. Asa doamna C. abia acuma va recunosc, asta-i glasul pe care stingeam eu cu telecomanda. Reusise, cum necum, ajutata de baston sa iasa in usa casei. Cand a realizat grozavia m-a strigat pe mine sa o salvez. Eu din cativa pasi am ajuns langa furtunul ala care iesea oarecum din pamant, am gasit si robinetul, am rasucit si GATAAAA!

Am mai schimbat doua vorbe cu doamna C., dar nu prea mult ca familionul meu era deja in freamat, si am plecat de acolo foarte multumita de mine, facusem si eu o fapta buna. Na, c-am zis-o! Am plecat cum am venit, adica tot sarind gardul, jumatatea mea mi-a trecut scaunul peste gard ca sa trec mai usor. Scaunul a ramas acolo, urmand sa-l recuperez cand s-ar fi intors copiii doamnei C. (Ca sa intelegeti de ce n-am intrat pe poarta, curtile noastre sunt asezate spate in spate, deci portile sunt pe strazi paralele)

Asa, plecam noi in parc, ne dam pe role, cine are si stie, ne intoarcem acasa, la vecini tot nu era nicio miscare. Inspre seara apar copiii si nepotul, eu imi fac de lucru prin curte, poate m-o vedea cineva, sa-mi recuperez scaunul, dar nimic. Hello, fiu-fiu, ma vede si pe mine cineva? Se pare ca nu, de cand sar garduri oi fi devenit invizibila. Il vad pe nepotu' ca se apropie de gard, il strig, ii zic ca am si eu un scaun la ei in curte.

- Da, am auzit intamplarea, multumim!

- Am vazut curgand apa aia mai bine de o juma'de ora, m-am gandit ca ceva nu e in regula...

- Era programat sa se opreasca atunci cand se umple butoiul dar... si aici a urmat o explicatie pe care n-am inteles-o, deci n-am retinut-o ca eu nu-mi incarc memoria cu lucruri care nu sunt logice.

- Se facuse balta mare in curte...

- Ei, apa se scurge in pamant.

- Da, dar la cata apa se pierduse...si doamna C. a zis ca o sa va intoarceti abia acuma pe seara (ceea ce s-a si intamplat)

- Ah, nuuu, ca apa o scoatem direct din pamant cu o pompa, deci nu o platim.

(Dar curentul?)

- Da, dar curgea pe magazie...

- Ei, n-avem nimic important in magazia aia.

(Mda, vaz, doar mobila, ca ati scos-o la uscat!)

- Ia stai bre, ce fac eu aici, ma scuz ca v-am ajutat? Ia arunca scaunul ala peste gard... si mai repede ca m-am enervat. Si auzi NEPOATE, cand mai "programezi" o inundatie, pe mine sa ma scoti din ecuatie ca nu mai sar gardul nici sa ma platesti. Haidi PA!

Si am intrat in casa trantind (imaginar) o usa, asa cum imaginar a fost si o bucatica din dialogul de mai sus, ca eu sunt o dulce (acrisoaro-acidulata) si nu-mi permit sa fiu nepoliticoasa. Dar pe gandurile mele sunt stapana si pot sa gandesc CE VREAU EU.

In casa nu am povestit nimanui dialogul cu nepotu' pentru ca imi ramasese lipita de urechi intrebarea: tu vrei sa ajuti oamenii cu forta?

Se pare ca eu vreau. Uneori. Dar voi?

E frumoasa vremea asta... asa urata cum e ea

2011-07-03T19:27:00.014+03:00

Cu ce o sa spun eu acuma o sa infurii cativa dornici de canicula: mie vremea asta urata mi se pare frumoasa... chiar daca mi-a stricat un pic planurile pe weekend.

Am fost la tara. Cand am ajuns m-am grabit sa culeg ceva zmeura (acum e deja in borcane pe masa) si niste visine, parca stiam eu ca o sa inceapa ploaia si o sa ploua si o sa tooot ploua si n-o sa mai am ocazia sa stau pe afara. Am fost in visin.

Sotul meu, dragul de el, v-am zis eu ca ma sprijina in orice activitate. Iaca aci sprijina scara, nu cumva sa se inteteasca vantul si sa mi-o zboare cat colo si sa raman, Doamne fereste, captiva in varful pomului. Nu stie el ca eu ma trag din maim... veverita, deci ma scobor din orice pom fara scara. Chestie de antrenament inceput din frageda pruncie.

Dupa ce am adunat eu ce am adunat a inceput ploaia, s-a facut si mai frig decat inainte. Apoi a stat ploaia si hai sa mergem in centrul comunei unde era mare spectacol mare. "Fii satului"!

Am nimerit fix cand Axinte (cine e acest Axinte?) isi debita glumele de santier si ragea melodii pline de beeep-uri. Pe mine asta m-a scos din sarite, de fapt cel mai tare m-a scos din sarite ca lumea se amuza si aplauda frenetic in frunte cu primarul, care, la patru ace statea in fruntea urbei, oarecum sobru si-l urmarea pe acest... (hai sa ma abtin, va las pe voi sa completati spatiile goale dupa cum credeti). Cineva, care m-a vazut strambandu-ma de greata, a zis langa mine: "asta ne e nivelul!". Atunci pe mine ma scuzati, o sa ma retrag, nu sunt la nivelul care trebuie. Eu daca ma cobor la nivelul astuia de pe scena dau de petrol. (Ei, ce zici, frate-miu de replica asta? Prima oara am auzit-o la tine cand eram noi niste mucosi... Bine, hai nu te supara, eu eram, e bine asa? Doamne, ce m-am umflat in pene cand te-am auzit spunand asta unui copil care nu stiu cu ce te necajise, ma uitam in jur cu aerul ala "vedeti ce destept e? E frate-miu...")

Deci, mi-am luat copiii si sotul de manuta, stai ca nu puteam sa-i iau pe toti de mana, asta ar insemna sa am trei maini, in fine, i-am luat eu cumva si ne-am dus acasa la bunii nostri prieteni cu care ne incumetasem sa mergem la spectacolul in aer liber.

Eu cand ajung la prietenii astia am un adevarat ritual, inainte de a intra in casa dau o tura prin gospodaria lor. Admir florile, rasadurile, vad cat au mai crescut rosiile, castravetii, ma duc si pe la animale... Acum am hranit caprita dupa ce mi s-a facut instructajul, vezi sa nu dai crengile pline de frunze pe jos ca nu se mai atinge de ele. Da' cuconoasa mai esti, doamne capra!

Dupa asta, cand ma indreptam spre vitelusi, imi iese in cale un cires mare, si am avut subit o revelatie de parca atunci vedeam prima oara pomul ala in fata mea: asta e cires din ala amar! Aoleu, am dat fuga in casa, mi-am cautat o sacosa, ceva, trebuia sa adun si eu cateva cirese, macar un borcan de dulceata sa fac, n-am mai mancat din copilarie dulceata din cirese negre si amare.

Prietenul nostru zice, nu prea mai sunt, doar aici pe craca asta si in varf. Pai varful e al meu, zic eu. Ne-am ciondanit un pica, el voie sa-mi puna scara aia dubla sa adun tot ce mai era pe poale, eu voiam in varf, sa-i las prietenei mele ce era mai la indemana, eu sunt experta in cocotat in varf de pom. Pana la urma am facut ca mine. Initial am adunat asa cum imi place mie, cu codite adica, stiu ca se pastreaza ciresele mai bine, dar cand am vazut ca se intuneca, am cules cum imi venea mai usor. Noroc ca degetele mele au niste ochisori mici in varf :) Cand sa ma dau jos din pom constat ca toata lumea a intrat in casa (era un frig... 12 grade) numai eu si Telma ce mai eram afara. Telma e cainele lup, care ma astepta langa cires. Eu vorbesc cu ea: Telma, fetito, sa nu te bata gandul sa ma musti, alege-ti si tu pe cineva mai carnos, iti strici dintii in oasele mele. Telma nu ma baga in seama. Mi-am dat seama ca Telma era de fapt cainele de dinaintea astuia, asta era Zara. Mie mi-e frica de caini, recunosc, chiar daca, sau mai ales daca, stapanul imi zice: stai linistita, e un caine asa de bland, n-a muscat pe nimeni. Dar pentru orice exista un inceput, nu? De ce sa fiu eu prima?

De Zara am trecut cu bine, cu oaresce emotii ca avea chef de joaca si eu sunt cam nepriceputa, nu prea inteleg cand se-ntinde sa te pupe si cand sa te muste.

In sfarsit... cand am intrat in casa era intuneric de-a binelea. Ii arat prietenei cireselele culese si-o intreb: vrei sa le facem juma-juma? (zi NU, zi Nu, zi NU!!!) Si a zis NU. Vedeti ce buna sunt? Cum ma joc eu cu mintile oamenilor... (Ea facuse deja dulceata.)

Am plecat acasa cu ciresele si cu multe haine de imprumut, ca era un zgribau afara...

In dimineata asta trebuia sa ne ducem cu prietenii pe deal sa adunam sunatoare si alte buruieni de leac, dar pe la 4 dimineata am stiut ca asta n-o sa se intample pentru ca a incepuut sa ploua si sa ploua... si nu s-a oprit pana la 11 cand ne-am facut bagajele si am taiat-o spre casa. Am facut insa o escala la prietenii nostri sa le lasam niste visine, hainele imprumutate aseara si sa ne bem cafeaua impreuna cu ei. Ca e mai gustoasa cand o bei cu prietenii, nu?

De cand ne-am intors am facut dulceata de zmeura, nu multa, asa de gust, am facut niste paini mortale cu seminte multe, chimen, susan, o nebunie ce mai..., si am scos samburii de la ciresele negre. Dar astea maine ajung pe foc.

Une peste alta, mie mi-a placut weekendul asta! (Iata ce generoasa pot sa fiu, am uitat ca la un moment dat m-a cam zapacit de cap mirosul de petrol.)

Hai... weekend frumos, cat a mai ramas din el si sa-uzim numai de bine!

Despe Puiu... numai de bine!

2011-07-01T14:54:00.004+03:00

Puiu nostru a avut o perioada de progres care insa n-a durat prea mult. Dupa nenumarate incercari de a zbura de pe pervaz pana pe mocheta, pus inapoi pe pervaz si zburat din nou, a inceput dansul acela destul de ciudat. De cand l-am vazut nu mi-a mirosit a bine. Am continuat sa-l hranim, i-am mestecat niste piept de pui si i-am dat putin cate putin, nu stiu daca i-a placut cert e ca a inghitit cat de cat. A urmat apoi o stare din aia bleaga, de nu se mai ridica de jos, si statea mai mult pe spate.

Sper ca ati remarcat ca nu i-am mai zis Fraierica. Despre PUIU... numai de bine! N-a plans nimeni dar nici n-a fost vreo bucurie. Fetele n-au facut o tragedie din asta dar nici n-au vrut sa asiste la ingropaciune.

Cam asta e...

Despre Puiu

2011-06-30T21:04:00.005+03:00

Azi dimineata pe la 7 l-am gasit pe marginea cutiei, piuia cu ochii spre geam, se auzea de afara ciripitul rudelor lui. Mi-a fost mila de el, dar n-am avut cum sa-i dau drumul, ar fi fost moarte sigura. Ploua intruna de ieri si e frig, ca sa nu mai amintesc de pisici...

Am incercat sa-i mai dau lapte cu seringa, n-a vrut si pace... Zic o fi prea devreme pentru el, il las pana se trezeste de-a binelea. Imi iau cafeau si urc la birou. Mai tarziu vine Pufoasa cu o falca-n cer si una in pamant, a disparut PUIU!

Mergem jos la bucatarie, cutia goala, deranj mare in cosul meu cu machiaje, dovada ca a trecut pe acolo. O fi vrut sa se uite in oglinda sa vada daca i s-a stricat freza in timpul somnului:)

Haaa, e asa haios cand doarme, sta cu ciocul in piept si se umfla in pene si se desumfla, parca te astepti sa si sforaie :)

L-am gasit intr-un final in coltul bucatariei cu o etichetuta de la o clama de par atarnandu-i de picior, dovada ca a trecut si pe la "depozitul" de agrafe si clame de par al fetelor. Chiar nestiutor in ale zburatului nu e, eu sper sa se perfectioneze cat sta pe la noi ca sa-l putem elibera in siguranta.

Azi a mancat ceva malai, mai cu forta mai de bunavoie, i-am mai dat si niste lapte cu seringa. Exerseaza zburatul de pe pervazul ferestrei pana jos pe mocheta de la bucatarie. As vrea sa-l vad ca se si inalta, dar sa avem putintica rabdare. E totusi foarte slabit si nu prea e sigur in miscarile lui. E incredibil de bland, nu se mai sperie de noi, nu trebuie sa tinem pumnul strans ca sa nu scape, sta singur pe palma, sau agatat de hainele noastre. A capatat insa un obicei ciudat danseaza asa in cerc, nu stiu cum sa va explic, ceva similar cu alergatul in jurul cozii la caini. Ce-o fi asta? Sa-l duc la pshiholog? (Am glumit).

Atat pentru azi. Ne vedem, auzim, citim si maine.

Puiu Fraierica

2011-06-29T20:12:00.010+03:00

Acum vreo ora, exact cand faceam eu clatite (in sfarsit... ca ma roaga Pufoasa de vreo 3 zile), ma cheama fetele afara sa-mi arate ceva. Un pui de vrabie statea nemiscat pe patratelul meu. Fetele strigau la mine: salveaza-l, mami, salveaza-l! Cand m-am apropiat de el s-a speriat si a incercat sa zboare dar nu i-a reusit, probabil mai are de luat lectii de zbor.

Bine mai fraierica, aci ti-ai gasit si tu sa aterizezi pe autostrada pisicilor? E un trafic de pisici la mine in curte ceva de speriat...

Intre doua clatite (arse) am gandit si am rumegat problema. Daca-l las afara sigur il inhata o pisica, in casa mai are o sansa dar cum il hranim? Las' ca vedem noi.

L-am prins si l-am dus in casa. Am trecut pe langa a treia clatita carbonizata, fetele cica sa n-o arunc ca poate ii place vrabiutei. Ma intorc si ma uit stramb la ele. Bineee, arunc-o !

Caut o cutie care sa-i devina casuta musafirului aerian. Fetele in spatele meu. Iar am doua umbre? Am gasit cutiuta, am pus carpe, am adus si niste malai, puiul nu papa. Hai mai fraierica, deschide ciocul, ca e papa bun. Nimic!

O fi deprimat zice Firicica, i-o fi dor de mama lui. Pufoasa incepe sa piuie. Tu ce mama zmeului faci? O imit pe maica-sa, sa nu-i mai fie dor de ea.

Ar fi bune niste insecte. Firicica se ofera sa prinda un paianjen. Se duce mai intai sa-si caute niste manusi sa nu puna direct mana pe insecta scarboasa. Pufoasa... si mai rau, se baricadeaza in sufragerie, are oroare de paianjeni. Striga de acolo: sunt in siguranta, sunt? N-a mers nici cu paianjenul.

Am iesit afara dupa o rama. I-am fluturat-o prin fata ochilor. Nimic! Mai fac o ultima incercare, am niste serigi prin casa de la ultima tura de intepaturi in zona posterioara, aduc una, suuuup, trag niste lapte in ea, il inhatz pe domnul pui si-l indop cu forta, ca doar n-o sa-l las sa moara de foame. Asaaa, acum stau si eu mai linistita, nu moare nimeni de foame la mine in casa, da?

Fetele mai au o problema: e fata sau baiat? Mariei i s-a parut a fi baiat asa ca i-a zis PUIU. Si mie mi s-a parut a fi tot baiat si i-am zis FRAIERICA.

Acuma ma duc sa vad ce face.

Un altfel de "material"

2011-06-28T19:24:00.004+03:00

Intr-o dimineata, saptamana trecuta, am vrut sa le fac fetelor o surpriza si le-am zis: azi facem ATELIER, va confectionati fiecare ce vreti, cercei, medalion, brosa, eu doar va ajut. Vestea a fost primita cu entuziasm de fetele mele dar mai ales de prietena lor, care era in vizita la noi, era foarte curioasa sa lucreze cu lut. Asta era la micul dejun. In ziua aceea insa Ioana nu s-a simtit bine si a trebuit sa fac o groaza de drumuri, la medic, la analize, la ridicat razultat de analize, asa ca nu prea am avut timp si nici starea sa mai fac ATELIER. Dupa masa de pranz Ale ma intreaba: da' noi mai facem azi MATERIAL? Incurcatura asta simpatica s-a intamplat pentru ca Ale a stat vreo 6 ani, parca, in Italia, si uneori mai face confuzii din astea. Mie mi-a placut cum a iesit si am adoptat repede expresia.

Am facut totusi "material" in ziua aceea, chiar si a doua zi, cand am pictat ceea ce am mesterit cu o zi inainte. Iata-le aici la uscat:

Intre timp au fost finalizate bijuurile, au fost chiar purtate, cu mandrie as putea spune (n-avem poze... ca n-avem).

Azi am facut un alfel de MATERIAL. De asta data doar cu Pufoasa si Firicica. Eu nu sunt o mare bucatareasa, in sensul ca nu ma dau in vant dupa gatit, facut prajituri... Asta nu inseamna ca nu fac. Si inca des. Dar as putea trai si fara sa fac activitatile astea. In schimb, ceea ce am facut azi am facut cu mare curiozitate si cu mare drag as putea spune. Ca sa n-o lungim, am facut chifle, sau painici, cum vreti sa le spuneti, cu faina neagra, tarate de grau, chimen, masline, branza, nuci si susan. Stiu, am amestecat multe ingrediente, n-am avut vreo reteta anume, dar stiti cum au iesit? Hiiimmmm... Si cred ca au iesit atat de gustoase pentru ca iar am facut MATERIAL cu fetele. Coca am impartit-o in trei si fiecare si-a facut propria forma de painica. Ce mandrie pe ele: tati, painicile alea lunguiete eu le-am facut! Nu e asa ca par a fi facute de un specialist?

Abia asteptam sa terminam painicile astea ca sa facem altele si sa experimentam si alte combinatii de ingrediente. Poze cu painicile nu va arat ca sa nu va fac pofta. (Aiurea, n-am facut!) Promit insa ca la urmatorul Material sa fac pe dracu-n patru si sa va arat si poze.

O seara faina va doresc!

Marca inregistrata

2011-06-24T08:48:00.010+03:00

Nu am eu cine stie ce recolta de legume din nanogradina mea dar un lucru minunat tot se intampla. Fetele mele n-au fost niciodata "fan" legume, Ioana cel putin nici nu vroia sa auda de ardei, rosii, mazare. Ei, acum situatia un pica s-a schimbat, au ajuns sa-si culeaga singure mazarica din curte si s-o manance asa cruda. Stiti cat de dulce e? E minunata, am pus-o in salata si am mancat-o ca atare, fara vreo alta pregatire.

Intr-o zi cand le-am pus salata pe masa le-am zis: va prezint cea mai minunata salata, mazarea si salata sunt de la noi din gradina. Maria mea zice: stii cum imi vine mie sa zic? "De la noi din gradina-marca inregistrata". Nu stiu de unde pana unde, dar mi-a placut si asa a ramas. Spre exemplu ieri mi-a aratat Ma o boaba de mazare in ciorba si intrebarea a fost scurta: "marca inregistrata?" Raspunsul a fost ceva mai lung: "normaaaaal!"

Invat in fiecare zi cate ceva despre gradinita mea. Spre exemplu la anu' o sa stiu ca dovleceii desi sunt mititei, planta in sine, daca-si pune mintea, invadeaza toata nanogradina, ca mazarea dupa ce a rodit, la revedere, trebuie sa o smulgi fiindca alta productie nu mai da. (Si eu care credeam ca o sa mananc mazare direct de pe lujer pana la Craciun!) Ca rasadul de rosii, pare el mititel la inceput, dar pe parcurs se dezvolta si simte si el nevoia sa respire, deci nu trebuia sa-l pun asa des (am fost calica, am vrut sa folosesc toate rasadurile, plus ca le-am luat si pe ale unei prietene care voia sa le arunce. Ce-ai fato, ai inebunit? Cum sa le arunci? Da-le aici ca le inghesui eu pe undeva). Si multe altele care nu-mi vin in minte acum.

Cam asta despre nanogradina...

Despre fete... Aseara au avut petrecerea de buna ramas, in seara asta o ducem pe Ale acasa. Nu stiu la cat s-au culcat, la 11 inca mai auzeam vorbaraie la ele in camera. Mi-e drag de ele ca se inteleg foarte bine, Ale e un copil intelegator, mai mare dragul s-o ai musafir.

Acuma fug sa iau rezultatul la analizele Pufoasei. Tineti-mi pumnii sa nu-mi zica iar ca nu e bine deloc, ca ma impusc. Stiti voi, am un pistol de lemn la mine tot timpul, just in case.

P.S.Am luat analizele, cica-s bune, a fost doar o raceala pe fondul unei sensibilitati crescute. Tre' sa avem grija pe viitor la balaceala in apa rece.

Nu ma plictisesc, nu ma plictisesc!

2011-06-23T09:03:00.007+03:00

Cred ca acolo sus cineva e insarcinat sa stea cu ochii pe oameni si cum da vreunul semne de plictiseala, trosc, ii mai trimite o belea pe cap. Asta asa pentru revigorare.

Sa va spun... Am venit de la tara impreuna cu o prietena de-a fetelor mele, o tin la mine o saptamana. Fetele se inteleg bine, ma bag si eu printre ele, e distractie mare la noi. Au program de voie, am incercat sa nu institui prea multe reguli, regulile astea sunt stresante. Adica daca vor petrecere in pijama, sa fie petrecere in pijama. Daca vor sa faca picnic pe o patura in sufragerie, se poate manca si pe jos in sufragerie. Asta inseamna ca nu e mereu ordine si curatenie la noi in casa, dar cel putin e veselie mare. In fiecare zi le scot in parc, la inghetata, ne dam cu rolele. Ele, eu doar supraveghez :). Apropo, asa pentru respectarea adevarului istoric, de cateva saptamani sa stiti ca nu am mai vazut porumbeii la locul stiut, ce-o fi cu ei?

Bun, pana aici toate bune si frumoase, numai ca alaltaieri cand am iesit cu rolele in oras, si am parcurs distante nu gluma, am ajuns si la fantana arteziana care iese din pamant. Acolo fetele au facut slalom printre jeturile de apa, bineinteles s-au cam udat, cel putin la picioare, ce mai tura vura, Ioana a capatat oaresce probleme de sanatate. Am mers fuga la medicul de familie: urgent la analize, intai sumar de urina. M-am descurcat de am facut analiza si am primit rezultaul in aceeasi zi, doctorita care mi-a inmanat rezultatul: nu e bine deloc! Nu stiu cum s-a intamplat, dar chiar in momentul ala s-au dublat cele 30 de grade de afara, am simtit cum tasneste apa din mine si mi se inmoaie gladiolele. Mai trebuie facute si analizele astea a zis dna doctor, mi le-a scris pe o hartie, 8 la numar, veniti maine dimineata cu copilul.

Eu nu prea stiam cum sa-i zic copilului ca tre' sa-i ia sange, sa nu-i provoc vreo spaima. Mie cand imi zicea mama ca maine mergem la analize, era clar in noaptea aia nu dormeam si aveam crampe la stomac pana ieseam din laborator. Nu mai zic ca daca-mi aruncam ochii spre sticlutele cu lichidul meu pretios incepeam sa ma scurg pe scaun.

Dar stai un pic, am uitat, Ioana nu seamana nici un pic cu mine, cand am anuntat-o de analize mi-a zis: ah, si primesc iar bomboane din alea rosii si verzi? Asa s-a intamplat la ultima "extragere", numai ca mersesem la un laborator care avea de a face mai mult cu copii, d-aia erau doamnele aprovizionate cu bombonici.

Am fost la analize cu Pufoasa, curajoasa nevoie mare, dupa aceea ne-am intors cu tramvaiul, ii place sa calatoreasca cu mijloacele de transport in comun, de fapt cred ca e mai mult curiozitate decat placere. Am mancat un sir de covrigi pe drum, asta fiindca nu mancase de dimineata, a primit si ciocolata ca sa capete culoare in obraji. Ne-am intors vesele acasa, i-am si zis: e o placere sa mearga omul cu tine pe strada. Si dupa aceea i-am povestit cam ce tragedie faceam eu cand era vorba de analize si cat de tare trebuie s-o fi stresat eu pe mama.

Asa, intre timp s-a mai intamplat o belea, ni s-a infundat canalizarea. Minunat! In buricul verii, cand ai nevoie de dush cat cuprinde, cand mai ai si musafiri, minunat! Am facut insa o distractie si din asta, sper. Cand faceam dush, ca se mai putea face asa cu mare economie de apa, insiram fetele la usa, potriveam apa si ziceam start, avea fiecare aproximativ 5 minute, timp in care cele de la usa faceau galerie: hai I-oa-na, hai I-oa-na! sau de la caz la caz, in functie de cine era inauntru.

Au venit diversi oameni, s-au bagat prin caminele (cred ca asa se numesc) din curte, de fapt intr-unul ca al doilea era impracticabil, nu va zic de ce. Unii au ridicat din umeri, altii au zis sa vina Apa Nova, Apa Nova a zis ca e prea riscant sa bage presiune pe conducta ca ne trezim cu toata chestia aia, iar nu va zic care, in casa. A gasit sotul in sfarsit pe cineva care a fost de acord sa sape in curte sa depisteze conducta, sa-i dea o gaura si sa desfunde, pentru ca se stia cam pe unde e blocata. Ei bine, cand am venit noi de la analize nu prea mai aveam pe unde sa ajungem in casa, am escaladat un morman da pamant, oamenii sapasera sanatos, fix pe fasiuta unde aveam eu gazon. Lasa, ca era cam chel. Cel putin aseara toata lumea a facut dush, fara cronometru si fara galerie.

Asa ca... vreau sa informez pe aceasta cale, nu stiu pe cine, entitatea aceea care are grija ca oamenii sa nu caste de plictiseala, ca eu, domnule, NU MA PLICTISESC!!!

Cu mainile curate

2011-06-21T16:36:00.009+03:00

Film regizat nu de Sergiu Nicolaescu ci de moi :).

In distributie: Firicica, Pufoasa si Jumatatea mea mai mare.

Actiunea filmului : moi, ajutata de o scara, o tarnica si de un carlig, dupa trei ore petrecute in ciresii din curtea parinteasca am prezentat familiei minunata recolta de cirese negre si pietroase (cam putine, ca nu erau toate coapte, a trebuit sa culeg selectiv). Pentru ca existau o groaza de alte trebi care ma asteptau am hotarat ca ciresele respective sa le MANCAM PUR SI SIMPLU si ce-o ramane, de-o ramane, sa facem compot pentru la iarna. Reactia familionului la scenariul conceput de mine: "si dulcetica?" Bun, cine vrea dulcetica ajuta la scos samburii. Zis si facut, toata lumea a participat, mai putin regizorul, adica moi, ca aveam alte trebi, v-am mai zis.

Scenariul a fost destul de lejer, au fost permise si improvizatiile. Cineva a zis: dar tu de ce esti asa de curata? Imediat a inceput "palmuiala" astfel ca la sfarsit toata lumea era manjita de "sange" de cireasa, ca asa e in filme, nu? La ei e suc de rosii, la noi e suc de cirese. Castigati noi!

Pufoasa, care a descoperit ca vrea sa se faca veterinar, a testat rezistenta puilor la cursa de o mie de metri fara garduri si a facut un control stomatologic catelului, ocazie cu care a descoperit ca are vreo patru carii si nush'ce probleme pe la gingii. Bleah!

Asta e filmul nostru de duminica. Scuzati regizorul, e incepator!

2011-06-15T14:10:00.008+03:00

Va avertizez... postarea asta este interzisa doamnelor insarcinate si pofticiosilor asa in general.

Este vorba despre fragi. Pe care le-am cules luni din padure.

Stiti cum miroaseau??? Nu exista cuvinte pentru un raspuns cat de cat aproximativ.

Melcul ideal

2011-06-09T11:27:00.007+03:00

Eu cu melcii am o relatie foarte speciala. Dar foarte speciala. Adica suntem in razboi, de cand ei, fara sa ma intrebe, au venit si s-au cazat in nanogradina mea. Eu nu stiu pe unde au mai stat ei pana acum dar am vrut sa le transmit un mesaj: nanogradina mea nu e pensiune all inclusive! Se pare ca n-au inteles si de la o vreme nu ma mai multumesc sa iau prizonieri, intelegeti ce vreau sa spun...

Asta nu inseamna ca nu-mi sunt simpatici melcii. Unii. Ca acesta facut de mine... care sta cuminte unde-l pui... si nu rontaie nimic...

Nimic nu se pierde

2011-06-08T15:24:00.009+03:00

Anul trecut, in vara, am fost cu niste prieteni intr-o drumetie pe dealuri, pe-acolo pe la tzara mea. Din aceasta drumetie venii acasa cu o punga de conuri de brad. Tata meu s-a amuzat foarte tare, cica am dat in mintea copiilor, ce faci tu cu atatea conuri de brad? N-or sa ramana ele nefolosite, o sa fac eu ceva... Poate niste brose, am aruncat si eu o vorba ca sa nu par chiar a nu sti de ce le-am adunat. Dar poate nu-l stiti pe tata... pai si cum adica faci brose? Si cum le prinzi si cum le tai? Ei, pai aici poate ma ajuti tu. Zis si facut, a avut tata de lucru cateva ore bune. Am pus rezultatul muncii lui inapoi in punga, promitandu-i solemn sa-i aduc sa vada produsul final. (Bine ca a uitat de ele ca ar fi fost in stare sa ma sune in fiecare zi sa ma intrebe in ce stadiu sunt brosele lui. E de-o curiozitateeeee...)

In timp ce mesteream nush'ce din lut am avut nevoie de ceva dintr-o cutie cu materiale si scotocind am dat si de punguta cu conuri. Am lasat balta ce faceam si lovita de-o inspiratie subita am facut o floricica din lut cu "petale" din con de brad. Iata rezultatul final:

O bentita care si-a gasit de mult stapana.

Zilelea astea i-ar m-am impiedicat de punga cu conuri. Si am pictat si am decupat si am lipit si am lacuit si... VOILA

Va trebui sa mai fac macar una, sa am ce-i arata si lui tata, sa ma creada ca nu a muncit degeaba, fiindca si brosa asta a fost "adoptata". Chiar foarte rapid :)

Intre timp, am terminat inca o bentita, m-a rugat cineva sa fac una asemanatoare primei "nascute". Aceasta este:

Ati recunoscut fotomodel pufos?

Fara noima

2011-06-04T20:23:00.005+03:00

Am avut o zi plina, destul de anosta, nimic deosebit de povestit. De dimineata am facut mancare impreuna cu fetele. E prima oara cand ma ajuta efectiv la gatit. Ele au curatat si taiat dovleceii. Vai cum ma exprim si eu... Ele au zis asa: "haideti dovleceilor la SPA!" Una i-a "barbierit", (curatat de coaja) si cealalta le-a facut masaj (adica i-a taiat cubulete). Au curatat si tocat marunt ardeii, una pe cei rosii cealalta pe cei galbeni, pe care mai tarziu i-au recunoscut in ciorba din farfurie: "hm, ardeiul asta rosu pare a fi taiat de un specialist", a zis Maria. Bineinteles ea ii taiase. Evident ciorba asta a fost cea mai buna ciorba pe care au gustat-o. Au tocat doua verze, integral, de la cap la coada, motiv pentru care au si mancat varza calita pentru prima oara in viata lor. Trebuia sa guste din ce-au facut, nu?

Dupa masa m-am ocupat de patratel. Nu v-am zis ca am pus rasaduri pe patratelul ce a capatat pamant nou. Am ceva emotii cu pamantul asta, nu stiu cat de cernoziom e el, s-a intarit foarte tare dupa ploaie, dar imi zic ca trebuie sa am putintica rabdare. Cand am pus rasadurile era fix dupa o ploaie cu spume, si apa baltea, nu se scurgea deloc, desi in curtea vecina si chiar si la mine in nanogradina nu era nicio balta. Am stat desculta pentru ca incaltarile imi ramaneau fixate in pamant, atat de clisos era. Cand m-a vazut Ioana s-a descaltat si a "circulat" si ea prin mocirla. "De cand astept eu asta!"(Cand vede o balta pe strada ma intreba: mami, pot sa ma trantesc in balta asta? Inca ma mai intreaba desi stie raspunsul.) A luat noroi si si-a facut sosete. Radia de bucurie, i s-a implinit si ei un vis dupa cum singura s-a exprimat. De atunci petrece mult mai mult timp afara in curte. Se descalta cand e cald si umbla printre rasadurile de rosii, ardei si castraveti. Uneori o las sa le ude ea desi am emotii ca s-ar putea sa scape stropitoarea si sa-mi omoare vreun rasad.

Maria participa si ea, dar seamana foarte mult cu mine, cum v-am zis. Cand se apuca mama de gradinarit o ajutam si eu cateva minute, dar daca mama zicea: du-te in casa daca ai de invatat imediat mi-aminteam ca mai am o tema de rezolvat. Asa si Maria. Saraaaaca, asa multe teme are... Nu vreau s-o stresez, cand vede ca e rost de distractie pe "plantatie" apare si ea.

Cand s-a facut foarte cald afara am intrat in casa. Ioana ma rugase inca de dimineata sa-mi fac ceva de lucru la sufragerie ca sa-si faca si ea temele acolo. Nu-i place deloc sa stea singura. Eu as fi stat la birou ca acolo am toate materialele, dar daca m-a rugat sa mergem la sufra...

Mi-am luat tot calabalacul si am coborat la sufra cu gandul ca o sa termin un tricou inceput zilele trecute. Am inceput insa cu o pauza, m-am asezat pe canapea, am pus capul pe Vasile si n-a durat mult si-am adormit. V-am zis eu ca Vasile asta umbla cu somniferele in buzunar. Ioana m-a invelit cu un halat si a facut liniste, da nu prea mult. Nu stiu cat sa fi durat, m-a trezit un scartait de usa, da, asa e la noi, mai scartaie usile, si imediat dupa aceea am simtit un miros de cafea. Am deschis ochii, langa pat era tras un scaun si pe el aburea o cafea. Pufoasa era cu un servetel in mana stergea cafeau ce cazuse pe scaun. Zic: au, ce-i cu cafeau asta? Pai nu ziceai tu ca te trezeste tati duminica cu mirosul de la cafea? Incepusem sa ma plictisesc si tu nu te mai trezeai...

La cafea mi-a adus si ciocolata asa cum face de fiecare data. A aparut si Maria, am impartit ciocolata si am lenevit toate trei pe canapeau de la sufragerie.

Cand m-am trezit de-a binelea m-am uitat inspre tricou si am avut instant o revelatie: NU AZI! Si-am iesit iar la patratel. Am mutat rasaduri din nanogradina unde se sufocau de multe ce erau, am udat...

Ah, am uitat sa va spun ca melcii imi dau mari batai de cap si am citit azi ca ar putea fi combatuti presarand cenusa sau zat de cafea in jurul plantutelor pe care ei le devoreaza. Am pus eu zatul de la cafeaua de azi, dar a fost putin si nici rabdare n-am mai avut asa ca am presarat si niste cafea macinata. Am inebunit sau ce?

Acum ma asteapta o baie fierbinte, sper ca nu a dat pe-afara din cada de cand scriu eu acilea si daca s-o mai putea... cateva pagini citite din cartea pe care mi-a trimis-o o buna prietena. Va trebui insa sa-l trimit pe Vasile in deplasare, cu somniferul lui cu tot...

V-am pupat si somn usor!

Vasile sau Branzica?

2011-05-30T13:28:00.004+03:00

Dialog de fiecare seara, la culcare:

- Mami, stai cu mine? (Asta inseamna ca trebuie sa ma bag in pat langa Ioana pana adoarme. Una din noi!)

- Ia-ti tu pijamaua, baga-te in pat, ca vin si eu.

- Bine, dar sa nu intarzii ca nu ti-l mai dau pe Vasile. (Asta da santaj, stie cat de mult imi place mie Vasile)

Vasile este domnul urs, pufos si grasos, numai bun de perna. Cred ca are ceva somnifer sau macar niscai levantica in umplutura, altfel nu-mi explic efectul sedativ ce-l are asupra mea.

La culcare Ioana are langa ea doua "plushoase", pe Vasile si pe Branzica. Daca ajung la timp mi-l pune pe Vasile in brate (si eu il pun imediat sub cap). Daca intarzii sunt pedepsita, tre' sa ma multumesc doar cu Branzica, un leopard dragut el asa de felul lui, dar nu tine loc de perna, asa ca nu ma mai obosesc sa-l pun sub cap, il tin in brate.

Acum cateva seri, pedepsita fiind, cu Branzica in brate incerc sa ma consolez singura:

- Lasa mai, ca si Branzica e frumos, uite, e si pufos nici nu ocupa loc mult...

- Daaa, atunci de ce nu faci tu niste margele cu pete ca ale lui?

HA! Ce idee mi-ai dat, chiar o sa fac!

Cine a zis ca nu-s bune si pedepsele uneori?

Ne-am luat pamant!

2011-05-28T22:47:00.007+03:00

Ne-am luat pamant. Unde e? A stat cateva ore la poarta, dupa aceea inarmati cu roabe, galeti si lopeti l-am asezat unde ii e locul, adica in patratelul din laterala casei. Cat e? Vreo patru metri cubi. Cat m-a costat? Mult. Pretul cred ca s-a stabilit cam asa: ia sa vedem, cat costa metru' de pamant in centrul orasului? Atat. Buuun, il inmultim pe asta cu 10 si obtinem pretul metrului cub de pamantului adus, ca e de padure, adica nu poluat ca asta de la oras. De fapt nu e de padure e chiar de la campie, e pamant care a fost cultivat, cernoziom, ce mai...

O sa ma ocup de el luni, sa-l nivelez, sa pun rasadurile, sper sa nu fie prea tarziu, vedem noi mai incolo. Oricum, vorba unui vecin: tu faci agricultura experimentala, nu? A fost si el foarte curios sa vada mazarea inflorita, nu mai vazuse in viata lui asa cum nici eu nu am mai vazut pana acum.

Se intampla ceva ciudat cu mazaricile mele... Cred ca au propriul lor calendar. Ce si-au zis ele, in ce luna suntem noi, in mai? Aoleu, pai noi trebuie sa inflorim. Au inflorit toti lastarii aia ce au 30-35 de centimetri, si asta pot sa inteleg, dar mai sunt si unii care au cam pierdut startul, abia au rasarit, n-au mai mult de 9-10 cm si stiti ce, au deja flori.

Si inca o ciudatenie. Uite ce a stat pe gardul meu doua zile fara sa se miste.

Intai a fost numai unul, apoi a aparut si cel de-al doilea. Cel mare era cam cat palma mea. Aveam eu o banuiala ca e fluture "Cap de mort" dar nu eram sigura asa ca am intrat pe net si am avut confirmarea, plus ca am aflat ca sunt fluturi protejati fiind pe cale de disparitie, colectionarea fiind interzisa.

How are you today?

2011-05-25T09:29:00.006+03:00

Acum cateva zile am primit un mesaj. "Ce faci, esti bine?"

Mi-a creat o stare de bine mesajul asta. E reconfortant sa vezi ca prietenii se gandesc la tine.

Mesajul continua cu: "Tot in tara?" si cu semnatura. Atat ultima intrebare cat si numele expeditoarei m-au facut sa inteleg ca de fapt e o confuzie, eu... tot in tara de cand ma stiu, iar numele mi-era complet necunoscut. Asta nu inseamna ca a disparut cu totul bucuria mesajului. Am trimis si eu mesaj, am explicat ca e o confuzie, am raspuns la intrebare si am intrebat la randul meu: dar tu, esti bine?

Acum va intreb si pe voi:

Voi... sunteti bine?

Stiri pseudo-agricole

2011-05-23T20:15:00.012+03:00

Ca nu mai fusera de mult... Nanogradina mea e verde-verde.

Sambata am folosit la mancare ceapa, marar, patrunjel si usturoi exclusiv din productie proprie si dau pe-afara de mandra ce sunt. Mi-e drag de nu mai pot de lastareii de mazare, cresc intr-o zi cat alte verdeturi in zece. Ca doar n-or fi din semintele lui Jack... Stai un pic, ala era cu vrejul de fasole. Whatever!

Si mai mi-e drag de mazarica mea pentru ca e foarte foarte prietenoasa. Am mutat cativa lastarei dintr-un loc in altul fiindca am constatat ca i-am pus cam desi, si nu s-au suparat. Dupa aceea i-am mai mutat inca o data si iar nu s-au suparat, au crescut frumos in continuare. Asta numesc eu toleranta crescuta la stres. Ia sa ma dau eu bine pe langa ei, poate-mi vand si mie un pont... Sa nu mai fiu asa stresata cand vad melcii, obraznicii, care au indraznit sa manance, efectiv sa manance, din lastareii de mazare. Si vorbesc aici de lastareii care erau si asa napastuiti din cauza mutatului. M-au enervat asa de tare ca le-am declarat razboi, i-am vanat, n-am avut inima sa-i omor dar i-am pus la ghena, a venit masina si i-a luat, am scapat de ei. Sper ca astia nu se intorc la casa parinteasca precum cainii si pisicele. Bine, stiu ca n-am reusit sa scap de toti, oricum or sa mai vina prin gard din gradina vecina care este ca o jungla. Acolo locuieste o doamna in varsta care nu se mai poate ocupa de gradina si aceasta s-a salbaticit. Gradina, nu doamna. Mie imi place asa, e plin de verdeata si de pasari salbatice, altele decat vrabiutele, imi pare rau ca nu stiu cum se numesc.

Pentru musafirii nepoftiti de peste gard, sau de sub gard, am improvizat un gardulet. Nu e tocmai estetic, dar cel putin noaptea trecuta a dat rezultate, nu a mai disparut nicio frunzulita de la putinii lastarei ce au mai ramas in viata dupa transplantare si invazia melcilor.

Cam atat pentru azi...

Inghetata sau pisic?

2011-05-23T10:28:00.011+03:00

Ooooo, ai zis ca mergem la inghetata...

Mergem dupa ce o luam pe Mariuca, mergem, mergem?

Stiu ca n-am voie sa o mangai ca mergem la inghetata, dar eu o sa iau inghetata mea la pachet, s-o mananc acasa, bine?

Trebuie sa ma intorc!

2011-05-10T16:22:00.019+03:00

In week-end am fost la un TEAM BUILDING. Eu nu fac parte nici din TEAM nici din BUILDING :) dar pe principiul "sa vina si nea Ion ca si el e om" am fost si eu invitata. Si m-am dus. Bine am facut, ca m-am relaxat. Am ajuns pe o vreme ca asta:

S-a schimbat numai un pica pe parcurs:

Cel mai mult insa a contat ca am fost primiti cu bratele deschise:

S-au intamplat lucruri foarte serioase pe acolo:

Eu n-am luat parte la ele ca aveam treburi mai importante de facut, spre exemplu era un peisaj minunat de contemplat:

o bataie cu bulgari de starnit...

Am vazut o caprioara simpatica si nu am reusit s-o fotografiez asa ca am luat numarul de telefon de la pensiunea cu pricina si trebuie sa ma intorc. Pentru sedinta foto cu Capri!

Aproape gemene

2011-05-06T10:00:00.005+03:00

La palatul de clestar s-a incins hora broselor aproape gemene (asta pentru ca s-au nascut cam in acelasi timp).

Avem si padure, avem si trandafiri si fructe si ape, avem si marinari (daca tot sunt ape) si avem si candy.

Enjoy !

Disponibilitatea "gemenelor" o puteti vedea aici

Pentru Ioana

2011-05-05T12:45:00.013+03:00

Nu vreau sa va plictisesc cu porumbeii mei dar... avem noutati. Aseara cand ne intorceam din plimbarea noastra zilnica vedem la locul binecunoscut doar un porumbel. Hopaaa, zic, unul intarzie la intalnire. Pe firul de peste drum Maria imi arata un porumbel care statea oarecum cu spatele la primul. Nu, asta e altul, de ce ar sta asa departe si cu spatele? Nu termin de vorbit ca primul porumbel, care ne-am lamurit noi mai tarziu era "fata", zboara si se aseaza langa morocanosul de peste drum. Tot fetele...

Pana aici nimic deosebit. In scurt timp apare si al treilea porumbel. Aoleu, tu cine mai esti si ce doresti?

Intrebarea asta cred ca i-a pus-o si El. Si pentru ca nu i-a placut raspunsul iaca lupta!

N-a durat mult, intrusul s-a lamurit rapid cine e seful pe firul ala si a plecat.

Asa am facut si noi, afara ploua, umbrela mea era data peste cap...

Ioana: mami, sa scrii neaparat despre asta.

Nu, zic eu, nu mai scriu despre porumbei, ca devine plictisitor.

Nuuuu, te rog eu, scrie doar acum, incepi asa: nu vreau sa va plictisesc cu porumbeii mei dar...

Vreau sa prind si trenul asta!

2011-05-04T19:29:00.006+03:00

Spuneam cuiva, in gluma, ca am salvat un prematur. Era vorba de o plantuta, un lastarel de telina cu o tulpinita subtire cat un fir de par, pe care l-am smuls din greseala de langa fratii lui ceva mai rasariti. Primul impuls a fost sa-l arunc la cos, nu mai vedeam eu om, pardon, planta din el. Dar mi-am adus aminte de o intamplare mai veche cand tot asa mi se parea imposibil sa prind un tren pentru ca mai aveam putin timp la dispozitie si o distanta lunga de strabatut pana la gara. Si atunci, ca si acum, am zis da' ce-ar fi sa incerc? Atunci am prins trenul. Am alergat ca la proba de rezistenta si am prins trenul in ultima secunda si aveam si bilet in buzunar, ca eu niciodata n-am fost in stare sa merg cu nashul. Apropo de nas, am niste amintiri foarte haioase din studentie cand mergeam in grup cu trenul. Prietenii mei aveau o regula, in afara de aceea ca ei niciodata nu-si cumparau bilet, exista si regula ca-i venea fiecaruia randul sa-i dea nasului banii ce se strangeau de la toti. Eu ii avertizam: bai, pe mine sa nu ma puneti sa dau bani la nas, mai bine ma duc sa-mi iau bilet. Si am scapat eu cat am scapat, pana intr-o zi cand am adormit in tren, trebuie sa fi fost moarta de oboseala (veneam de pe munte, na!) ca altfel eu nu adorm niciodata in tren sau in masina. Si ce s-au gandit amicii mei, treaba premeditata aflai eu mai incolo... Au strans pentru nas un pumn de monezi, nici macar o bancnota, si cand a deschis nasul usa mi i-au pus mie in mana, eu sforaind pe rupte (exagerez, dormeam ca o panseluta!) si au zis: "bilete sunt la ea", si-au aratat spre mine. Eu m-am trezit, m-am uitat la monezile alea care nu stiam cum au aterizat in palma mea si le-am aruncat cat colo pe masuta de la geam de s-au imprastiat in tot compartimentul. S-au distrat copios amicii mei pe seama mea, pe mine ma trecusera toate transpiratiile. Norocul meu, si al nostru, ca nasul a fost de treaba si a gustat si el gluma.

Mda, iar am deviat de la subiect, eu si Florin Piersic ce mai incepem sa povestim una si ajungem la alta. Nu ca m-as compara eu cu maestrul...

Despre plantuta... N-am aruncat-o, am pus-o intr-o cutiuta cu pamant. Nu numai ca nu s-a ofilit, chiar a crescut un pica. Iat-o!

Ce astept eu acuma? Sa prind si trenul asta!

M-am bucurat sa-i vad

2011-05-03T19:58:00.007+03:00

Stiti frica aia a mea ca nu ma crede lumea... Ieri dupa ce am scris despre cei doi porumbei pe care ii vad zi de zi in acelasi loc mi-am zis: asta sigur n-o s-o creada nimeni, se va gasi cineva sa gandeasca "da' ce, porumbeii aia n-au si ei alta treaba, n-au si ei copii, nu alearga si ei dupa papa bun? Uite domne ce viata, asa mi-ar placea si mie!" La pranz cand veneam cu Ioana de la scoala am facut intentionat bucla desi nu mai era nevoie, nu era nimeni pe role, am vrut sa vad daca sunt porumbeii mei acolo. Bineinteles ca nu erau si eu deja imi faceam procese de constiinta, ca am indus lumea in eroare, vazusem porumbeii aia de cateva ori si gata, am decretat eu ca ei stau tot timpul acolo. Ma si pregateam sa dau o dezmintire aici pe blog, numai ca am amant-o pana mai pe seara.

La 6 am plecat dupa Maria, singura, Ioana dormea. Asa ca o paranteza, faptul ca Ioana s-a bagat singura in pat, a tras plapuma peste ea si a adormit ma ingrijoreaza destul de tare, ea face asta doar cand e bolnava, mai precis inainte de a face febra mare. Acum sta cu termometrul la subrat, sa vedem...

Am plecat dupa Maria cam tarziu, totusi ce credeti ca am facut? Buclaaa... Daaa, si eu imi ziceam in gand: ce mama nebuna mai sunt si eu, poate copilul Maria ma asteapta cu ghiozdanul ei de un quintal in spinare si mie imi arde sa caut porumbei verzi pe pereti (ei, nu chiar...).

Bucla n-a avut farmec fara Ioana. Am ajuns in dreptul casei cu pricina, porumbeii nu erau. Am facut un bot de camiloi, iaca m-am inselat! Trec mai departe si ce sa vezi? Porumbeii erau acolo. Confundasem casa. In curtea casei erau niste oameni, am ezitat putin, totusi nu prea aveam timp de pierdut, am scos aparatul si am pozat porumbeii.

E o mica distanta intre ei de asta data, poate nu s-au inteles la ce scoala sa-si inscrie copilul, poate nu s-au pus de acord daca sa-si ia casa sau masina, chestii de-asta domestice... Sunt convinsa ca pana maine se vor pune de acord si ii voi gasi mai indragostiti decat pana acum. Eu m-am bucurat sa-i vad oricum!

Plimbarea noastra zilnica

2011-05-02T22:42:00.019+03:00

Am pentru cateva zile un aparat de fotografiat... in custodie. Am auzit si eu cuvantul asta la jumatatea mea si-l folosesc ca suna misto :). Asa a facut si Maria cand avea vreo trei ani, a intrebat-o cineva ce vrea sa-i aduca Mosu' si ea a zis: o masina rosie fara TVA :). Auzise si ea la tati, cu TVA, fara TVA...

Ne-am facut un obicei, eu si Ioana, sa mergem impreuna sa o luam pe Maria de la scoala. Ioana pe role, eu pe jos. Ma intreaba Ioana:

- Facem bucla?

- Facem, zic eu.

Asta inseamna ca mergem pe o straduta laturalnica, putin circulata, cu sens unic, proaspat asfaltata, ideala pentru mers cu rolele. Ocolim un pic, dar asa nu ne chinuim pe trotuare pline de gropi si masini parcate.

Am invatat deja toti cainii si toate pisicile de pe strada si din curtile oamenilor, unora Ioana le-a pus si nume. Preferatul ei este cainele Doc, care insa n-a vrut sa stea azi la pozat. Pisicile n-au primit nume, dar Ioana cum le vede le striga: pisicaaaa!!!, si alearga dupa ele. Unele stau la mangaiat alte nu. Iata una mai sperioasa:

Uite si cainii. Poate nu se baga de seama in poze dar frumosii astia doi sunt mari cat niste vitei. Ii zic Ioanei: cainii astia n-au nevoie decat sa stranute ca sa ne puna pe noi doua la pamant.

Am avut noroc pana acum, nu i-a apucat stranutatul cu noi prin preajma :)

Aaaa, asta trebuie neaparat sa vedeti. De fiecare data cand mergem noi dupa Firicica la scoala porumbeii astia sunt exact in acelasi loc, pe aceleasi fire, in aceeasi apropiere tandra. Va jur! Si Ioana a observat, deci am martori.

Urmeaza copacul pe sub crengile caruia Ioana trece neaparat in viteza si despre care azi a zis: copacul asta as vrea sa nu fie taiat niciodata!

Uite o frunza ca o inima!

Ajungem la scoala. Uite-o si pe Ma!

Dupa ce ne imbratisam facem schimb, eu iau ghiozdanul ei de aproximativ 250 de kile si-i pasez gentuta mea. Ne intoarcem alene spre casa. Nu ne grabeste nimic.

Nanogradina

2011-05-02T11:18:00.011+03:00

Mi-am amintit azi "poezia"care m-a ajutat sa memorez subunitatile milimetrului: mili, micro, nano, pico! Uite asa i-am gasit eu nume gradinitei mele, Nanogradina!

Avem, cum va spuneam, cateva fire de zmeura care par a avea flori sau... ceva...

Avem cateva capsuni (stiu, corect este capsune, dar m-am obisnuit asa si-mi place mai mult cum suna).

Si avem rasaduri, carora le-am facut (de capul meu) o mini-sera , sau nano-sera ca sa fim la asorte.

Acestea stau inca infofolite, le-am scos afara doar ca sa se obisnuiasca un pica, urmeaza sa le plantez dupa ce voi fi adus pamant bun sa umplu patratelul decopertat.

Cam astea-s stirile pseudoagricole de azi. Sper ca nu v-am adormit!

Amestecate

2011-04-29T15:49:00.005+03:00

Azi, dupa o scurta plimbare prin mini-gradina nou infiintata, am alergat in casa, am strigat-o pe Firicica si i-am spus vestea cea mare:

- Mariucule, a inflorit o capsuna!!!

- Daaaa, asa repede? Yupiiiii.

Pana acum s-a prins cam tot ce-am plantat, zmeura, capsunile, ceapa, mazarea, mararul, patrunjelul, leusteanul, cred ca si salata a inceput sa rasara. Doamne cate sunt... cine nu-mi stie curtea ar putea zice ca am ditamai tarlaua in spatele casei. Mi-ar placea mie...

Cu rosiile au fost ceva probleme, cand le-am repicat (se vede ca am gugalit, nu?) mi-a scapat din mana o cutie din aia mare cu vreo 20 de rasaduri si cum credeti ca a aterizat? Are cineva curaj sa-l contrazica pe domnul Murphy? Eu nu, cutia mea a cazut fix cu rasadurile in jos, de n-am prea mai avut ce alege din ea. Noroc ca am pus mai multe decat as fi avut unde sa plantez.

Astea fusera stirile agricole. Depre margele si brose (ca acum de asta am chef, brose din matase, bumbac, piele...) ce sa zic? N-am prea mare avant, poate si pentru faptul ca nu am cu ce sa le imortalizez, aparatul meu foto fiind de-a dreptul decedat.

Ah, sa nu uit, s-a intamplat un fapt amuzant azi. Am primit un mesaj de la T. care-mi spunea ca i-au placut foarte mult cercelusii pe care i i-am trimis, ca sunt mai frumosi decat in poze (aaaa, cat imi plac mesajele astea!!!!) Si, zic sa-i raspund si eu. Iata ce i-am scris: "Ma bucur ca cercelusii sunt pe bustul tau!" (G-ul face diferenta!) Era cat pe ce sa-i dau "send" cand mi-a trecut prin cap sa mai citesc o data, sa nu se fi strecurat vreo greseala. Ce-am citit m-a facut sa rad cu hohote. Oare la fel s-ar fi intamplat si la destinatie?

Cum vad eu Ziua Pamantului?

2011-04-24T00:11:00.004+03:00

Uite asa o vad...

Copilul Ioana

2011-04-20T21:16:00.012+03:00

Intr-o zi frumoasa din toamna trecuta ma gaseam cu intreg familionul la tara. Culegeam perele din parul de langa fantana. Si pentru ca din cand in cand aveam nevoie de ajutor strigam: "un copil sa ma ajute", sau "un copil, la mine!". Maria si Ioana sareau sa ma ajute. O data, de doua ori, de cinci ori, pana cand s-a atacat Ioana si m-a certat: "da' copiii astia n-au si ei un nume?" Asa ca mi-am revizuit atitudinea si am inceput sa strig: "copilul Ioana, la mine", "copilul Maria, ajutor!"

Maine copilul Ioana implineste 8 ani. N-o sa va vorbesc despre ea, va las sa o cunoasteti din imagini:

Hai sa evoluam!!!

2011-04-14T12:08:00.005+03:00

Am primit multe reclamatii cum ca n-am mai scris. De fapt una singura, de la sotul din dotare. Presupun ca nici nu se pune...

O sa va povestesc acuma despre un mail pe care l-am primit cu ceva vreme in urma, stiti voi, genul ala "trimite la 6 prieteni si ti se va intampla nush'ce". Eu va spun din start, daca va trece prin cap sa-mi trimiteti asemenea mail mai bine nu, eu sunt veriga slaba a lantului...

In mailul respectiv se povestea despre un studiu efectuat, n-am retinut de catre cine, dar presupun ca de cercetatorii britanici, ca astia au cel mai mult timp liber si resurse financiare la dispozitie. Studiul cu pricina a stabilit urmatoarele: fiecare om are nevoie in fiecare zi de 4 imbratisari ca sa SUPRAVIETUIASCA, de 8 ca sa nu se IMBOLNAVEASCA si de 12 ca sa EVOLUEZE.

Ei, contrar asteptarilor mele, mi-a placut, domnule, studiul asta! De fapt concluzia mi-a placut. Mi-a dat si mie apa la moara, credeam ca sunt eu vreo ciudatenie a naturii care simte nevoia de zeci de imbratisari pe zi. Mie si fetelor ni se mai intampla asta si pe strada, si avem un stil de imbratisat a la Stan si Bran, care pe noi ne binedispune. Si daca la inceput, cand ma intalneam cu Maria la jumatatea drumului dintre scoala si casa, ca acum vine singurica, aveam oaresce retineri cand ne imbratisam noi asa in plina strada, acum chiar mi s-a luat o piatra de pe inima. Zic, mie nu-mi ajunge sa SUPRAVIETUIESC, vreau sa fiu si SANATOASA si daca se poate as vrea si sa EVOLUEZ.

Noul meu ceas desteptator

2011-04-05T10:31:00.008+03:00

Ce-mi face mie ziua mai frumoasa? Sa va zic... Mi-am inlocuit, fara sa vreau, ceasul desteptator care urla ca nebunu' si ma facea sa ma trezesc direct in mijlocul camerei de nu stiam cum am ajuns acolo. Ceasul a murit... de batranete, sau el stie de ce. O vreme am stat fara ceas desteptator, ne trezea telefonul sau inertia. Asta pana intr-o zi cand m-am hotarat sa nu mai pun malai pe pervazul ferestrei de la bucatarie pentru ca incepuse sa devina periculos pentru vrabiutele care se strangeau cate 7, 8 la masa. Odata cu ele, de fapt inaintea lor, soseau cateva pisici din vecini care se asezau strategic si stateau nemiscate, ca niste statui, asteptand sa apara vrabiutele. Asta m-a necajit foarte tare pentru ca n-as fi vrut ca prietenele noastre sa ajunga hrana pentru pisici. Deja avea fiecare membru al familiei cate o preferata. Daca aveti impresia ca toate vrabiutele sunt la fel va inselati. Noi le-am privit indeaproape, (protejati de perdea ca altfel ar fi fugit, sunt asa niste sperioase...) si am vazut ca-s unele mai mari altele mai firave, si coloritul penelor difera destul de mult. A trebuit sa iau o hotarare, a fost destul de greu, dar am decis ca e periculos sa le atrag atat de aproape de pisici. Am fost foarte trista din cauza asta, dar peste vreo doua zile mi-a venit o alta idee. Bleaga de mine, ce mi-o fi trebuit atat de mult? Cine a zis ca trebuie sa pun malai pe pervazul de la bucatarie? Dar la fereastra dormitorului ce are? Dormitorul e la etaj si cum pisici zburatoare n-am vazut decat la desene animate, iaca solutia... Am pus malai la fereastra dormitorului si am asteptat. In prima zi au venit doar vreo doua, sunt foarte banuitoare asa de felul lor. Acum insa vin iarasi "in grup" si fac un zgomot care mie mi-e tare drag: toc-toc, toc-toc. Ei, uite asa ma trezesc eu in fiecare dimineata, cu toc-toc, toc-toc. Cum sa nu incepi dimineata cu un zambet?

Dor de schimbare (si reducere!!!)

2011-04-03T14:09:00.010+03:00

Uneori ma apuca un dor de schimbare caruia nu pot sa-i rezist. S-a intamplat chiar azi. Magazinul de pe Breslo il aveam in vizor de multa vreme, azi am hotarat ca vor trebui sa apara acolo lucruri noi (care momentan sunt in lucru sau doar in proiect). Cu ocazia asta am redus pretul mai multor produse, asa ca am introdus categoria “Pret unic – 8 lei”.

Nu luati in seama daca vedeti afisat alt pret al produselor, pretul la aceasta categorie este de 8 lei. Am incercat sa editez pretul fiecarui produs, dar e o procedura ingrozitoare, dureaza teribil de mult... Sper sa fiu iertata.

Va invit sa vizitati si sa alegeti.

P.S. Avand in vedere ca sunt in oferta, va rog sa nu-mi mai cereti sa retin produse pentru o saptamana, doua... Cand zic VREAU schimbare, vreau ACUM! Va multumesc pentru intelegere.

Mai ia si tu o pauza!

2011-04-02T20:39:00.004+03:00

Mersul cu masina ma indeamna la meditatii... Spre exemplu azi, dupa nenumarati de VREAU, anulati de tot atatia NU POT, am ajuns la concluzia ca cel mai mare dusman al meu este GANDUL. Nu ziarul! Gandul ala care-mi rontaie sistematic neuronul. Dar mai ia si tu o pauza!

Atat a incaput azi

2011-04-01T17:05:00.006+03:00

Se spune ca omul destept invata din greseli. Ori eu nu sunt desteapta ori ce-am facut eu atunci n-a fost greseala. Sa va spun...

Cand eram eu mica si se incepea la sapat holda (gradina care va sa zica) se facea in felul urmator: se strangeau toate neamurile in gradina unuia, se asezau asa in linie dreapta inarmati cu harlete si se incepea sapatul. Se sapa, se vorbea, se radea, se manca o gogoasa sau un desert facut de gazda, iar se sapa, iar se radea, se aflau si noutatile din sat, cine s-ansurat, cine a murit, d-alde de-astea. Asta se intampla intr-o zi. A doua zi se facea acelasi lucru, numai ca ne mutam in gradina lu' unchiu sau a lu' varu' si tot asa pana termina toata lumea de sapat. Frumos!

Intr-un an, cand eram eu de vreo 11, 12, ani, dupa ce s-a terminat holda cea mare la mine in curte, s-au apucat oamenii sa se faleasca cu "ce treaba buna am facut noi, dar mai ales Irina (asta-s eu), fara ea nici n-am fi terminat". "Pe mine ma enerva la culme chestia asta, pentru ca muncisem cot la cot cu ei, nu ramasesem in urma si daca eu am fost (si sunt) de categorie... usoara, nu inteleg de ce trebuie sa creada lumea ca nu am putere sa fac mare lucru. A doua zi ce mi-a trecut mie prin cap? Sa le arat eu lor cu cine au de-a face. Mai aveam o parcela de pamant pe care urma sa o sapam tot asa la claca dupa ce se intorceau toti de la servici. Eu m-am sculat de dimineata, singura acasa fiind, si m-am apucat sa sap. Am sapat singura toata parcela aia pana s-au intors ai mei de la servici. Ce mai... dadeam p-afara de mandra ce eram. Ai mei au crezut ca am convocat toti copiii de pe strada sa ma ajute, asta iar m-a enervat, pana la urma s-au lamurit ca eu facusem toata treaba, dar abia a doua zi cand au vazut ca nu ma mai puteam da jos din pat de ce febra musculara aveam la maini si la picioare.

Azi era sa repet "recordul" de acum multi ani. V-am zis ca am decopertat juma'de patratel de pamant impreuna cu sotul ieri, ca vrem sa aducem pamant bun, poate-om planta ceva acolo. Aoleu, daca va povestesc cum a stat Cornel cu gura pe mine ieri o sa va enervati si voi si o sa inchideti calculatorul. "Lasa, nu duce galeata aia ca e prea grea pentru tine, ia galeata asta mica, n-o mai pune asa plina ca nu poti s-o duci, lasa ca duc eu, lasa ca fac eu, stai cuminte..." Of, pot sa fac si eu ceva? Si am facut eu azi, cum am vrut si cum mi-a placut. Aproape am terminat. Am luat doar o pauza de cafea, pe care mi-a facut-o Ioana si mi-a adus-o pe o farfurie cu flori impreuna cu doi biscuiti cu ciocolata. Erau ultimii doi, asa ca i-am cedat, eu am baut cafeau, ele biscuitii (am muscat si eu putin dintr-unul ca-s asa o pofticioasa...) Si daca am luat o pauza de cafea, am zis sa vin cu ea la calculator sa mai scriu doua vorbe.

Am terminat cafeau, conform planului ar trebui sa ma ridic sa continui treaba, sa ramana sotul cu gura ca la dentist cand o vedea ca-i treaba gata. Dar nu stiu de ce simt o durere pe la mijloc, mi-e si frica sa ma ridic sa nu ma rup in doua, cam asa ma doare. Ma gandesc eu ca daca vreau sa ma ridic maine din pat cel mai indicat ar fi sa ma duc sa fac un dus si sa las pe maine treaba ce nu incapu azi.

Rezumat pseudoagricol

2011-03-31T20:33:00.005+03:00

Ce-am facut astazi? Bine, multumesc de intrebare. Am decopertat juma' de patratel de pamant,impreuna cu Cornel bineinteles, si am carat pamantul "escavat". Numa' de juma' de patratel ne-a permis conditia fizica...

Plantutele cresc, noi ne minunam de ele de cate ori dam perdeaua la o parte si le privim.

Ioana m-a certat: azi n-ai mai vorbit cu plantele!

Eu m-am aparat: de unde stii tu? Ce, vroiai sa te amuzi iar pe seama mea, eu fac spectacol aici? :) (Da, cam asta faceam)

Una peste alta... e efervescenta mare la mine in familie de cand dadu pasiunea asta agricola peste noi.

Despre lucrul manual (in afara gradinii)... n-am ce consemna. Daca m-ar intreba spiridusii imaginari: ce ar avea chef sa faca stapana? As zice: MARGELEEEEE. Am rotunjit mai deunazi cateva zeci de margeluse din lut. Stau cuminti, asteapta sa le pictez. Si eu stau la fel de cuminte, astept sa ma apuce dorul ala mare ...

Imbatranesc sau ce?

2011-03-30T08:51:00.005+03:00

Cred ca imbatranesc. Cati ani am? Nu stiu, ma asteptati sa ma duc dupa buletin? Va anunt ca o sa dureze cam mult. Bine, daca va grabiti va spun asa cu aproximatie fara sa ma uit in buletin (sau oglinda)... cam 24, poate 25, maxim-maxim 28 (sa nu credeti chiar tot ce spun eu:)). Si totusi cred ca imbatranesc pentru ca m-a lovit asa un dor de a lucra pamantul... Care pamant? Cand eram mai tanara decat sunt acum imi doream o casa mica, alba cu ferestre rosii, si o curte mare. Cineva acolo sus m-a auzit, dar pentru ca erau multe cereri de genul asta a facut o mica confuzie, asa ca am o casa mare si o curte mica... ca de furnica :). De fapt alta cred ca e problema cu mine, cum vine primavara cum imi revine in minte intrebarea aia: ce caut eu, domnule, la oras? Paradoxal nu? Pana la 19 ani cea mai arzatoare dorinta a mea era sa plec de acasa, acum nu stiu cum sa ma intorc. Am copilarit la tara, am avut o copilarie sanatoasa cu alergat in aer curat, mancat cirese (de furat sau nu) direct din pom, cu sala de lectura in gutui, cu intreceri pe bicicleta cu tot "norodul" de copii de pe strada mea si cu multe peripetii care nu cred sa existe in jurnalul vreunui copil de la oras. Cand am intrat la facultate am crezut ca l-am apucat pe Dumnezeu de un picior. In naivitatea mea credeam ca nu o sa mai dau pe acasa decat asa in vizita si ca n-o sa-mi fie niciodata dor de locul ala. Multa vreme am crezut asta, dar se pare ca ata aia invizibila ce te leaga de locul natal chiar exista.

Anul asta a inceput pentru mine cu un freamat, cu o neliniste, cu o nemultumire asa ca o umbra, pe care n-o puteam defini cu exactitate, TREBUIA sa schimb ceva. Eu as schimba multe daca ar fi vorba numai de mine, dar cum nu e... Totusi au inceput sa se miste niste lucruri. Cea mai mare realizare e ca am reusit sa daram niste acareturi (care nu mai erau de niciun folos) din spatele casei si asa am obtinut o mica, foaaarte mica fasie de pamant pe care as putea sa-mi etalez talentele mele de agricultor in devenire. Sa nu va imaginati ca am vreun hectar de pamant in spatele casei, nuuu, cativa metri patrati. Si mai am o bucatica mica mica de tot undeva pe laterala casei dar care are un pamant ingrozitor. Acolo a fost pe vremuri o casuta si pamantul a ramas plin de pietre, var, rame, nu se face nimic pe pamantul ala. Asa ca am hotarat cu jumatatea mea ca anul asta sa ne mobilizam sa decopertam tot patratelul ala de pamant, si sa aducem pamant bun si sa incerc sa pun si acolo ceva. Nu vreau sa pun flori, din astea am mai pus, vreau sa pun ceva ce n-am mai pus decat in copilarie cand o ajutam pe mama la treburi in gospodarie. Asa ca m-am inarmat cu rabdare si intr-o zi m-am asezat la coada la cel mai faimos magazin de seminte din oras si dupa 35 de minute am iesit victorioasa cu 4 plicuri de seminte in mana si un sacotei de pamant. Abia acasa am descoprit ca fata de la tejghea a incurcat plicurile de rosii, voiam din acelea cherry, am primit din alea lunguiete. Bun si-asa. Am adunat toate cutiile de plastic din casa, in special pe cele pe care le-am cumparat cu kiwi ca erau mari si gata gaurite, am pus pamant de trei feluri, inclusiv nisip cum am citit eu pe net, si impreuna cu Ioana am pus seminte de tot felul in ele. Le-am asezat la geam si am asteptat si le-am udat si le-am vorbit... Sa nu radeti, de fapt radeti ca si eu rad cand vorbesc cu ele. Pare hilar asa sa vorbesti cu niste plante, dar daca asta ma binedispune si pe mine si, eventual, le face bine si plantelor eu nu vad de ce n-as face-o. Le zic dimineta: buna dimineata, ce face feteleee? Va faceti mari, si frumoase ca sa ajungeti afara la soare, da? Acum o sa le zic: fetelor, am scris despre voi pe blog nu ma faceti de ras, bine? Ioana rade de mine cand ma aude vorbind cu plantutele alea cu tulpinite ca niste fire de par de mi-e si frica sa le ud sa nu le culc la pamant atat sunt de firave, pe cand Maria ma intelege perfect. Era si normal, Maria mi-a dovedit de multe ori ca are un "sac" de gene de la mine, pe cand Ioana... vreo zece gene cu totul.

In spatele casei pe locul nou castigat am pus deja cateva fire de zmeura aduse de acasa, plus cateva capsuni.

Cam asta ar fi "aventura" la care am pornit. O sa va mai plictisesc eu si cu alte "stiri agricole".

P.S. As fi facut poze dar aparatul meu foto a murit (de tot!). Profit de aceasta ocazie sa-l rog pe Mos Craciun, Zana Maseluta, Bugs Bunny, sau cine o mai fi responsabil in zilele astea cu indeplinirea dorintelor (stie el despre cine e vorba), sa-mi aduca si mie un aparat foto, ca de mare trebuinta imi mai e...

Noi iubim lucruri care cresc

2011-03-29T14:28:00.003+03:00

Maria, inteleapta familiei, imi spune intr-o zi:

- Stii ce am observat eu? Ca noi, familia noastra adica, iubim lucrurile care cresc. Spre exemplu o iubim pe Miuta (catelusa de la tara) si ea creste, iubim plantutele astea pe care le-am pus in cutiute la fereastra si ele cresc.

- Si eu va iubesc pe voi, fetele mele, si voi cresteti. Poate de aceea cresc lucrurile... pentru ca sunt iubite.

- Mda, s-ar putea sa ai dreptate. Dar si eu te iubesc pe tine si tu nu mai cresti.

Care o fi adevarul? Mai conteaza, atata vreme cat iubim si suntem iubiti?

Extragerea

2011-03-19T11:04:00.007+02:00

Fix la ora 11 a avut loc extragerea. Castigator:

Cosuletul colorat!

Avem si un Premiu Special, pentru singurul baiat (ca noi aici suntem fete si baieti) care a avut curajul sa se inscrie in concurs siropos de printese, respectiv: NINUUUU!!!!

Premiul o sa fie tot un borcan plin cu dulcegarii pe care ma angajez sa-l pictez si umplu cu dulciurele in acest week-end.

Acestea fiind zise, felicit castigatorii si celor care nu au avut noroc de aceasta data le promit ca or sa mai fie concursuri.

Week-end frumos va doresc!

Lista participantilor

2011-03-19T10:36:00.003+02:00

Avem si lista participantilor:

1. Andreea

http://magichobbyatelier.blogspot.com/2011/03/deliciosi-inghetata-si-gogosi-cu.html

2. Diana si PATI

http://diastudiocreativ.blogspot.com/2011/03/dulce-de-tot.html

3. Cameleonic

http://cameleonic.blogspot.com/2011/03/participare-la-un-concur.html

4. Silving

http://irenatelier.files.wordpress.com/2011/03/daisy-013.jpg

5. Ninu

http://ninulescu.blogspot.com/2011/03/dulce-de-tot.html

6.Ana Maria Prunariu

http://www.facebook.com/photo.php?fbid=10150218041122942&set=p.10150218041122942&theater

7. Cosuletul colorat

http://coshuletzulcolorath.blogspot.com/2011/03/113-cireshele-pt-concurs-dulce-de-tot-x.html

8. Cristina Ilie

Mesaj (simpatic) pe mail

9. Bibi

http://bijuterii-bibi.blogspot.com/2011/03/concurs-dulce-de-tot-by-handmadeina.html

10 Adi

http://www.facebook.com/jasmine.stya

Daca am omis pe cineva, va rog, dati-mi de veste pana in ora 11. Eu acum pregatesc biletelele.

Stop joc!

2011-03-19T09:46:00.007+02:00

Buna dimineata! Chiar ca-i buna. Serios, m-am trezit vesela, chiar daca din cauza asteniei de primavara (care primavara?) sau din cauze mai mult sau mai putin cunoscute avusei de curand si zile mai putin zambitoare. Sa fie concursul de vina, sa fie Maria la ale carei emotii particip si eu vrand-nevrand? Nu stiu si nici nu conteaza, sper sa tina starea asta cat mai mult. Momentan ne ocupam de concurs. Cand va fi publicata aceasta postare va fi decalarat STOP JOC, urmand ca eu sa fac lista cu participantii, sa o dau la corectat, (nu mi-am luat secretara dar sper sa am ajutor din partea personalului existent in casa, respectiv sot si copii) si la ora 11 Firicica va baga degetelele ei delicate in bolul cu hartiute si va extrage biletelul norocos. Apropo de degetele delicate ale Mariei, mereu glumesc pe seama ei, ii zic: tu esti buna de Hansel si Gretel. Daca nimeriti vreodata intr-o situatie similara cu cea din poveste, sa n-o lasi pe sora-ta sa scoata degetelul printre zabrele, ca sunteti MANCATE! Degetelele astea ale tale ar fi salvarea voastra! Daaa, stiu, am un umor cam negru uneori...

Gata, timpul pentru inscriere a expirat! Va multumesc tuturor celor care v-ati inscris, precum si celor care doar au trecut pe aici sa vada ce se mai intampla pe taramul handmadeina. Revin cat de curand.

Ultima suta de metri

2011-03-18T22:41:00.004+02:00

Mai aveti la dispozitie cateva ore pana la incheierea inscrierilor in Concursul Dulce de TOT. Respectiv pana maine, sambata 19 martie, ora 10. Care este premiul? Bineinteles ceva dulce de tot, borcanelul pictat doldora de dulciuri. Detalii aici: http://handmadeina.blogspot.com/2011/03/concurs-dulce-de-tot.html

Am 12 ani si 9 luni

2011-03-17T15:57:00.003+02:00

O femeie poate spune ca are orice varsta vrea ea. Trebuie doar sa aiba grija sa pastreze o distanta de minim 9 luni intre ea si fiica ei.

Eu... azi... am 12 ani si noua luni!

Iar voi... mai aveti proximativ doua zile (respectiv pana sambata la ora 10) in care va puteti inscrie la Concursul Dulce de Tot.

Concurs - DULCE DE TOT

2011-03-15T08:12:00.014+02:00

E vremea sa dam drumul concursului. Premiul este acest borcanel cochet (are palariuta, da?), pictat, plin cu dulciurele, pe care il puteti castiga prin tragere la sorti. Ce trebuie sa faceti?

1* sa postati pe blogul personal, sau pe facebook, o poza cu ceva ce considerati a fi DULCE DE TOT cu link la aceasta postare a mea. Pentru ca vreau sa fie si simplu de tot, acel ceva poate fi orice. Nu trebuie sa fie un obiect confectionat de voi, nu trebuie nici macar sa fie un obiect, poate fi un fluture, sau o floare sau orice vi se pare voua a fi dulce de tot.

2* daca nu e blog si nu e facebook :), trimiteti mail la 3 prieteni, punand irina.popescu08@gmail la cc. Subiectul mailului sa fie Concurs Dulce de Tot, in continut spuneti doua vorbe prin care va informati prietenii de existenta acestui concurs cu link catre aceasta postare. Ah, da, mailul sa aiba si el atasat o poza cu ceva dulce de tot in acceptiunea voastra.

3* sa lasati un comentariu pe blogul meu la aceasta postare in care sa-mi puneti link-ul catre postarea cu poza obiectului "dulce" pe care l-ati expus pe blogul vostru sau facebook. Si cei care au trimis doar mail trebuie sa scrie aici un comentariu, in care sa mentioneze numele cu care au trimis mail, pentru a putea tine o evidenta exacta a tuturor celor inscrisi (oricum cred ca tre' sa-mi angajez o secretara... :)

Expedierea, momentan, o pot face numai pe teritoriul Romaniei. Cei ce nu sunt in tara, se pot inscrie pentru a face un cadou dulce cuiva drag ramas acasa. Perioada de inscriere, din momentul asta pana sambata 19 martie, ora 10. Biletelul castigator il va extrage din bol Mariuca mea, fix la ora 11, inainte de a-i incepe petrecerea (v-ati prins, e ziua ei:))

Cam asta ar fi, sper ca n-am uitat nimic.

Va urez multa bafta!!!

P.S. Am renuntat la conditia aceea cu prezentat analizele, cu glicemia in limite normale... Mergem pe incredere, da? :)

Seriosul si Neseriosul

2011-03-15T07:56:00.006+02:00

M-a rugat N. sa-i fac doua borcane cu dulcegarii, pe care urmeaza sa le daruiasca. "Unul cum vrei tu si unul serios, fara ciupercute, floricele si alte brizbrizuri ". Ahaaa, deci a presupus din start ca daca le-as fi facut pe amandoua cum vroiam eu, ar fi iesit doua borcane neserioase. Si a presupus bine :)

Cel portocaliu este Neseriosul...

Si acesta mov e Seriosul.

Stati pe aproape!

2011-03-09T18:13:00.006+02:00

Nu pot sa fac si eu o surpriza-surpriza, trebuie sa dezvalui cate ceva mai inainte, altfel nu se poate... Asta e defectul meu. Maria ma avertizeaza mereu: vezi, nu cumva sa-mi dai cadoul cu o zi inainte de ziua mea, CHIAR vreau sa fie surpriza!

Azi am fost la Plus. Va faceti vreodata cumparaturile la Plus? Eu foarte rar, doar atunci cand vreau dulciuri. Iooooi, ce dulciuri au acolo! Or mai fi si in alte parti dulciuri faine, dar acolo stiu sigur ca gasesc si dulciurele pe care nu le gasesc in alte magazine, le aleg pe spranceana, doar pe cele nemtesti. Stiu ca nu suna bine ce-am zis in fraza precedenta, dar ce sa facem daca ne-am pacalit cu dulciuri frumos ambalate in punctul de lucru din comuna Dudesti (am dat un nume la intamplare). Si apoi stiti si voi proverbul ala chinezesc sau japonez sau ce natie o fi: e prost pestele care se lasa prins de doua ori cu aceeasi momeala.

Sa revenim, am fost la Plus, mi-am umplut cosul de dulciuri si mi-am golit portofelul de a trebuit sa mai fac un drum pana acasa sa fac un "refill", pentru ca aveam de pus un colet la posta de care am uitat complet cand m-am vazut intre atatea bunatati.

Deci, pofticiosi avem, borcanele avem, dulciuri (inca mai :)) sunt, pesulele si acuarelele astepta cuminti pe masa, ce mai asteptam? Inspiratie si timp pentru pictat borcane. Desi eu m-am gandit initial la borcanelele mele doar ca la niste cadouri pe care sa le ofer cu anumite ocazii, am avut surpriza sa vad ca si altii doresc sa ofere, din partea lor, asemenea daruri dulci. Ma bucura foarte tare acest lucru si le multumesc celor care au incredere sa-si lasa cadourile pe mana mea.

Stati pe aproape, se apropie concurs siropos!

Sondaj de opinie :)

2011-03-07T16:28:00.007+02:00

Cu postarea asta vreau sa impusc doi iepuri dintr-un foc. Stiti ca va vorbeam la un moment dat despre un concurs de-a dreptu' siropos, cu multe dulcegarii... Stiu, nu am pus ghilimele pentru simplul motiv ca vorbim aici de lucruri dulci la propriu, nu la figurat. Ideea mi-a venit de la o prietena care mi-a spus ca a fugit cateva momente de la servici ca sa-si cumpere ceva dulce pentru ca simtea ca-i scazuse glicemia. Mie mi s-a aprins un beculet si, pentru ca se apropia ziua ei de nastere, i-am pictat niste lalele pe un borcan cu o forma interesanta si l-am umplut cu dulciuri, sa-l tina la servici si sa ia cate una in fiecare zi. Mi s-a parut (de fapt sper din toata inima sa nu mi se fi parut) ca a fost primit foarte bine acest cadou si de aceea m-am gandit ca urmatorul concurs pe blog sa aiba drept premiu un astfel de borcan cu dulcegarii. Borcanul respectiv l-am daruit inainte sa-l pozez, dar o sa vedeti altul putin mai incolo. Concursul il gandisem cam pe la sfarsitul lunii, tragerea la sorti s-o faca doar Firicica (prietenii stiu de ce). De ce va spun toate astea inca de pe acum? Am doua motive:

1. Vreau sa stiu cum stati cu glicemia... Mai pe romaneste, v-ar tenta un astfel de borcan pictat, plin cu dulciurele, sa-l castigati prin tragere la sorti? Daca da, dati-mi de veste, ca ma si apuc de lucru :)

2. N-am putut sa mai pastrez secretul pentru ca am descoperit pe http://scrapper-in-romania.blogspot.com/ un concurs care avea exact tema asta "Provocare delicioasa". S-a dat o adevarata lupta in mintea mea, pentru ca mi se parea ca daca particip la concursul asta o sa stric surpriza concursului pe care-l pregatesc eu insami. Dupa adanci cugetari am ajuns la concluzia ca pot impaca si capra si varza, asa ca m-am apucat de lucru si am pictat un borcan pe care l-am umplut cu dulciuri cu care voi participa la concursul "Provocare delicioasa".

Ce trebuie sa retineti? Borcanul pe care-l veti vedea l-am facut special pentru a participa la un concurs in afara blogului meu. Concursul pe care vi-l pregatesc, doar daca ma anuntati ca sunteti cu analizele la zi si glicemia in limite normale :), va avea ca premiu un borcan plin cu dulcegarii, dar cu totul si cu totul diferit.

Cam asta a fost de zis, sper ca am fost oarecum coerenta, daca nu, sper sa fiu iertata, ca am un cap plin de suruburi si piulite si alte chestii metalice care fac cling-clig la fiecare miscare, mai pe scurt spus sunt foarte racita. Astept mesajele voastre pro/contra concurs "Borcanul cu dulcegarii".

Va doresc o zi... de primavara!

Provocare delicioasa

2011-03-07T16:17:00.006+02:00

Acest borcan pictat, plin cu dulciuri, l-am facut special pentru Scrapper in Romania unde se desfasoara un concurs "Provocare delicioasa".

Despre transhumanta la... martisoare

2011-03-02T14:23:00.011+02:00

N-am lasat sa treaca 1 Martie asa neobservat. Am facut martisoare pentru ceva rugaminti (asta asa ca sa nu zic "comenzi") si pentru listele noastre proprii, ca avem si noi rude, prietene, colege. A fost mai lejer si mai placut decat in alti ani, am lucrat punctual, am incercat sa fac fiecareia ce i s-ar potrivi. Daca am reusit... probabil n-o sa aflu niciodata.

O sa va povestesc scurt de tot ce-am gandit eu intr-o seara cand incercam sa fac ordine la biroul de lucru. Cu o mana tineam aspiratorul si cu cealalta scormoneam prin gramada de martisoare si le admiram, le mangaiam ca pe niste puisori si la un moment dat mi-am dat seama ca e prea de tot, aspiratorul ala o sa faca gaura in mocheta de atata aspirat pe loc, trebuia sa ma hotarasc, pun aspiratorul sau ma holbez la martisoare? Si mi-am zis:

- Hai ca te uiti la martisoarele astea cum se uita... (si nu mi-a venit nimic mai inteligent in minte decat...) cum se uita Becali la oile lui! M-a pufnit rasul, am oprit aspiratorul si am pozat martisoarele sa vedeti si voi cum aratau "oile" mele. Acum nu mai sunt ale mele, ca stiti si voi cum sta treaba cu transhumanta :)

Avem aici o parte din martisoarele lucrate in "coproductie" cu Firicica si Pufoasa. Scuzati calitatea pozelor, era seara si am folosit blitz-ul...

Ah, si sa nu uit, am pus la posta coletele cu cadourile de la concurs, deci fiti cu ochii pe cutia postala!

Multam fain!!

2011-02-25T13:13:00.007+02:00

Uneori mai vorbesc singura, v-am spus? Asa s-a intamplat si acum 10 minute cand am deschis un plic si am gasit o carte despre margelit pe care mi-a trimis-o Angi. N-o cunosc pe Angi decat din cele citite pe blogul ei (valabila si reciproca) asa ca m-a uimit si bucurat in acelasi timp gestul ei si am exclamat, singura fiind in camera: Ceee faata de treaaaba!!!

Multumesc, Angi!

Imi cer iertare

2011-02-25T12:36:00.007+02:00

Tocmai ce ma bateam cu caramida-n piept, ce concursuri corecte mai organizez si eu, si iaca ce mesaj primii de la Ioana: "Pe mine m-ai sarit". Daca eram un strutz, stiti ce-as fi facut acuma, da? O anunt insa pe Ioana ca n-a pierdut ci a castigat un extra-premiu pe care o sa-l pregatesc special pentru ea. Si o rog sa-mi trimita adresa, promit sa n-o public. Acum ma duc sa caut niste nisip...

Castigatorii

2011-02-24T18:04:00.006+02:00

Iata si rezultatele extragerii:

- extragerea nr. 1 (rama +medalion), efectuata de Maria: - SILVING

- extragerea nr. 2 (bentito-brosa+medalion), efectuata de Ioana: - TOCTOMERIU

- extragerea nr. 3 (pisicutele), efectuata de Maria: - ADRIANA

- extragerea nr. 4 (margelele cu ciupercute), efectuata de Ioana: - ANDREEA S.

Felicitari castigatorilor!!!

Celor care nu au fost extrasi de data asta din bolul magic le promit ca o sa mai organizez astfel de concursuri. Va multumesc tuturor! O seara buna!

P.S. Rog castigatorii sa-mi trimita cat mai urgent adresele unde vor sa primeasca darurile (promit ca nu public mesajele cu adrese).

2011-02-24T17:59:00.000+02:00

TADADADAM-DADAM!!! SA INCEAPA EXTRAGEREA

Stop joc

2011-02-24T16:54:00.004+02:00

Gata, a expirat timpul de inscriere in joc. Acestia sunt participantii care m-au delectat cu obiectele si povestile lor:

1. Catrinel

http://shorichitz.blogspot.com/2011/02/concurs.html

2. Andreea S

http://www.facebook.com/profile.php?id=687149947#!/pempenta.andreea

3. Ninu

http://ninulescu.blogspot.com/2011/02/concurs-sunt-fan-handmade.html

4. Starsgates

http://starsgatescopiiimarisimici.blogspot.com/2011/02/atunci-cand-tac.html

5. Adriana

http://www.facebook.com/home.php#!/jasmine.stya

6. Greenscarf

http://greenscarf-secrete.blogspot.com/2011/02/concurs-sunt-fan-handmade.html

7.Dana Mihai

http://www.facebook.com/photo.php?fbid=165991593450940&set=a.165991590117607.43388.100001203006122&theater

8. Silving

http://silving.wordpress.com/2011/02/18/scufita-rosie-little-red-riding-hood/

9. Angi

http/13angi.blogspot.com/2011/02/22/tigrul de...acasa/

10. Alina

http://pauza-de-ceai.blogspot.com/2011/02/suflet-de-luptator.html

11.Svea

http://povestidedeparte.blogspot.com/2011/02/hand-made-nostalgic.html:)http://povestidedeparte.blogspot.com/2011/02/hand-made-nostalgic.html

12. Toctomeriu

http://gherdeal.blogspot.com/2011/02/poveste-cu-aroma-de-cires.html

Daca am omis pe cineva (sper ca nu, dar cine stie...), va rog sa ma trageti de maneca inainte de ora 18 cand va avea loc extragerea. Va multumesc tuturor si va urez multa bafta!

Sa crape fartatii de invidie

2011-02-24T11:01:00.004+02:00

Bolul acesta se simte deja foarte important. A fost spalat, sters, uscat, sta frumos pe mileu cusut acum mult timp de maini harnice (ale mamei) si astepata sa fie umplut cu biletelele cu numele voastre pe el. Daca l-ar vedea fartatii lui ar crapa de invidie! Nu s-a mai umflat asa in pene de pe vremea cad avea in gazda animalul nostru de casa, respectiv un peste, Rubi, care a murit de batranete dupa ce l-am scapat eu in chiuveta si i s-a umflat un ochi de ziceai ca e Ciclop. Da' a murit de batranete, cum v-am zis.

Mai aveti 5 ore si 48 de minute timp sa va inscrieti in concurs daca n-ati facut-o (detalii cateva postari mai jos) si 6 ore si 48 de minute pana la tragerea la sorti.

Azi si maine va mai puteti inscrie in concurs

2011-02-23T11:28:00.007+02:00

Dialog cu fetele mele, aseara:

- Fetele, ma gandeam sa facem tragerea la sorti joi pe la pranz, ca sa nu tinem lumea in suspans prea mult.

- Bine, cum vrei tu. Eu abiiia asteeept...

- Da' stiti care ar fi problema, ca voi nu sunteti amandoua acasa la pranz. Daca facem extragerea pana in 12 esti doar tu, Maria, daca o amanam pana dupa 12 esti doar tu, Ioana. (Invata una de dimineata, una dupa-masa).

- Pai si atunci cum facem?

- Uite, eu ma gandeam ca de data asta sa faca tragerea la sorti numai una dintre voi si la urmatorul concurs cealalta.

Ar fi fost oarecum de acord, dar fiecare voia sa fie ea "vedeta" de data asta . Asa niste mutrite au facut si asa niste negocieri au inceput, ca n-am putut sa rezist si am spus: bine, hai ca o sa anunt ca se va incheia inscrierea in concurs joi la ora 17 si extragerea castigatorilor va avea loc la ora 18, dupa ce ajunge si Maria acasa. Anuntul asta le-a adus pe fatza fericire MAXIMA! Imi pare rau ca nu le-am pozat sa vedeti ce fetze au avut pe timpul acestei discutii. Am insa niste poze mai vechi, doar cu Ioana din pacate, ei bine, impresia provocata de aceste poze inmultiti-o cu doi si o sa intelegeti de ce n-am putut sa rezist.

Deci ramane asa, da? Se incheie inscrierea in concurs joi 24 februarie la ora 17 si extragerea castigatorilor va avea loc la ora 18.

La cererea concurentilor :)

2011-02-21T21:06:00.006+02:00

Buna seara, ce mai faceti? Bine? Sper ca ati apucat sa faceti poze obiectului pe care l-ati ales dintre atatea altele ca sa va reprezinte in concurs. Daca nu, nu-i bai, mai aveti 2 zile si ceva la dispozitie sa va inscrieti. Sper sa nu supar pe nimeni daca o sa modific un pic, asa din mers, conditiile de participare la concurs. Pentru ca mai mult de 3 persoane (e haios, nu? asta ar putea insemna 3,7 persoane:)) m-au intrebat ce sa faca ele ca n-au blog, si nici nu au in intentie sa infiinteze unul, dar de participat la concurs ar participa. Intrebarea a fost daca pot folosi facebook-ul in loc de blog. Si dupa o luuunga chibzuinta, care a durat 2 secunde, am zis... de ce nu?

Deci cam asta ar fi modificarea regulilor de concurs (care-s cu doua postari mai jos), acolo unde apare cuvantul "blog" vine sa-i tina de urat si cuvantul "facebook".

O seara faina sa aveti!

This is me

2011-02-20T19:50:00.001+02:00

http://www.adevarul.ro/locale/ploiesti/Ploiesti-_Irina_Popescu_transforma_sentimente_in_bijuterii_unicat_0_428957556.html

Concurs "Sunt fan handmade"

2011-02-17T15:55:00.019+02:00

Sa inceapa concursul!!! Nu va tin in tensiune, va arat intai premiile intr-o poza de ansamblu, urmand sa le prezint pe fiecare in parte ceva mai incolo.

Daca sunteti iubitor/iubitoare de handmade si daca unul din cele 4 cadouri de mai sus v-a facut cu ochiul :) puteti participa la tragerea la sorti ce va avea loc in data de 24 februarie si puteti fi unul dintre cei patru norocosi. Ce aveti de facut?

1* sa postati pe blogul personal, sau pe facebook,o poza cu un obiect confectionat manual, nu neaparat facut de voi, poate fi primit in dar, mostenit, etc.

2* sa faceti trimitere catre blogul meu la postarea aceasta cu concursul "Sunt fan handmade"

3* sa lasati un comentariu pe blogul meu la aceasta postare in care sa-mi puneti link-ul catre poza cu obiectul handmade pe care l-ati expus pe blogul vostru (sau facebook). (Mi-ar face mare placere daca ati scrie doua vorbe despre obiectul respectiv, daca inseamna ceva deosebit pentru voi, daca l-ati facut personal, daca e amintire de la o persoana draga... dar asta nu e obligatoriu. Precizez ca nu obiectul in sine va castiga premiul, nu va iesi castigator cel mai frumos obiect confectionat manual (de alftel cine sunt eu sa hotarasc ce e frumos si ce nu?), castigatorii vor fi desemnati simplu, prin tragere la sorti).

Tragerea la sorti o sa se intample pe 24 februarie, o sa se faca in mod clasic, adica doua degetele de fetita or sa extraga 4 biletele castigatoare dintr-un bol plin (sper) cu biletele in care vor fi trecute blogurile inscrise in concurs.

Primul biletel extras va castiga premiul cu Nr. 1, respectiv rama foto pictata cu flori de fragi, care vine insotita de un colier cu margica din lut pictata cu aceeasi floare:

Cel de-al doilea bilet extras va desemna castigatorul premiului Nr. 2. Acesta este compus dintr-un colier cu margica din lut pictata si o bentito-brosa din matase. De ce bentito-brosa? Pentru ca floarea de matase de pe bentita are ca sistem de prindere un ac de brosa mititel ce permite detasarea ei de pe bentita si folosirea pe post de brosa.

Biletul al treilea extras va desemna castigatorul cadoului Nr. 3, respectiv PISICUTELE.

O brosa si o pereche de cercei, tot din lut pictat si lacuit:

Si celui de-al patrulea castigator ii va reveni cadoul cu numarul, bineinteles, patru, adica CIUPERCUTELE. Colierul este din lut cu margele confectionate integral manual, pictate cu vopsele acrilice, lacuite, insirate pe panglica satinata:

Acestea fiind zise, nu-mi ramane decat sa va urez SUCCES.

START CONCURS!!!

Cadourile sunt gata!!!

2011-02-16T20:37:00.007+02:00

Fiuuu, ce zi! Am lucrat non-stop azi, cadourile sunt gata! Si drept dovada ca aici S-A MUNCIT PE BRANCI iata cum arata biroul meu in acest moment:

Stiu ca v-am facut curiosi dar asa cum am promis maine fac pozele, postez si regulamentul si dam drumul concursului. Imi doresc din tot sufletelul meu ala micu' sa nu-mi "lesine" aparatul foto asa cum i s-a mai intamplat si sa fie o zi insorita ca sa iasa poze faine.

Desi cadourile sunt preponderent "feminine" eu astept sa se inscrie in concurs si baieti, mai ales aceia care vor sa daruiasca de 8 Martie unei persoane dragi un cadou handmade.

Eu va doresc noapte buna. Pe maine.

Va pregatesc cadouri de Dragobete

2011-02-15T10:55:00.007+02:00

Aseara spuneam ca o sa daruiesc rama foto din postarea precedenta. Noaptea a fost un sfetnic bun (sau nu, ziceti voi :)) si iata cu ce idee m-am trezit. O sa daruiesc rama impreuna cu alte cateva cadouri confectionate de mine (deja lucrez la ele). M-am gandit si la cateva reguli, poate o sa le mai completez pe parcurs cu ajutorul vostru, n-as vrea sa fie totusi prea obositor pentru voi. Tot ce vreau este sa vad ca va place lucrul facut de mana, ca sunteti fani handmade. Daaa, asa o sa se si numeasca concursul "Sunt fan handmade". Treaba mea e sa pregatesc cadourile iar voi va trebui sa:

1* postati pe blogul personal o poza cu un obiect confectionat manual, nu neaparat facut de voi, poate fi primit in dar, mostenit, etc.

2* sa faceti trimitere catre blogul meu la postarea cu concursul (va fi cat de curand, deci nu asta!)

3* sa lasati un comentariu pe blogul meu la postarea cu concursul in care sa-mi puneti link-ul catre poza cu obiectul handmade pe care ati ales-o si expus-o pe blogul vostru. (Mi-ar face mare placere daca ati scrie doua vorbe despre obiectul respectiv, daca inseamna ceva deosebit pentru voi, daca l-ati facut personal, daca e amintire de la o persoana draga, dar asta nu e obligatoriu)

Momentan la asta m-am gandit. Tragerea la sorti o sa se intample pe 24 februarie (daca tot vorbiram de Dragobete) si as vrea sa se faca in mod clasic, adica doua degetele de fetita sa extraga dintr-un bol un biletel, sau mai multe. Asta presupune sa aveti incredere in mine si fetele mele, la noi NU SE FRAUDEAZA ALEGERILE! "Gardieni" mai buni decat fetele mele nu cred sa existe. Doar un exemplu va dau... Acum ceva vreme Maria nu a vrut sa intre la Metro pentru ca acolo era un afis pe geam cum ca nu au voie copiii sub 6 ani. Ea avea 5 ani ceva. Eu i-am spus ca nu conteaza lunile alea lipsa, ca n-o intreaba nimeni, ca ea oricum arata mai mare de 6 ani si la o adica poate spune ca i-a implinit. Raspunsul ei a fost: eu nu mint si vreau ca nici parintii mei sa nu minta! Scurt si la obiect. Asa ca mi-am facut cumparaturile in mare graba ca sa ma pot intoarce repede la copilul meu de 5 ani si ceva care ma astepta in masina.

Acum am nevoie de ajutorul vostru sa-mi spuneti cum v-ar placea sa procedez, sa fie atatia castigatori cate cadouri voi posta, sau sa fie un singur castigator care sa primeasca un cadou mai consistent?

Va reamintesc ca nu acesta este Startul concursului, am ales sa va informez mai devreme ca sa aveti timp sa faceti poze obiectului handmade cu care vreti sa participati la concurs. Eu sper ca cel tarziu pe 17 februarie sa postez cadourile si sa spun: START !

Cam asta e, daca am omis ceva va informez pe parcurs. Acum gata, ma astepta cadourile de confectionat...

Ziua inDRAGOBEstitilor!!!

2011-02-14T08:41:00.002+02:00

Valentin sau Dragobete? Va anunt din start ca eu am oroare de tot ce insemna violenta, asa ca nu vreau sa fiu arbitru la "meciul" asta. Nici macar spectator. Eu propun calea de mijloc... sa decretam Ziua inDRAGOBEstitilor!!!

Si pentru ca mi-am dat seama ca nu stiu mare lucru despre Dragobete (rusine sa-mi fie!) m-am apucat de gugalit si am aflat, printre altele, ca in ziua de Dragobete (24 sau 28 februarie, in functie de calendarul nou sau vechi), fetele si feciorii imbracati in straie de sarbatoare se intalneau in fata bisericii și plecau să caute prin păduri și lunci, flori de primăvară. Dacă găseau și flori de fragi le adunau in buchete si le pastrau pe tot timpul anului pentru a fi indragiti.

Mi-am facut si eu plimbarea imaginara prin paduri, imbracata cu cele mai alese straie ale mele si iata ce-am gasit:

Flori de fragi si o buburuza somnoroasa... De-acum stau linistita, daca se respecta traditia, VOI FI IUBITA TOT ANUL!!!

All I need is love...

2011-02-08T12:33:00.014+02:00

Liniste, fetelor, acum vorbesc cu baietii...

Dragilor, cand va spun iubitele "all I need is love" sa stiti ca e adevarat, pe cuvant! V-as minti eu pe voi? Noi ca sa fim fericite chiar avem nevoie doar de dragoste... si de vreo doua-trei nimicuri in plus... nu mai mult de doua mii. Va intrebati de ce nu le mentionam si pe acestea?Tot din grija pentru voi, sunt asa niste fleacuri ca nu merita sa va incarcati memoria cu ele.

Eu m-am gandit sa va sar in ajutor si am strans laolalta cateva dintre nimicurile pe care, posibil, si le doreste EA. Am pictat pe margele casa mult visata, rochia adorata, declaratia de dragoste, oglinda, rujul, buchetul de flori, ceasca de cafea... si multe altele. Le-am insirat pe o panglica si i le puteti oferi PE TOATE ODATA!!!

Gata, fetelor, sper ca nu v-ati suparat ca v-am exclus din aceasta poveste, v-am scos basma curata de data asta dar pe viitor ati putea sa spuneti si voi "all I need is love & a few other little things".

Ce desteapta sunt cand dorm!!!!

2011-02-07T17:08:00.013+02:00

Nu stiu daca vi s-a intamplat sa va visati vorbind intr-o limba pe care nu o stapaniti mai deloc, sa vorbiti cursiv si sa si intelegeti ce spuneti. N-o sa va povestesc visele mele, poate numai cateva, mai putin de zece oricum. Hai ca va pacalesc...

Mi s-a intamplat o data sa visez ca eram la un examen, picasem "pe subiect" dar profu' imi spune: "trebuie sa-mi prezinti subiectul in limba franceza." Si sa vezi minune, vorbeam cursiv in limba franceza, totul era logic, avea inteles. Cand m-am trezit inca mai aveam nasul cu trei degete mai sus, vorbisem in franceza, domnule, limba cu care din liceu nu mai avusesem nicio intalnire.

Alta data m-am visat la un targ handmade... O chestie ciudata cum numai in vis se intampla, nici n-are sens sa insist prea mult, partea cea mai importanta a visului a fost ca un reporter strain m-a abordat vorbindu-mi in limba engleza. (Norocul lui ca era doar vis, in realitate nu m-ar fi prins, dar nu stiu cum se face ca in vise nu prea pot sa alerg. Poate asta nu trebuia sa spun, cine stie ce concluzie mai trag prietenii mei psihologi din treaba asta, in fine...) Ei, si reporterul asta imi punea o groaza de intrebari despre pasiunea mea, asta cu handmade-ul, si eu dadeam niste explicatii lungi si pertinente, numai in engleza. Bineinteles ca atunci cand m-am trezit mi-am amintit doar cateva vorbe din cele rostite in vis, dar o sa fiti de acord cu mine ca am retinut esentialul. Ultima intrebare a reporterului fusese: cum ti-ai caracteriza hobby-ul in cateva cuvinte? Si eu am raspuns:

NO CHIEF, NO DEADLINE, NO STRES AT ALL.

Doaaamne, ce desteapta sunt cand dorm!!!!

Si poate n-o sa credeti dar asta a ramas motto-ul meu, mi-l rostesc si de 2 ori pe zi daca dintr-un motiv oarecare incep sa ma agit ca o musca-ntr-un borcan.

Au ajuns si zebrele din urma

2011-02-02T21:03:00.005+02:00

Fiuuu... in sfarsit au ajuns si zebrele

Mere rosii, citrice si inimioare

2011-02-02T18:23:00.006+02:00

Ieri si azi am avut ca ocupatie principala fotografiatul. Floare la ureche daca ai aparat bun. Al meu, din pacate, este cumva in "moarte clinica" :( . L-am dus si la "doctor", l-a readus oarecum pe linia de plutire dar cred ca zilele-i sunt numarate. In ziua in care s-a stricat aproape am plans...

Dar sa lasam asta, sa va arat margelele ce tocmai le-am terminat...

Toate detaliile legate de merisoarele, cictricele si inimioarele de mai sus le gasiti pe Breslo.

Si stati pe-aproape, alte margelute se rostogolesc spre voi...

Intalnire scurta

2011-02-01T10:57:00.013+02:00

Stateam intr-o zi cu Firicica la o trecere de pietoni asteptand sa se faca verde. Nu stiu ce mi-a atras mai mult atentia la doamna/domnisoara de pe partea opusa, felul chic in care era imbracata, culoarea deloc monotona a hainelor, faptul ca era foarte draguta (asa de la natura:)), nu stiu, poate toate astea la un loc si inca ceva. Avea la gat niste margele pe care nu reuseam sa le deslusesc. Nu mi-am luat ochii de la ea cat am asteptat culoarea verde (nepoliticos din partea mea, stiu). Distanta era destul de mare, nu vedeam clar, dar am facut pariu cu mine in gand, am zis "margelele alea sigur sunt handmade".

S-a facut verde, am inceput sa traversam, eu si Firicica dintr-o parte, doamna/domnisoara din partea opusa. La mijlocul trecerii de pietoni ne-am oprit simultan pentru o fractiune de secunda si am zis in acelasi timp, in soapta:

Firicica: -Astea-s margelele tale!!!!

Eu: - Astea-s margelele mele!!!

Ce ciudat, desi acum apartineau altcuiva, eu tot margelele mele le consideram.

Intalnirea asta mi-a facut ziua mai frumoasa. Nu stiu cine era doamna/domnisoara, n-o vazusem in viata mea, probabil margele le primise in dar, sau le comandase prin posta, nu stiu, dar am fost extrem de incantata sa le vad purtate.

Le sunt recunoscatoare celor care mi-au inteles gestul de a nu mai face martisoare/brose anul acesta. Le multumesc deasemenea si celor care mi-au trimis mesaje in care ma roaga sa le fac martisoare/brose. E o onoare pentru mine... O sa ma straduiesc sa iasa ceva deosebit, pentru ca nu vreau sa-i dezamagesc pe cei care au incredere in mine. Si ca sa va spun un secret, asta ma motiveaza cel mai mult, feedback-urile pe care le primesc de la voi, comentariile voastre la adresa lucrurilor pe care le migalesc, povestile legate de bucuria pe care ati produs-o persoanei dragi daruindu-i ceva mesterit de mine. SI daca am vreun regret, este acela ca nu pot fi parte la bucuria asta, ca nu pot asista la desfacerea fiecarui dar.

Ma multumesc insa cu povestile voastre, pe care le "colectionez" ca pe niste comori.

Fara martisoare

2011-01-29T13:26:00.008+02:00

Scurta discutie telefonica, anul trecut de 1 martie. Cu matusa...

- Vezi ca ti-am trimis ceva!

- De ce mi-ai trimis, fetita, martisor? Stii ca eu nu port.

- Nu e martisor, e o brosa...

- Ce daca? Lasa ca ti-o trimit inapoi, o dai cuiva care poarta.

- Cum sa o dau altcuiva daca eu am facut-o pentru tine? Vezi ca ma supar... Poate vin pe la tine si vad ca nu ai brosa in piept... Nu ma intereseaza, o pui la capot, la pijama, nu conteaza, numai s-o porti...

Nu stiu daca a purtat matusa brosa ca n-am ajuns pe la ea in luna martie, ca altfel eram in stare sa-i spun la interfon: "vezi ca nu iau liftul, vin pe scari, sa ai si tu timp sa cauti brosa pe unde ai dosit-o, ca nu vreau sa te vad fara ea!"

Anul trecut, inainte de 1 martie, am luat hotararea sa nu mai fac martisoare, pentru ca am observat ca lumea nu mai poarta si sincera sa fiu, dupa ce migalesc ore in sir, am pretentia (orgoliu curat) sa vad lucrusoarele alea purtate si nu dosite prin sertare. Am zis, fac brose, astea pot fi purtate tot timpul anului... Si asa am facut. Desi n-am ramas nici macar cu o brosa tot n-am fost multumita... prea putine le-am vazut a fi purtate...

Anul asta sunt si mai categorica, zic: nu mai fac NIMIC de 1 Martie! Daaaar... pregatesc o colectie de margele pentru 8 Martie. Fiti deci cu ochii pe blog sau pe Breslo toti aceia care intentionati sa oferiti prietenei, sotiei, mamei, fiicei (excludem amanta, din spirit de solidaritate :)), un colier in care fiecare margica este rotunjita manual, pictata si lacuita cu multa dragoste. Sunt receptiva si la sugestii, daca vreti margele cu un anumit model, chiar cu un text, o data care semnifica ceva pentru voi, astept mesaj si vedem ce putem face.

Sper sa nu fiti suparati pe mine aceia care in anii trecuti ati daruit martisoare si brose "handmadeina". Daca sunteti totusi "dependenti" de migalurile facute de mine (cine ma cred eu aici?), trageti-ma de maneca, vedem cum rezolvam problema. Dependenta de orice fel e chiar o problema :)