29 noiembrie 2013

Definitia omului gospodar

Omul gospodar isi face vara concediul si iarna zacusca.

Daca asta e definitia corecta, pfiuuuu, ma incadrez!





Acuma fug... sa nu se lipeasca :)

25 noiembrie 2013

Cutiuta de noapte buna

Am si eu doua calitati si trei defecte, dintre care o calitate ar fi ca sunt uituca. Spre exemplu uit ca eu nu pot dormi cu cerceii la ureche si de asemenea uit sa mi-i scot seara la culcare. De aici rezulta ca exact cand e somnul mai dulce simt ca ma inghioldeste ceva in cap, ce sa fie? Uf, cerceii, iar am uitat de ei, las' ca-i scot dar unde sa-i pun? O alta calitate ar fi ca sunt cam comoda, adica daca am adormit nu ma puneti sa ma dau jos din pat si sa asez frumos cerceii in cutia de bijuterii ca nu v-ati gasit omul. Asa ca improvizez, ii pun in buzunarul de la pijama, dar cu siguranta a doua zi ii caut prin tot patul, sau ii pun pe fotoliul de langa pat si e posibil sa-i caut a doua zi prin aspirator, nu ma intrebati pe mine cum ajung acolo, n-am si eu toate raspunsurile...
Dar acuma gata, cerceii mei au scapat de cosmaruri, pot visa linistiti toata noaptea in cutiuta pe care am facut-o special pentru ei. Cutiuta va sta pe soba de teracota (care acum a ramas de muzeu). Imposibil sa n-o vad inainte de culcare si sa nu-mi amintesc ca trebuie sa-mi scot cerceii. (Sper!)




21 noiembrie 2013

Eu sunt gata

Cand am vazut prima oara, pe facebook parca, link-ul asta cu Shoebox, am trecut in graba mai departe si am zis: nu merci, nu doresc sa cumpar pantofi, nici macar sa-i castig la vreun concurs. (Ignoranta de mine!) Am avut totusi putina rabdare la un moment dat sa citesc si am descoperit cu uimire ca m-am inselat: NU E VORBA DE PANTOFI! E vorba de o cutie de pantofi pe care, daca vrei,  o poti transforma intr-o cutie de cadou, poti pune in ea ce consideri ca va aduce zambetul pe chipul unui copil, o jucarie, o dulciura (cum zic fetele mele), o carte, o hainuta, etc, iar un centru de colectare din orasul tau se va ocupa ca darul sa ajunga la un copil aflat intr-o conditie mai speciala. Daca v-am starnit curiozitatea, puteti gasi aici mai multe si mai in amanunt prezentate : http://shoebox.ro/
Eu am facut consiliu de familie si fiecare a venit cu o idee despre ce am putea pune in cutia de pantofi frumos imbracata. Fetele mele, inca de cand erau mici s-au purtat foarte frumos cu hainele, cu cartile si cu jucariile. Hainutele le-am cam dat rudelor si prietenilor dar  inca mai avem carti de povesti frumos ilustrate si  jucarii care s-au pastrat impecabil. (Le-ati vazut dupa dus :))  In rest, am mai adaugat niste dulciuri, ca nu se poate Craciun fara dulciuri) si ceva obiecte de igiena personala. 
Am stat si m-am gandit daca e cazul sa scriu despre asta aici si mai ales sa pun fotografie. Aici nu e vorba de ce am facut eu, e vorba ca... e atat de simplu sa faci un copil fericit! Pana la urma la asta se reduce toata aceasta poveste. 
Eu atat am avut de zis. Daca am facut cuiva "pofta" de daruit, eu ma declar multumita, postarea asta n-a fost in zadar.


Aveti aici link-uri care or sa va lamureasca mai bine decat am reusit eu sa o fac.

Iar aici aveti lista cu locatiile din diferitele orase ale tarii unde se colecteaza cutiile, inclusiv numele persoanelor de contact + telefon:


19 noiembrie 2013

Vopsea pe pereti, burete pe fund


E fain asa sa participe toata casa la hobby-ul tau, macar cu o sugestie, o reclamatie... Da, sunt si de astea, ce credeati? Spre exemplu, jumatatea mea cea mare, dupa o zi de utilizare a  bondocelului suport de creioane, a facut, delicat,  urmatoarele... constatari (ca sesizarile sunt numai la politie :)):
1. Cand trantesti pixul in cutie (da' de ce sa trantesti?) se aude un zgomot metalic deranjant. El a remediat imediat problema punand un rotocol de cauciuc pe fundul cutiei. Bravo, te-ai descurcat!

2. Cand te uiti de sus se vede interiorul metalic al suportului si-ti dai seama imediat ca e o fosta cutie de conserva. Da, corect! Suporturile fetelor sunt intesate de pixuri, creioane, stilouri, n-ai cum sa mai vezi interiorul, asa ca eu nu sesizasem  acest aspect (Vezi daca ai prea putine instrumente de scris la serviciu?)
Acum, lasand gluma la o parte, chiar are dreptate, deja am  facut imbunatatiri. De acum fiecare cutie va fi vopsita pe interior cu acrilice iar pe fund va purta un rotocol de burete (asta suna amuzant, nu?) Cam asa...


Suport creioane "Ilinca"

17 noiembrie 2013

Greu cu surprizele astea!

N-ar fi trebuit sa ma surprinda, o stiu cat de avida de surprize este...  Ioana mea m-a rugat sa-i mai fac un suport de creioane. "Sa-l faci cum vrei tu, dar sa-l faci  cand sunt eu la scoala, sau in orice caz cand nu sunt acasa, cu un model nou, cum n-ai mai facut pana acum, si sa nu-mi spui cu ce o sa fie, ca sa fie surpriza, imi faci, imi faci, te rooog... " 
Asta e cam greu pentru mine, nu sa fac un model nou ci sa pastrez secretul. Sa va dau un exemplu... Ma duc s-o iau de la scoala, eu sunt grabita nevoie mare, ea are chef de joaca, vrea sa mai stea. Bun, scot artileria grea, zic hai repede  ca acasa te asteapta o surpriza (si nu mint!). Vad ochi stralucind, ghiozdan aruncat in spate, hai sa mergem! Dar de aici incepe greul. O anunt din start ca am gura pecetluita, de la mine n-o sa afle nimic pana acasa. Pe moment e de acord dar cand sa rasuflu usurata incepe bombardamentul: e de mancare, e de imbracat, imi place mie mult, te-am rugat eu de curand sa-mi iei, e de cumparat, e facut de tine, ai facut clatite, cu ce litera incepe? Si tot asa... Si ce credeti? Pana la urma afla care e surpriza, cateodata la 50 de metri de casa, ca eu nu rezist asediului. Si in loc sa savureze victoria, Pufi a mea zice dezamagita: of, nu poti si tu sa pastrezi un secret...
Dar acum am putut, ieri a fost la un concurs si cat a fost ea plecata eu am mesterit. Ei, nu terminasem cand s-a intors  ea,  dar am avut complici care m-au ajutat s-o tin departe. Poftim, am reusit si eu sa tin un secret. Multumita?


Dupa cat de tare m-a strans in brate, cred ca da...

14 noiembrie 2013

Primul margelat

Hai ca m-am incadrat in timp. E primul colier de genul asta pe care-l fac. Am crezut ca doua zile imi sunt de ajuns, nu sunt! Peste o ora trebuie sa ajunga la bal, al bobocilor bineinteles, important e ca l-am dovedit, totul e bine cand se termina cu bine. nu? 


(Poza e urata, cu blitz, stiti voi, in realitate e mai frumos:))

Eu va spun deja noapte buna, am niste recuperari de efectuat!



12 noiembrie 2013

Serioase si nu prea

De cate ori am facut cate un suport de creioane s-a gasit cineva sa ma intrebe: pentru cine-l faci, pentru mine? Pai ti-am mai facut unul. Si ce daca? 
Nu ma gandeam insa ca si jumatatea mea mai mare si-ar putea dori unul.  Da' ce sa faci tu cu el? Sa-l tin pe birou la serviciu, ce...
Ok, renuntam la floricele, norisori si alte farafastacuri feminine, facem suporturi de creioane serioase, barbatesti. Pentru ca si baietii scriu, cateodata... parca asa zice Bitman... Sau ceva pe-aproape...


Alesul jumatatii a fost cel mic si bondocel.

08 noiembrie 2013

Ce-am fost si ce-am ajuns (din cugetarile unei cutii de conserva)

Daca mi-ar fi zis cineva ca o sa ajung sa umblu prin magazine si o sa-mi aleg conservele in functie de forma si dimensiuni, l-as fi trimis, delicat, la plimbare. 
N-am fost niciodata fan mancare la conserva, nici acum nu sunt cine stie ce, dar... ador cutiile ce raman in urma!!! Suporturile de creioane le-ati vazut. Ei, intr-o zi cand aruncam la gunoi capacul de la cutia de conserva, cutia spaland-o frumusel si punand-o intr-un dulap cu tot felul de materiale mai mult sau mai putin folositoare, mi-am zis: hei, ce-ar fi sa pastrez si capacul asta, mi-o veni mie vreo idee si pentru el. Si bine m-am gandit, aseara mi-a venit ideea care sa includa si capacul banalei cutii de mazare. Am imbracat-o in blugi si a rezultat aceasta periculoasa cutie.... 



Periculoasa zic, fiindca e plina cu bomboane.