27 septembrie 2012

Șervețelul Olimpic

Noua pasiune a Pufoasei este să se antreneze pentru Olimpiadă, dar nu oricum, ci așa pe post de... Sandraaa Iz-bașaaaa. 
Exemplu: o rog să-mi aducă o foarfecă, ea zice: ți-aduc dacă mă cronometrezi! Păi n-am cu ce. Nu-i nimic, numeri. Și așa fac, număr și-i spun la întoarcere câte secunde a făcut. În functie de asta, comisia (adică tot ea) decretează: medalie de aur la alergări pentru... Sandraaa Iz-bașaaaa. Aplauzeee!!!

Într-o zi le-am dat "verde" prin parc, eu am intrat într-un magazin să fac niște cumpărături. Când mă îndrept spre parc să le recuperez o văd pe Pufoasa că vine spre mine alergând cât se poate de regulamentar, cu pieptul înainte, cu brațele îndoite și cu un zâmbet din ăla până la măsele. Zâmbesc și eu și îmi înfig bine picioarele în pământ, știu că poate să mă dărâme dacă mă ămbrățișează așa din fugă. Dar... surpriză, trece pe lângă mine, nici nu mă privește. Heeeei, strig eu după ea... Nu pot să mă opresc! Mă antrenez, sunt Sandraaa Iz-bașaaa...

Avem o minge din aia de Pilates, mai face exerciții pe ea, mai cade, o mai desumflă, o mai folosește și pe post de fotoliu când se uită la televizor... și bineînțeles, aproape după fiecare exercițiu primește câte o medalie nimeni alta decât... Sandraaa Iz-bașaaaa.
Ei bine, zilele trecute strângem niște hârtiuțe de pe biroul lor, Pufoasa la datorie, pe faimoasa minge. Când să ies din cameră imi zice: arunci, te rog, și acest Șervețel Olimpic? Da, sigur, dar de ce este olimpic? Pentru că și-a suflat nasul în el Sandraaa Iz-bașaaa.
Fiind Olimpic poate ar fi trebuit să-l păstrez...