03 iulie 2011

E frumoasa vremea asta... asa urata cum e ea

Cu ce o sa spun eu acuma o sa infurii cativa dornici de canicula: mie vremea asta urata mi se pare frumoasa... chiar daca mi-a stricat un pic planurile pe weekend.
Am fost la tara. Cand am ajuns m-am grabit sa culeg ceva zmeura (acum e deja in borcane pe masa) si niste visine, parca stiam eu ca o sa inceapa ploaia si o sa ploua si o sa tooot ploua si n-o sa mai am ocazia sa stau pe afara. Am fost in visin.


Sotul meu, dragul de el, v-am zis eu ca ma sprijina in orice activitate. Iaca aci sprijina scara, nu cumva sa se inteteasca vantul si sa mi-o zboare cat colo si sa raman, Doamne fereste, captiva in varful pomului. Nu stie el ca eu ma trag din maim... veverita, deci ma scobor din orice pom fara scara. Chestie de antrenament inceput din frageda pruncie.


Dupa ce am adunat eu ce am adunat a inceput ploaia, s-a facut si mai frig decat inainte. Apoi a stat ploaia si hai sa mergem in centrul comunei unde era mare spectacol mare. "Fii satului"!


Am nimerit fix cand Axinte (cine e acest Axinte?) isi debita glumele de santier si ragea melodii pline de beeep-uri. Pe mine asta m-a scos din sarite, de fapt cel mai tare m-a scos din sarite ca lumea se amuza si aplauda frenetic in frunte cu primarul, care, la patru ace statea in fruntea urbei, oarecum sobru si-l urmarea pe acest... (hai sa ma abtin, va las pe voi sa completati spatiile goale dupa cum credeti). Cineva, care m-a vazut strambandu-ma de greata, a zis langa mine: "asta ne e nivelul!". Atunci pe mine ma scuzati, o sa ma retrag, nu sunt la nivelul care trebuie. Eu daca ma cobor la nivelul astuia de pe scena dau de petrol. (Ei, ce zici, frate-miu de replica asta? Prima oara am auzit-o la tine cand eram noi niste mucosi... Bine, hai nu te supara, eu eram, e bine asa? Doamne, ce m-am umflat in pene cand te-am auzit spunand asta unui copil care nu stiu cu ce te necajise, ma uitam in jur cu aerul ala "vedeti ce destept e? E frate-miu...")
Deci, mi-am luat copiii si sotul de manuta, stai ca nu puteam sa-i iau pe toti de mana, asta ar insemna sa am trei maini, in fine, i-am luat eu cumva si ne-am dus acasa la bunii nostri prieteni cu care ne incumetasem sa mergem la spectacolul in aer liber.
Eu cand ajung la prietenii astia am un adevarat ritual, inainte de a intra in casa dau o tura prin gospodaria lor. Admir florile, rasadurile, vad cat au mai crescut rosiile, castravetii, ma duc si pe la animale... Acum am hranit caprita dupa ce mi s-a facut instructajul, vezi sa nu dai crengile pline de frunze pe jos ca nu se mai atinge de ele. Da' cuconoasa mai esti, doamne capra!
Dupa asta, cand ma indreptam spre vitelusi, imi iese in cale un cires mare, si am avut subit o revelatie de parca atunci vedeam prima oara pomul ala in fata mea: asta e cires din ala amar! Aoleu, am dat fuga in casa, mi-am cautat o sacosa, ceva, trebuia sa adun si eu cateva cirese, macar un borcan de dulceata sa fac, n-am mai mancat din copilarie dulceata din cirese negre si amare.
Prietenul nostru zice, nu prea mai sunt, doar aici pe craca asta si in varf. Pai varful e al meu, zic eu. Ne-am ciondanit un pica, el voie sa-mi puna scara aia dubla sa adun tot ce mai era pe poale, eu voiam in varf, sa-i las prietenei mele ce era mai la indemana, eu sunt experta in cocotat in varf de pom. Pana la urma am facut ca mine. Initial am adunat asa cum imi place mie, cu codite adica, stiu ca se pastreaza ciresele mai bine, dar cand am vazut ca se intuneca, am cules cum imi venea mai usor. Noroc ca degetele mele au niste ochisori mici in varf :) Cand sa ma dau jos din pom constat ca toata lumea a intrat in casa (era un frig... 12 grade) numai eu si Telma ce mai eram afara. Telma e cainele lup, care ma astepta langa cires. Eu vorbesc cu ea: Telma, fetito, sa nu te bata gandul sa ma musti, alege-ti si tu pe cineva mai carnos, iti strici dintii in oasele mele. Telma nu ma baga in seama. Mi-am dat seama ca Telma era de fapt cainele de dinaintea astuia, asta era Zara. Mie mi-e frica de caini, recunosc, chiar daca, sau mai ales daca, stapanul imi zice: stai linistita, e un caine asa de bland, n-a muscat pe nimeni. Dar pentru orice exista un inceput, nu? De ce sa fiu eu prima?
De Zara am trecut cu bine, cu oaresce emotii ca avea chef de joaca si eu sunt cam nepriceputa, nu prea inteleg cand se-ntinde sa te pupe si cand sa te muste.
In sfarsit... cand am intrat in casa era intuneric de-a binelea. Ii arat prietenei cireselele culese si-o intreb: vrei sa le facem juma-juma? (zi NU, zi Nu, zi NU!!!) Si a zis NU. Vedeti ce buna sunt? Cum ma joc eu cu mintile oamenilor... (Ea facuse deja dulceata.)
Am plecat acasa cu ciresele si cu multe haine de imprumut, ca era un zgribau afara...
In dimineata asta trebuia sa ne ducem cu prietenii pe deal sa adunam sunatoare si alte buruieni de leac, dar pe la 4 dimineata am stiut ca asta n-o sa se intample pentru ca a incepuut sa ploua si sa ploua... si nu s-a oprit pana la 11 cand ne-am facut bagajele si am taiat-o spre casa. Am facut insa o escala la prietenii nostri sa le lasam niste visine, hainele imprumutate aseara si sa ne bem cafeaua impreuna cu ei. Ca e mai gustoasa cand o bei cu prietenii, nu?
De cand ne-am intors am facut dulceata de zmeura, nu multa, asa de gust, am facut niste paini mortale cu seminte multe, chimen, susan, o nebunie ce mai..., si am scos samburii de la ciresele negre. Dar astea maine ajung pe foc.

Une peste alta, mie mi-a placut weekendul asta! (Iata ce generoasa pot sa fiu, am uitat ca la un moment dat m-a cam zapacit de cap mirosul de petrol.)

Hai... weekend frumos, cat a mai ramas din el si sa-uzim numai de bine!

10 comentarii:

  1. :)))) Frumos weekend ai avut... Felicitari !
    Aici a plouat non stop..si tot 12 grade sant si acum :(

    RăspundețiȘtergere
  2. Las' ca o sa iasa el si soarele si-o sa ne vaitam ca-i prea cald. Mie una imi place mai racorel.

    RăspundețiȘtergere
  3. vai... dulceata de cirese amare!!!! ce minunat!:)

    (nici mie nu imi place "acsinte"... haha)

    RăspundețiȘtergere
  4. Ina, am descoperit din intamplare blogul tau!
    Am ramas uimita de ce minunatii ies din mainile tale ... Felicitari!
    Dar cel mai mult imi place modul natural in care scri pe blog! :) e o adevarata placere sa ti-l citesc!

    RăspundețiȘtergere
  5. Copilarim, daca eu stiu trei persoane care nu agreeaza divertismentul asta a la "acsinte" si tu stii inca alte trei persoane care la randul lor stiu alte trei persoane... poate ca mai e totusi o speranta, ma gandesc.

    RăspundețiȘtergere
  6. aleynad, bine ai venit!Multumesc pentru cuvintele frumoase ce le-ai spus despre "drighidelele" mele si despre blog. Am vazut eu niste lucruri frumoase si la tine in "ograda" :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Nici eu nu il plac pe... personajul acela si cunosca mai multe persoane care nu il placa asa ca da, exista o speranta :) Iar m-am relaxat calatorind cu tine in imaginatia mea.
    Mie vremea asta nu imi place deloc, dar sotul meu este foarte incantat de vara aceasta!
    Va pupam!

    RăspundețiȘtergere
  8. Catrinelule, la mine a iesit soarele, nu mai e nici un nor, adie doar un firicel de vant. Mie una mi-ar conveni sa ramana asa. Cred ca ti-ar placea si tie, nu?

    RăspundețiȘtergere
  9. Ce mai faci? Cum mai esti? Sper ca ti-ai revenit si ca lipsa ta de pe blog e din cauza ca te distrezi de minune in vacanta si nu ai timp de internet :D
    De abia astept sa te mai vad pe aici!
    Pupici si imbratisari!

    RăspundețiȘtergere
  10. Sunt bine, Catrinel, multumesc de intrebare! Am fost plecata o vreme,la o nunta prin Ardeal dupa aceea la tara, acum am revenit. Totul este Ok. (Am sters postarea aceea pentru ca pe aici prin preajma sunt ochi de princhindei care atunci cand nu inteleg, intreaba, si uneori e mai bine sa nu se intre in amanunte.)
    Si eu cand am revenit am cautat postarile tale, stiu tot despre francezi, despre florile tale :)
    O vacanta frumoasa iti doresc si tie!

    RăspundețiȘtergere